Drepturi salariale Contracte de muncă


Reclamanta I.D. a chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S. şi S.G.G., solicitând anularea ordinului emis de preşedintele pârâtei angajator şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu luna februarie 2010, reprezentând diferenţa dintre salariul încasat conform ordinului contestat şi salariul cuvenit la nivelul de 31.12.2008.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi Asigurări sociale a respins acţiunea ca nefondată împotriva primului pârât angajator şi ca fiind îndreptată contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă faţă de cel de-al doilea pârât.

Instanţa a considerat că, faţă de modalitatea de reorganizare a A.V.A.S. prin transformarea acesteia în instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat, dispoziţiile privind salarizarea şi alte drepturi din Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2009-2010 şi-au încetat aplicabilitatea prin ajungerea la termen la 14.02.2010, ulterior salarizarea personalului fiind reglementată de dispoziţiile Legii nr.330/2009 şi OUG 1/2010.

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, SENTINŢA CIVILĂ NR.819 din 26.01.2011

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 13977/3/2010 reclamanta ID a solicitat, in contradictoriu cu AVAS si SGG anularea ordinului 92/12.02.2010 emis de Presedintele AVAS si obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite incepand cu luna februarie 2010 si pana la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, reprezentand diferenta intre salariul incasat conform ordinului contestat si salariul cuvenit la nivelul de 31 decembrie 2009

Solicita si obligarea SGG la repartizarea sumelor necesare platii drepturilor salariale ce i se cuvin conform art. 9 alin 1 si 2 din Legea 330/2009

Arata in motivarea actiunii ca are calitatea de salariat a AVAS in temeiul contractului individual de incheiat cu aceasta institutie si care reprezeinta legea partilor conform art. 969 C.civ si art. 10 si 37 C.muncii

Ca in temeiul Legii 329/2009 institutia in care lucreaza s-a reorganizat prin transformarea AVAS din institutie publica care se autofinanteaza in institutie publica finantata integral de la bugetul de stat prin SGG

A fost astfel adoptata HG 1436/18.11.2009 prin care a fost modificata si completata HG 837/2004 privind organizarea si functionarea AVAS

Ca la art. II HG 1436 dispune ca in termen de 30 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii de guvern conducerea AVAS si reprezentantii salariatilor vor renegocia contractul colectiv de munca incheiat la nivelul institutiei conform cu noile dispozitii legale aplicabile.

Ca salarizarea personalului din institutiile bugetare este reglementata in prezent de Legea 330/2009 iar potrivit art. 30 alin 5 pe parcursul primului an de implementare personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 astfel ca noul salariu de baza va fi cel corespunzator functiei din luna decembrie 2009

Ulterior, prin OUG 1/2010 Guvernul a instituit unele masuri privind modul de incadrare a personalului din institutiile publice dupa expirarea contractelor colective de munca, reglementarea de urgenta dispunand la art. 1 alin 3-5 ca dupa implinirea termenului pentru care au fost incheiate contracte colective d emunca personalul metionat la alin 1 va fi reincadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului prin asimilare cu functiile din institutia care il preia in subordine, structura sau finantare

Arata ca prin ordinul atacat parata AVAS a invocat dispozitiile OUG 1/2010 si a dispus modificarea unilaterala a clauzelor contractului individual de munca respectiv in ceea ce priveste cuantumul salariului

Arata ca ordinul pe care il ataca a fost emis cu aplicarea eronata a dispozitiilor OUG 1/2010 si cu incalcarea prevederilor Contractului Colectiv de munca al AVAS inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr. 673/11.02.2009

Arata ca in ce priveste contractul colectiv de munca al AVAS acesta a fost prelungit pana la data de 14.02.2011

Arata ca presedintele AVAS a emis ordinul mentionat considerand fara temei ca dispozitiile CCM la nivelul AVAS si-au incetat obligativitatea prin ajungere la termen

