Raportul juridic obligaţional născut prin încheierea contractului de performanţă nu este unul pur şi simplu, ci unul complex, afectat de modalităţi. în concret, obligaţia asumată prin contractul de performanţă este condiţionată de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă prevăzute în lista anexă, condiţie care, potrivit voinţei părţilor, se analizează după aprobarea bilanţului anual. în cauză este vorba de o obligaţie afectată de o condiţie suspensivă, respectiv realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă prevăzute în lista anexă, după aprobarea bilanţului contabil anual.
Condiţia suspensivă este un eveniment viitor şi nesigur că se va realiza, de care depinde însăşi naşterea raportului juridic obligaţional. Efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv, momentul la care se produc aceste efecte nefiind cel al îndeplinirii/neîndeplinirii condiţiei, ci al naşterii raportului juridic obligaţional afectat de condiţie.
Chiar dacă respectiva condiţie a fost îndeplinită până la aprobarea bilanţului contabil anual, dată la care contractul de performanţă încetase, efectele îndeplinirii acesteia se produc nu la acest moment, ci la cel al naşterii raportului juridic obligaţional prin încheierea contractului de performanţă, dată la care atât convenţia, cât şi actul normativ care o guverna erau pe deplin aplicabile. La realizarea condiţiei (eveniente conditione) efectele acesteia se produc retroactiv, obligaţia fiind considerată că îşi produce efectele ex tune.
C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 4288R din 27 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 2304/09.03.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VUI-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că între părţile litigante din prezenta cauză a fost încheiat la data de 01.06.2008 contractul de performanţă în temeiul căruia reclamantul, în calitate de director general, a fost însărcinat cu îndeplinirea obiectivului şi criteriilor de performanţă prevăzute în anexa la contract, în schimbul unei remuneraţii, conform art. 3 din contract. Potrivit art. 3 pct. 3 din contract, după aprobarea bilanţului contabil anual, condiţionat de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă, reclamantul putea beneficia de un premiu anual de până la 12 salarii de bază lunare. Acest contract era guvernat de prevederile O.U.G. nr. 79/2001.
Subsecvent, începând cu 01.08.2008, a fost încheiat contractul de mandat, în temeiul O.U.G. nr. 79/2008. Potrivit acestui contract, reclamantul, în calitate de mandatar, avea obligaţia de a îndeplini obiectivele şi criteriile de performanţă prevăzute în anexa la contract, în schimbul unei remuneraţii. Totodată, conform art. 3.1 lit. a) din contract, mandatarul este îndreptăţit să primească un premiu anual de cel mult 12 remuneraţii brute lunare, după aprobarea situaţiilor financiare anuale, proporţional cu gradul global de depăşire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă.
Prin hotărârea din 30.06.2009, Consiliul de administraţie al Regiei Autonome M.O. a decis să supună spre aprobare Secretariatului General al Camerei Deputaţilor neacordarea premiului de performanţă pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008 şi acordarea premiului de performanţă în cuantum de 5.047 lei pentru perioada 01.08.2008 – 31.12.2008. Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul urmăreşte anularea parţială a acestei hotărâri, în sensul recunoaşterii beneficiului premiului de performanţă şi pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008, în cuantum de 42.099 lei.
Instanţa a constatat că pretenţiile deduse judecăţii sunt nefondate.
Astfel, acordarea premiului anual în temeiul contractului de performanţă se realiza sub imperiul art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 79/2001, care prevede: după aprobarea bilanţului contabil anual, condiţionat de realizarea criteriilor prevăzute în contractele de performanţă, inclusiv a programelor de reducere a creanţelor şi plăţilor restante, a pierderilor, precum şi a altor obiective, conducătorului agentului economic i se poate acorda un premiu anual de până la 12 salarii de bază lunare.
în condiţiile intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008 a fost abrogată
O.U.G. nr. 79/2001, acordarea premiului anual fiind reglementată de art. 4 alin. (2), astfel: după aprobarea situaţiilor financiare anuale, conducătorului operatorului economic i se poate acorda un premiu anual de cel mult 12 remuneraţii brute lunare, proporţional cu gradul global de depăşire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite prin contractul de mandat.
Potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 79/2008, contractele de performanţă încheiate în baza O.U.G. nr. 79/2001 şi contractele de mandat încheiate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008 încetează sau se modifică, după caz.
Instanţa a apreciat că, în speţă, reclamantul nu poate beneficia de acordarea premiului de performanţă aferent perioadei 01.01.2008 –
31.07.2008, deoarece acordarea acestui premiu este condiţionată de realizarea tuturor criteriilor de performanţă, inclusiv a programelor de reducere a creanţelor şi plăţilor restante. Or, la data încetării de drept a contractului de performanţă, şi anume 31.07.2008 (prin intrarea în vigoare a contractului de mandat în baza O.U.G. nr. 79/2008), reclamantul nu realizase unul din obiectivele prevăzute în anexa la contractul de performanţă, şi anume „creanţe restante”, astfel încât nu putea beneficia de premiul anual în baza acestui contract.
