Drepturi prevazute în CCM cuvenite la disponibilizare Salarizare


Drepturi prevazute în CCM cuvenite la disponibilizare

Prin sentinta nr. 6182/20.04.2011 instanta a admis cererea; a obligat pârâta sa plateasca reclamantei 6 salarii minime brute pe unitate cuvenite ca urmare a concedierii, drept prevazut de art. 77 al. 1 din CCM.

La 21 10 2010 , reclamanta M.T. a chemat in judecata pârâta Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Dolj , solicitând ca prin hotarârea ce o va pronunta , sa fie obligata sa-i plateasca drepturile banesti cuvenite cu ocazia concedierii, conform contractului colectiv de unic la nivel de ramura înregistrat sub nr 120/02/31 03 2010.

In fapt a aratat ca a fost angajata prin contract de munca pe durata nedeterminata in functia de muncitor in cadrul unitatii pârâte pâna la data de 21 09 2010 când a fost concediat in temeiul art 65 din Codul muncii , ca urmare a desfiintarii postului .

Considera ca , potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramura la concedieri avea dreptul la sase salarii medii nete la nivel de angajator .

Pârâta se face vinovata de nerespectarea prevederilor contractului colectiv de munca si nerespectarea prevederilor Codului muncii , potrivit carora angajatorul are obligatia sa acorde salariatului toate drepturile ce decurg din Lege , din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca .

A depus la dosar contractul individual de munca nr 1128/18 02 2010, copia cartii de identitate ,copia cererii adresate pârâtei pentru plata drepturilor în litigiu.

La 4 11 2010 , pârâta a formulat întimpinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei , sustinând ca reclamanta are calitatea de functionar public si competenta ar reveni instantei de Administrativ .

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ,sustinând ca nu a semnat contractul colectiv de munca nr 120/02 / 31 03 2010 la care se refera reclamanta .

A mai sustinut ca potrivit art 9 din Lg 118/2010 , reclamantei nu i se cuvin drepturile solicitate deoarece acest articol a prevazut expres ca “începând cu data intrarii în vigoare a prezentei legi, nu se mai acorda ajutoare dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva “.

Prin încheierea din 8 12 2010 , instanta a respins exceptia de necompetenta materiala având în vedere ca reclamanta a facut dovada calitatii de personal contractual în cadrul unitatii pârâte pentru care competenta revine Sectiei de Conflicte si Asigurari Sociale conform art. 2 din codul muncii.

La 26 01 2011, reclamanta a precizat actiunea , aratând ca , potrivit art 77 alin 2 lit c din CCM solicita obligarea pârâtei la plata a 12 salarii medii nete cuvenite salariatilor disponibilizati cu o vechime mai mare de 15 ani .

A depus la dosar copia CCM si carnetul de munca .

La solicitarea instantei , pârâta a depus la dosar copia preavizului nr 5236/31 08 2010, copia deciziei de concediere nr 170/20 09 2010, statul nominal de personal din ianuarie 2010, Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr 2025/19 08 2010 privind aprobarea structurilor organizatorice si a statelor de functii ,ale Directiilor pentru Agricultura Judetene ,structura si statul de functii pentru Directia pentru Agricultura Dolj , din august 2010 , organigrama Directiei pentru Agricultura Dolj din august 2010 .

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Reclamanta a fost salariata unitatii pârâte cu contract de munca pe durata nedeterminata , în functia de muncitor asa cum rezulta din copia contractului de munca, a carnetului de munca pâna la data de 21 09 2010 când pârâta a dispus concedierea sa ,în temeiul art 65 din Codul muncii , ca urmare a desfiintarii postului ocupat asa cum rezulta din copia deciziei de concediere nr 170/20 09 2010.

Potrivit art 77 alin 1 din CCM la nivel de ramura nr. 120/2010 , ” la disponibilizarea colectiva , fiecare salariat , odata cu decizia de disponibilizare , va primi cel putin sase salarii minime brute pe unitate”.

Pârâta nu a acordat reclamantei drepturile banesti reprezentând cele sase salarii minime brute pe unitate prevazute de art 77 alin 1 din CCM asa cum rezulta chiar din recunoasterea sa.

In acest fel pârâta a încalcat prevederile art 40 alin 1 lit c din Codul muncii , potrivit carora angajatorul are dreptul de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil sau din contractul individual de munca .

De asemenea a încalcat prevederile art 236 din codul muncii potrivit carora “contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor” si art. 243 din Codul muncii , potrivit carora ” executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti”.

În acest fel pârâta a produs reclamantei un prejudiciu material pe care în baza art 269 din Codul muncii este datoare sa – l acopere .

Ca urmare instanta , va admite actiunea si va obliga pârâta sa plateasca reclamantei sase salarii minime brute pe unitate cuvenite ca urmare a concedierii , drept prevazut de art 77 alin 1 din CCM.

Instanta nu va retine apararea pârâtei in sensul ca nu i se cuvin reclamantei drepturile solicitate deoarece unitatea pârâta nu a semnat contractul colectiv de munca pe care îsi întemeiaza reclamanta actiunea deoarece acest aspect nu are nici o relevanta. Potrivit art. 241 litera c din codul muncii ” clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel”.

De asemenea instanta nu va retine apararea pârâtei in sensul ca nu i se cuvin reclamantei drepturile solicitate deoarece nu ar fi existat o concediere colectiva, ci una individuala , deoarece din organigramele si statele de functii înainte si dupa data concedierii, rezulta ca , au fost disponibilizati 70 de salariati, de la 103 cât existau înainte de concedierea contestatoarei , la 33 cîti au ramas dupa concediere.

Nu are importanta ca salariatii concediati erau functionari publici si doar contestatoarea era personal contractual. Prevederile art. 68 din Codul muncii care reglementeaza concedierea colectiva fac referire la notiunea de salariat indiferent daca este functionar public sau personal contractual .

La analiza unei concedieri colective se are in vedere in primul rând numarul de salariati concediati , impactul social al acestei concedieri, al masurii luate de angajator.

In conditiile în care în institutia pârâta aproape toti salariatii erau functionari publici si doar reclamanta era singura persoana încadrata cu contract individual de munca, pârâta evident nu a urmat procedura prevazuta de codul muncii privind concedierea colectiva (consultarea sindicatelor, notificarea masuri sindicatelor, ITM – ului , AJOFM – ului, etc), ci a urmat dispozitiile referitoare la functionarii publici.

Prin impactul pe care l-a avut masura concedierii asupra salariatilor, prin faptul ca a vizat concedierea a 70 de salariati instanta retine ca la nivelul unitatii pârâte a avut loc o concediere colectiva în sensul cerut de art. 77 alin 1 din contractul colectiv de munca nr.120/2010.

Dispozitiile art 77 alin 2 din CCM , invocate de reclamanta în precizarea actiunii , nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece cuprind dispozitii speciale pentru alte situatii expres si limitativ prevazute, respectiv pentru situatia in care societatea comerciala se dizolva , se lichideaza , se reorganizeaza juridic, sau se privatizeaza , situatii care nu se regasesc in cazul concedierii contestatoarei .

De asemenea prevederile Lg 118/2010 invocate de pârâta , in aparare nu sunt incidente in cauza deoarece potrivit art 9 din Lg 118/2010 , se prevede ca nu se mai acorda ajutoare sau indemnizatii la iesirea la la retragerea sau la trecerea in rezerva, iar reclamanta nu se gaseste in aceste situatii, nu s-a pensionat si a fost concediata în temeiul art. 65 din codul muncii.

Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotarârea si considerentele prezente .