Arata ca CCM incheiat la nivelul AVAS pentru anii 2009-2010 a fost inregistrat la DMPS Bucuresti la 11.02.2009, fiind valabil incepand cu 14.02.2009 pentru o perioada de 1 an conform dispozitiilor sale de la art. 78

Dispozitiile art. 2 alin 5 din CCM prevad ca daca nici una dintre parti nu denunta contractul cu cel putin 30 zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat acesta se prelungeste pentru o perioada de inca un an

Ca in cauza o astfel de denuntare nu a intervenit astfel incat contractul colectiv de munca s-a prelungit automat pana la 14.02.2011

Ca prin adresa 1179/28.01.2010 angajatorul AVAS a notificat reprezentantilor salariatilor fatul ca incepand cu data de 15.02.2010 inceteaza aplicarea CCM al AVAS invocand in sustinerea acestui fapt dispozitiile legii 329/2009, dispozitiile Legii cadru 330/2009, art. 6 din HG 837/2004, dispozitiile art. 1 alin 1 din OUG 1/2010

Apreciaza ca aceasta notificare adresata de parata AVAS nu este apta sa conduca la incetarea aplicarii dispozitiilor CCM pentru ca pe de o parte textele invocate nu sunt apte sa invalideze contractele colective de munca legal incheiate iar pe de alta parte pentru ca notificarea nu a fost transmisa cu respectarea dispozitiilor art. 4 alin 5 din CCM

Arata de asemenea ca angajatorul a intrerupt intempestiv negocierile privind incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca AVAS

In acest sens sustine reclamanta ca potrivit dispozitiilor art. II din HG 1436/2009 angajatorul AVAS avea obligatia de a inteprinde demersuri pentru negocierea cu reprezentantii salariatilor a unui nou contract colectiv de munca in termen de 30 zile de la intrarea in vigoare a HG 1436/2009 (8 decembrie 2009)

Arata ca acest termen s-a implinit la 8 ianuarie 2010 fara ca partile sa fi negociat inlocuirea CCM valabil in perioada 2009-2010

Arata ca in realitate inainte de expirarea termenului partile aflate in dialog au procedat la inceperea negocierilor intalnindu-se la 4.01.2010, ora 15.00 cand au convenit asupra unei serii de clauze incluzand si pastrarea drepturilor salariale ale personalului la nivelul existent in luna decembrie 2009, acordarea primei de vacanta si a celui de-al 13 salariu precum si a ajutoarelor de deces, prelungirea CCM pentru inca un an prin incheierea unui act aditional, taierea unor sporuri, salarii de merit, premiilor trimestriale, etc.

Partile au convenit sa se intalneasca din nou la 6.01.2010 orele 14.00 in vederea semnarii actului aditional la CCM insa la data stabilita presedintele AVAS comunicat ca nu se va semna un act aditional la CCM caci se va adopta un act normativ ce va reglementa salariazarea personalului din subordinea SGG

In aceste conditii reprezentantii salariatilor au incheiat un proces verbal consemnand ca intreruperea negocierilor a avut loc din pricina angajatorului.

Subliniaza reclamanta ca pana la 15.01.2010 reprezentantii salariatilor nu au primit o denuntare a CCM iar parata nu a dispus reluarea negocierilor pentru perfectarea modificarilor convenite la CCM

Arata si ca ordinul atacat incalca dispozitiile OUG 1/2010. In acest sens reitereaza sustinerea ca CCM nu a incetat ca urmare a intrarii in vigoare a unui act normativ nou caci legea ciila dispune numai pentru viitor, respectiv guverneaza numai actele juridice incheiate dupa intrarea sa in vigoare iar la data intrarii in vigoare a OUG 1/2010 exista deja acordul tacit al conducerii AVAS si al reprezentantilor salariatilor vizand prelungirea CCM pana la 14.02.2011.