împrejurarea că până la sfârşitul anului 2008 a fost realizat şi acest obiectiv, nu poate justifica acordarea premiului de performanţă pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008, deoarece la acel moment nu mai era în vigoare contractul de performanţă, ci contractul de mandat.
Este adevărat că analizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă se face prin raportare la activitatea desfăşurată pe întregul an, însă, în anul 2008, prin adoptarea O.U.G. nr. 79/2008, a fost generată o situaţie atipică, existând, în cadrul aceluiaşi an, două contracte succesive, unul de performanţă şi unul de mandat. Chiar dacă obiectivele aferente celor două contracte sunt aceleaşi, nu se poate face abstracţie de faptul că un criteriu nu a fost realizat decât la finele anului 2008, când contractul de performanţă încetase, producând efecte doar contractul de mandat.
Susţinerile reclamantului referitoare la faptul că din 10 criterii de performanţă doar un singur obiectiv nu a fost realizat nu au putut fi primite de prima instanţă ca argument în susţinerea nelegalităţii hotărârii analizate, câtă vreme art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 79/2001 condiţionează acordarea premiului de performanţă de realizarea tuturor criteriilor şi obiectivelor prevăzute în contract. Prin urmare, textul legal analizat nu permite acordarea premiului proporţional cu gradul de realizare a obiectivelor, ci condiţionat de realizarea tuturor obiectivelor. Posibilitatea acordării premiului anual proporţional cu gradul global de depăşire a obiectivelor operează doar în cazul contractului de mandat încheiat în baza O.U.G. nr. 79/2008, aşa cum rezultă din interpretarea art. 4 alin. (2) din acest act normativ.
Din analiza comparată a celor două reglementări, rezultă fară echivoc că doar în cazul contractului de mandat beneficiul premiului de performanţă se cuvine proporţional cu gradul global de depăşire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă [art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2008], pe când regimul juridic al contractului de performanţă presupune acordarea acestui premiu doar condiţionat de realizarea criteriilor şi obiectivelor prevăzute în contract [art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 79/2001].
în aceste condiţii, este indiscutabil că nerealizarea unui singur obiectiv prevăzut în contractul de performanţă, până la data încetării acestuia (31.07.2008), atrage neacordarea premiului anual prevăzut în contract.
Argumentul invocat de reclamant în sensul că acest obiectiv (creanţe restante) a fost realizat până la sfârşitul anului, acesta fiind momentul prin raportare la care se apreciază îndeplinirea criteriilor şi obiectivelor de performanţă, deşi real, nu poate justifica pretenţiile reclamantului, prin raportare la succesiunea celor două acte normative analizate în cauză, deoarece realizarea concretă a obiectivului în discuţie a avut loc la momentul la care contractul de performanţă îşi încetase efectele.
In consecinţă, prima instanţă a reţinut că în mod legal a fost emisă hotărârea din 30.06.2009, fiind acordat doar premiul de performanţă aferent perioadei 01.08.2008 – 31.12.2008, prin raportare la prevederile
O.U.G. nr. 79/2008.
Pentru considerentele expuse, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată. împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul M.L.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Pretenţiile recurentului-reclamant sunt întemeiate pe contractul de performanţă încheiat între părţi la data de 01.06.2008, în temeiul căruia, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamantul, în calitate de director general, a fost însărcinat cu îndeplinirea obiectivului şi criteriilor de performanţă prevăzute în anexa la contract, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contract.
Potrivit art. 3 pct. 3 din contract, după aprobarea bilanţului contabil anual, condiţionat de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă prevăzute în lista anexă, reclamantul putea beneficia de un premiu anual de până la 12 salarii de bază lunare.
Acest contract era guvernat de prevederile O.U.G. nr. 79/2001, care în art. 7 alin. (3) şi (4) stabilea că după aprobarea bilanţului contabil anual, condiţionat de realizarea criteriilor prevăzute în contractele de performanţă, inclusiv a programelor de reducere a creanţelor şi plăţilor restante, a pierderilor, precum şi a altor obiective, conducătorului agentului economic i se poate acorda un premiu anual de până la 12 salarii de bază lunare.
Premiul anual se reflectă distinct în execuţie, în fondul de salarii al anului următor, după aprobarea bilanţului contabil al anului expirat pe baza căruia se analizează realizarea criteriilor de performanţă. Cheltuiala respectivă este deductibilă fiscal pentru agentul economic.
