Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1079//17 noiembrie 2008
Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.591/97/2008, precizată ulterior, reclamantul U.M. a chemat în judecată pe pârâta CJP HUNEDOARA, solicitând anularea deciziei nr. 75062/04.02.2008, prin care s-a instituit debit în sumă de 12812 lei, obligarea pârâtei la plata de daune morale şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că emiterea deciziei atacate s-a făcut cu nerespectarea termenului legal de prescripţie.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta C.J.P. Hunedoara a solicitat respingerea acţiunii, motivând că în urma desfiinţării hotărârii judecătoreşti care a stat la baza acordării iniţiale a drepturilor reclamantului s-a stabilit diferenţa de încasată în plus şi s-a emis decizia de debit în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 584/LM/22.04.2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 591/97/2008 s-a admis în parte, contestaţia formulată şi precizată de contestatorul U.M. în contradictoriu cu intimata CJP HUNEDOARA şi în consecinţă:
S-a anulat, în parte, decizia nr. 75062 din 4.02.2008 pentru debitul în sumă de 8837,89 lei.
S-a menţinut decizia cu privire la debitul în sumă de 3.974,11 lei.
A fost obligată pârâta să plătească contestatorului suma de 4890 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că prestaţiile achitate reclamantului, ce reprezintă dreptul său de pensie aferent perioadei octombrie 2004- ianuarie 2005 în cuantum de 966,89 lei sunt prescrise raportat la data emiterii deciziei de debit, iar în ce priveşte daunele morale solicitate că nu au fost justificate şi dovedite.
Împotriva acestei sentinţa au declarat recurs, în termenul legal, intimata CJP HUNEDOARA şi contestatorul.
În recursul său, intimata CJP HUNEDOARA a solicitat admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de contestator .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că reclamantul a încasat succesiv drepturi de pensie, în mod necuvenit, în temeiul unei sentinţe judecătoreşti care nu mai există fiind desfiinţată. Ori, urmare desfiinţării sentinţei civile nr. 608/2004 , decizia de pensie nr. 75062/04.08.2004 emisă în baza ei este desfiinţată de drept, intimatul fiind cel care avea obligaţia legală de a aduce la cunoştinţa casei de pensii soluţia pronunţată în calea de atac.
Separat de aceasta a solicitat să se constate că instanţa a acordat prin dispozitiv mai mult decât s-a cerut şi dovedit, ca sumă reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept a invocat prevederile art. 299, 304 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, contestatorul U.M. a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale.
În expunerea de motive a arătat în acest sens că prin sentinţa atacată Tribunalul Hunedoara a admis în parte cererea sa fără să observe aspectul cel mai important pe care l-a solicitat, respectiv anularea deciziei din 04.02.2008 prin care CJP Hunedoara i-a imputat suma de 12.812 lei fără a emite vreo decizie prin care să se reducă drepturile sale de pensie recalculate prin decizia din 26.05.2004 emisă în baza art. 168, 180 şi 181 din Legea nr. 19/2000, modificată.
Astfel, conform prevederilor menţionate, Casele de pensii au obligaţia de a reactualiza toate pensiile stabilite anterior, cu recalcularea acestora conform punctajului mediu anual iar în cazul său, în loc să stabilească drepturile neacordate , îi impută lipsa lor de receptivitate la aplicarea dispoziţiilor legale.
A precizat că punctajul său mediu anual de 2,61471 puncte, calculat prin decizia din 26.05.2004 este inferior punctajului real, recalculat ulterior de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara prin decizia din 27.02.2008, respectiv 2, 65380 puncte.
În plus Casele judeţene de pensii nu pun în aplicare şi nu efectuează imediat după apariţia legii dispoziţiile de recalculare a pensiilor.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă şi cele de drept material menţionate.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimatul U.M. a solicitat respingerea recursului CJP Hunedoara ca nefundat întrucât suma de 12.812 lei i s-a imputat în mod nejustificat.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.90 alin.1 din legea nr. 19/2000, plata pensiei se face lunar.
Potrivit art.12 din decretul nr.167/1958 în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiunii se stinge printr-o prescripţie distinctă, iar conform art. 1 din acelaşi act normativ, dreptul la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit art.187 alin.1 din legea nr. 19/2000 sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.
Termenul de prescripţie stabilit de legiuitor, curge, conform normelor generale, de la data de la care sumele au fost încasate necuvenit.
În speţă, aceste sume au fost încasate necuvenit, începând cu data de 18.10.2004- data pronunţării deciziei civile nr. 809/18.10.2004 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a admis recursul promovat de pârâta C.J.P. Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 608/08.04.2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6315/2003,( care a stat la baza acordării drepturilor de pensie prin decizia de pensie nr. 75062/04.08.2004 ) cu consecinţa modificării acestei sentinţe şi respingerii acţiunii de asigurări sociale formulate de reclamantul U.M. în contradictoriu cu casa de pensii.
Însă, valorificarea dreptului casei de pensii de recuperare a sumelor încasate necuvenit de asigurat, urmare acestei decizii, trebuie să se înscrie în termenul legal de 3 ani de la data plăţii sumei necuvenite, calculat pentru fiecare lună în parte
Curgerea termenului de prescripţie de la această dată împotriva casei de pensii este cu atât mai mult justificat cu cât aceasta a fost parte în litigiu sus enunţat, neavând astfel relevanţă obligaţia intimatului instituită de art.96 din Legea nr. 19/2000. Această dispoziţie legală se referă la aspecte care ar putea duce la modificare condiţiilor de acordare şi plată a pensie, de care casa de pensie nu poate lua la cunoştinţă în alt mod.
Faţă de cele ce preced, curtea constă că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiilor legale în materia prescripţiei extinctive sus enunţate, raportat la probele dosarului din care reiese că decizia nr.75062 emisă de recurenta intimată la data de 04.02.2008 – fila 38 – vizează restituirea unor prestaţii achitate în perioada octombrie 2004- ianuarie 2005, deci cu depăşirea termenului legal de 3 ani de valorificare a dreptului pretins, de la data naşterii sale.
Aşa fiind, criticile recurentei CJP Hunedoara sub acest aspect , au fost respinse ca neîntemeiate.
În ce priveşte cheltuielile de judecată într-adevăr există contradicţie între dispozitiv şi considerente, iar suma dovedită în cauză este de 489 lei.
Criticile aduse sentinţei de contestator sunt neîntemeiate.
Repunerea în aplicare a sentinţei civile nr. 608/2004 şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor ce rezultă între valoarea pensiei stabilită la punctul anterior şi cuantumul pensiei stabilită la punctul anterior şi cuantumul pensiei plătite începând cu 01.02.2008 la zi, solicitată de contestator nu este posibilă întrucât această sentinţă a fost modificată prin decizia civilă nr. 809/18.10.2004 , astfel că nu mai poate produce efecte.
Contrar celor susţinute de contestator, instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost legal investită , starea de fapt reţinută fiind în concordanţă cu probele administrate , cu excepţia cuantumului cheltuielilor de judecată
Totodată, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
În consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul declarat de pârâta CJP Hunedoara şi a modificat în parte sentinţa atacată doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta, urmând ca aceasta să plătească cu acest titlu contestatorului, suma de 489 lei, iar în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul contestatorului .