Ca aplicare eronata a legii a dus la diminuarea nelegala a salariului sau sub nivelul stabilit de art. 30 alin 5 din Legea cadru 330/2009 si ale art. 5 alin 1 din OUG 1/2010

Arata ca aplicarea de catre parata AVAS a dispozitiilor art. 1 alin 3 si 4 din OUG 1/2010 s-a facut cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 1 alin 1, art. 12 alin 3 coroborate cu art. 30 alin 5 si art. 29 din Legea 330/2009

Ca in conformitate cu dispozitiile imperative din Legea cadru 330/2009 paratele nu puteau sa stabileasca un salariu mai mic decat cel pe care il avea la 31 decembrie 2009

Invoca in acest sens teoria drepturilor castigate si jurisprudenta comunitara in acest sens.

Sustine reclamanta si ca ordinul contestat constituie o modificare unilaterala a raporturilor sale de munca.prin stabilirea unui salariu fixat sub pragul celui care i se cuvenea la 31 decembrie 2009, aceasta atitudine fiind contrara dispozitiilor imperative ale art. 41 alin 1 coroborat cu art. 3 lit. e C.muncii

Arata de asemenea ca modificarea raporturilor de munca nu a respectat procedura de informare prevazuta de art. 17 C.muncii, fapt ce a condus la incalcarea dispozitiilor OUG 1/2010

In acest sens arata ca parata AVAS a dispus modificarea functiei detinute si a drepturilor salariale fara a o informa cu privire la continutul modificarii, temeiurile de fapt si de drept si modul de calcul concret al drepturilor salariale

Arata ca se impune, fara a achiesa la sustinerea AVAS in sensul ca CCM a expirat la 14.02.2010 a se observa ca paratele nu au respectat procedura prevezuta de art. 1 alin 3 si 4 din OUG 1/2010

Ca mai mult decat atat statul de functii a fost elaborat de AVAS iar nu de SGG care este ordonator principal de credite si de aceea obligat la elaborarea nemijlocita a statului de functii. Ca acest stat de functii nu i-a fost adus la cunostinta inainte sau dupa emiterea ordinului contestat, in prezent necunoscand modul in care paratele au procedat la determinarea functiei pe care a fost incadrata

Arata ca ordinul atacat nu contine avizul obligatoriu al departamentului juridic, desi acest aviz era obligatoriu conform art. 54 alin 4 din regulamentul adoptat prin HG 561/2009, ceea ce conduce la concluzia ca acest ordin este nelegal.

Ca nelegalitatea ordinului emis genereaza obligatia angajatorului de a-i plati salariile de care a fost lipsita

Ca fata de dispozitiile speciale ale Legii Cadru 330/2009 solicita obligarea paratei SGG la repartizarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale ce i se cuvin, avand in vedere ca acesta este ordonator principal de credite.

In drept invoca dispozitiile art. 9, 12 alin 3, 29 alin 1, 30 alin 5 din Legea 330/2009, art. 1 alin 1 din OUG 1/2010, art. 41 alin 1 C.muncii.

Solicita si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

La 2.11.2010 parata SGG a formulat intampinare prin care a invocat in principal exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale aratand in esenta ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 52 din Constitutia Romaniei care prevad dreptul persoanei vatamate intr-un drept al sau de un act administrativ de a se adresa instantei precum si cele ale art. 1 din Legea 554/2004 care instituie competenta instantei de administrativ in cauzele de natura celei de fata.

Arata in plus ca actele administrative emise de institutiile publice centrale sunt de competenta sectiilor de contencios administrativ ale Curtilor de Apel conform art. 10 din Legea 554/2004

Ca de altfel aceeasi este solutia in ce vizeaza competenta si in situatia in care una dintre parti este autoritate publica centrala iar pricina vizeaza emiterea sau incheierea unui act administrativ sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim iar in cauza competenta Curtii de Apel este atrasa si de faptul ca parat in cauza este SGG, autoritate publica centrala, chiar daca cererea formulata impotriva sa nu este motivata, neputand opera o prorogare legala de competenta

Invoca si exceptia lipsei sale de calitate procesual pasiva aratand ca reclamanta nu este salariata sa astfel incat nu are raporturi de munca cu aceasta institutie

Arata ca SGG nu poate fi chemat sa raspunda, pentru simplul motiv ca unitatea angajatoare se afla in subordinea sa, pentru obligatiile persoanei juridice subordonate.