Prima instanţă a respins pretenţiile reclamantului, reţinând, în esenţă, două aspecte: faptul că în baza O.U.G. nr. 79/2008, contractul de performanţă încheiat între părţi în baza O.U.G. nr. 79/2001 a încetat la 31.07.2008 şi reclamantul nu realizase la data respectivă unul din obiectivele prevăzute în anexa la contractul de performanţă, şi anume „creanţe restante”, astfel încât nu putea beneficia de premiul anual în baza acestui contract.
Din analiza probelor administrate în cauză, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine că prima instanţă a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Este corectă constatarea referitoare la încetarea contractului de performanţă la data de 31.07.2008, ca efect al intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008, dar pentru perioada anterioară această convenţie, valabil încheiată, îşi produce toate efectele prevăzute de lege şi de conţinutul acesteia, inclusiv cele referitoare la drepturile salariale şi cele asimilate drepturilor salariale ale recurentului.
în privinţa premiului anual prevăzut la art. 3 pct. 3 din contract, raportul juridic obligaţional născut prin încheierea contractului de performanţă nu este unul pur şi simplu, ci unul complex, fiind afectat de modalităţi. în concret, obligaţia asumată prin contractul de performanţă este condiţionată de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă prevăzute în lista anexă, condiţie care, potrivit voinţei părţilor, se analizează după aprobarea bilanţului contabil anual.
în aceste condiţii, în mod greşit prima instanţă a analizat realizarea condiţiei la data încetării contractului de performanţă, deoarece prin voinţa părţilor aceasta trebuia îndeplinită până la data încheierii exerciţiului financiar, iar realizarea ei era verificată după aprobarea bilanţului contabil anual. înscrisul din dosar fond, în baza căruia prima instanţă a constatat neîndeplinirea unuia dintre criteriile de performanţă, nu se referă la sfârşitul exerciţiului financiar, ci la data de 31.07.2008. Dar, potrivit convenţiei părţilor şi dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 79/2001, îndeplinirea condiţiei trebuia analizată după aprobarea bilanţului contabil pentru exerciţiul financiar din anul anterior, dată la care, aşa cum rezultă din dosar, obiectivul respectiv fusese realizat, fiind îndeplinită astfel şi cu privire la acesta condiţia care afectează obligaţia corelativă dreptului recurentului la plata premiului anual.
Nu pot fi reţinute considerentele primei instanţe şi apărările intimatului sub aspectul netemeiniciei pretenţiilor recurentului, deoarece realizarea concretă a obiectivului în discuţie a avut loc la momentul la care contractul de performanţă îşi încetase efectele. în cauză este vorba de o obligaţie afectată de o condiţie suspensivă, respectiv realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă prevăzute în lista anexă, după aprobarea bilanţului contabil anual. Condiţia suspensivă este un eveniment viitor şi nesigur că se va realiza, de care depinde însăşi naşterea raportului juridic obligaţional.
Instanţa de fond a apreciat greşit efectele îndeplinirii condiţiei suspensive, ca modalitate a raportului juridic obligaţional. în sistemul Codul civil (având în vedere principiile aplicării legii civile în timp, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil), efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv, aşa cum constant s-a arătat în doctrină, în acest sens, momentul la care se produc aceste efecte nu este cel al îndeplinirii/neîndeplinirii condiţiei, ci momentul naşterii raportului juridic obligaţional afectat de condiţie. Astfel, potrivit art. 1015 C. civ., condiţia îndeplinită are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat.
în speţă, chiar dacă respectiva condiţie a fost îndeplinită până la aprobarea bilanţului contabil anual, dată la care contractul de performanţă încetase, efectele îndeplinirii acesteia se produc nu la acest moment, ci la cel al naşterii raportului juridic obligaţional prin încheierea contractului de performanţă, dată la care atât convenţia, cât şi actul normativ care o guverna erau pe deplin aplicabile. La realizarea condiţiei (eveniente conditione) efectele acesteia se produc retroactiv, considerându-se că obligaţia îşi produce efectele ex tune.
în concluzie, la data realizării condiţiei, creditorul avea dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei pentru perioada aferentă executării contractului de performanţă, chiar dacă între timp intervenise un act normativ care determinase încetarea contractului său, ca urmare a efectelor retroactive ale condiţiei suspensive. încetarea contractului de performanţă încheiat în baza O.U.G. nr. 79/2001 şi înlocuirea acestuia cu un contract de mandat ca efect al O.U.G. nr. 79/2008 nu poate lipsi de orice efect, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ, clauzele primei convenţii, deoarece recurentul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, în termenele şi condiţiile stabilite de acesta, neputând fi prejudiciat de apariţia unei noi legi.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea a admis recursul, a modificat sentinţa recurată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtei să plătească reclamantului premiul de performanţă aferent perioadei ianuarie – iulie 2008.