Pe fondul cauzei apreciaza actiunea ca nefondata aratand ca ordinul contestat este temeinic si legal si reprezeinta punerea in a prevederilor Legii 329/2009 si OUG 1/2010

In ce priveste criticile reclamantei in sustinerea nelegalitatii Ordinului 168/12.02.2010 arata ca acestea sunt formulate prin raportare exclusiv la dispozitiile Codului Muncii iar nu la cele ale Legii 329/2009, principalul temei de drept al acestui ordin.

Ca anterior emiterii ordinului contestat salariile persoanlului AVAS erau stabilite prin contractul colectiv de munca 2009 – 2010 la nivelul institutiei insa Legea 329/2009 a modificat sistemul de finantare al AVAS astfel ca in prezent aceasta institutie este finantata integral de la bugetul de stat

Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul AVAS reprezinta un act juridic bilateral, fiind incheiat intre Presedintele AVAS ca reprezentant al angajatorului si salariatii AVAS.ca prin art. 33 alin 2 din Legea 130/1996 se prevede posibilitatea incetarii contractului colectiv de munca la momentul reorganizarii persoanei juridice.

Ca AVAS este o institutie finantata integral de la bugetul de stat, fiindu-i asadar aplicabile dispozitiile art. 12 alin 1 din Legea 130/1996

Ca mai mult, potrivit dispozitiilor art. 3 din OUG 1/2010 prin contractele sau acordurile colective sau individuale nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care sa exceda prevederilor Legii cadru 330/2009

Arata ca potrivit dispozitiilor art. 1 alin 1 din OUG 1/2010 salariazarea angajatilor AVAS s-a facut conform prevederilor contractului colectiv de munca pana la implinirea termenului pentru care acesta a fost incheiat, respectiv 11.02.2010

Ca dupa aceasta data personalul AVAS a fost reincadrat pe noile functii, in conformitate cu prevederile art. 39 din Legea 330/2010 si art. 2 din OUG 1/2010

Ca drepturile salariale ale reclamantei au fost corect stabilite, la nivelul maxim pentru functia similara din secretariatul General al guvernului (ordonator principal de credite) in luna decembrie 2009

Solicita solutionarea cauzei si in lipsa.

La 3.11..2010 a formulat intampinare si parata AVAS.

A solicitat in principal parata AVAS suspendarea cauzei in temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 pana la solutionarea cauzei cu nr. 16491/3/2010 aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti in care a solicitat instantei sa constate incetarea aplicabilitatii Contractului Colectiv de Munca

In cazul in care se va trece peste cererea de suspendare solicita respingerea actiunii

Arata in esenta parata ca in conformitate cu dispozitiile Legii 329/2009 si HG 1436/2009 AVAS si-a schimbat regimul de finantare devenind institutie publica finantata integral de la bugetul de stat, prin bugetul SGG.

Ca asa fiind finantarea cheltuielilor de persoanl aferente functionarilor AVAS se asigura integral de la bugetul de stat si nu se mai face conform Contractului Colectiv de Munca in regim extrabugetar, Presedintele AVAS nemaiavand calitatea de ordinator principal de credite.

Arata ca la 1.01.2010 a intrat in vigoare Legea 330/2009 iar conform art. 1 alin 2 din acest act normativ drepturile salariale ale persoanlului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului sunt si raman exclusiv cele prevazute de lege.

Ca in acest conditii salarizarea personalului AVAS este supus limitelor prevazute de Legea 330/2009, gestiunea sistemului de salarizare se asigura de catre ordonatorul principal de credite, respectiv SGG iar drepturile salariale ale personalului AVAS nu mai pot fi negociate

Arata ca opinia reclamantei conform cu care dispozitiile OUG 1/2010 nu s-ar aplica personalului AVAS, acesta urmand sa fie salariazat si in continuare in baza CCM 2009-2010 care s-ar fi prelungit tacit nu pot fi primite

Ca este important de retinut ca AVAS nu mai dispune de bugetul propriu de venituri si cheltuieli in baza caruia a fost incheiat CCM 2009-2010 si din care erau finantate cheltuielile de personal constand in salariul mediu de 8500 lei, plati compensatorii de 10 salarii brute in cazul reducerii numarului de posturi, etc.

Arata ca daca AVAS ar fi fost exceptat de la aplicarea OUG 1/2010 atunci acest lucru ar fi fost expres prevazut in textul actului normativ.

In orice caz, apreciaza ca se impune a fi retinut faptul ca dispozitiile art. 28-32 din OUG 51/1998 privind salarizarea speciala AVAS au fost abrogate de OUG 1/2010

Apreciaza ca nu poate fi acceptata teoria prelungirii tacite a CCM fara incalcarea unui numar important de dispozitii legale.

Arata ca dupa ce dezvolta pe 11 pagini teoria prelungirii tacite a CCM reclamanta pretinde ca drepturile salariale prevazute in CIM raman valabile chiar si in situatia incetarii CCM. Ca aceasta teza nu poate fi primita avand in vedere ca, asa cum intelege sa reaminteasca, AVAS este institutie finantata integral de la bugetul de stat, sitemul de salariazare al angajatilor unor astfel de institutii fiind stabilit conform art. 157 alin 2 C.muncii prin lege, in cazul de fata aceasta fiind OUG 1/2010

Ca la pct. III din cerere reclamanta arata ca ordinul contestat constituie o modificare arbitrara unilaterala a contractului sau de munca, modificare ce nu poarta viza serviciului juridic.

Arata insa ca si aceasta sustinere este eronata avand in vedere ca ordinul contestat este emis in aplicarea legii iar nu la initiativa unilaterala a angajatorului

Ca in ce priveste opinia reclamantei conform cu care modificarea contractului de munca ar fi fost facuta cu incalcarea dispozitiilor prevazute de art. 17 C.muncii ceea ce a condus la incalcarea dispozitiilor OUG 1/2010 arata ca nici aceasta interpretare inedita nu poate fi primita ca la solicitarea ordonatorului principal de credite AVAS a intocmit proiectul noului stat de functiuni cuprinzand salariile aferente, prin asimilare cu functiile existente in SGG la nivelul lunii decembrie 2009

Ca SGG a analizat acest stat de functiuni si l-a aprobat prin adresa 2631/DNA/12.02.2010

Arata ca reincadrarea in functie are semnificatie echivalarii cu functia similara din SGG in scopul stabilirii drepturilor salariale si nu presupune o schimbare a felului muncii, atributiile postului ramanand aceleasi

In ce priveste viza serviciului juridic arata ca aceasta este necesara numai in cazul ordinelor ce constituie acte normative sau acte administrative. In cazul de fata este vorba despre un ordin emis in exercitarea prerogativelor date Presedintelui AVAS de OUG 23/2004

Ca reclamanta nu are calitatea de functionar public ci de personal contractual

In ce priveste capetele de cerere vizand obligarea AVAS la plata drepturilor salariale anterioare emiterii ordinului contestat arata ca acesta a devenit inadmisibil caci raporturile de munca ale reclamantei cu AVAS au incetat in baza art. 55 lit. b C.muncii

In ce priveste capatul de cerere vizand obligarea SGG la repartizarea sumelor necesare pentru aceasta apreciaza ca admiterea acestora ar contraveni Legii 500/2002 privind finantele publice avand in vedere ca aceste sume nu ar putea fi alocate decat numai dupa o eventuala rectificare a bugetuluid e stat.

Formuleaza parata si cerere reconventionala prin care solicita a se constata modificarea de drept a CCM si inlocuirea clauzelor devenite nelegale/incetate de drept cu reglementarile legale aplicabile personalului din institutiile finantate integral de la bugetul de stat

Anexeaza certificat de grefa emis la 8.04.2010 de Tribunalul Bucuresti, Certificat de grefa eliberat la 13 iulie 2010 de Curtea de Apel Bucuresti, , proiectul statului de functii AVAS, adresa 4002/18.03.2010, adresa 3326/25.02.2010, adresa 517/26.02.2010 inregistrata la Cabinetul Presedintelui AVAS sub nr. 3850/4.03.2010, adresa Avocatului Poporului 1240/26.02.2010, adresa Guvernului Romaniei 2181/15.02.2010, ordin 92/12.02.2010, , contract individual de munca

Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a SGG a fost solutionata in sensul admiterii la termenul din 15.12.2010, cu motivarea cuprinsa in incheierea de sedinta de la acea data, astfel incat fata de acest parat actiunea urmeaza a fi respinsa ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasiva. La acelasi termen a fost solutionata in sensul respingerii exceptia necompetentei materiale invocata de SGG prin intampinare

La termenul din 26.01.2011 parata AVAS a aratat ca intelege sa renunte la judecarea cererii reconventionale, renuntare de care instanta a luat act prin incheierea de sedinta de la acea data

Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamanta a fost salariata AVAS in functia de referent IV/baza in cadrul Directiei Resurse Umane, Administrativ, incepand cu data de 16.03.1998 in baza contractului individual de munca 0961/16.03.1998 (fila 130 dosar). Prin acte aditionale subsecvente contractul individual de munca a fost modificat in ce priveste nivelul salariului si functia.

La 1.10.2004, urmare a reorganizarii AVAS, reclamanta a fost reincadrata in baza contractului individual de munca 230/1.10.2004 in functia de expert financiar in cadrul Directiei Resurse Umane, Legislatia Muncii, Logistica (fila 208)

Prin Ordinul 1508/30.09.2009 a fost stabilit salariul de baza brut lunar al reclamantei la suma de 8772 lei corespunzator coeficientului de ierarhizare 14.62 si valorii de referinta specifica AVAS (fila 85 dosar) fiind incheiat act aditional la contractul de munca (fila 86 dosar)

Prin Ordinul 92 /12.02.2010 (fila 83-84 dosar), urmare a reorganizarii AVAS a fost reincadrata reclamanta in functia de expert financiar la Directia Resurse Umane, cu un salariu de baza de 3600 lei.

Analizand Ordinul de reincadrare 92/12.02.2010 atacat prin prisma criticilor formulate de reclamanta tribunalul retine urmatoarele:

1.In ce priveste valabilitatea cluazelor contractului colectiv de munca incheiat la nivelul AVAS pentru anii 2009-2010 ulterior datei de 11.02.2010

In conformitate cu dispozitiile art. 4 alin 5 din Contractul colectiv de munca la nivelul AVAS inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sub nr. 673/11.02.2009 (filele 137-163 dosar) daca niciuna dintre parti nu denunta contractul cu cel putin 30 zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pana la incheierea unui nou contract dar nu mai mult de 12 luni, prevederile contractului colectiv ramanand in vigoare pana la negocierea unui nou contract colectiv conform art. 3 alin 2 lit. a din Legea 130/1996 (art. 4 alin 7 din CCM)

Contractul colectiv de munca al AVAS a fost incheiat la 11.02.2009, cu aplicabilitate de la 14.02.2009 pentru o perioada de un an (art. 78 din CCM)

Dispozitiile art. 4 alin 1 din acelasi CCM prevad ca in cazul in care intervin dispozitii legale mai putin favorabile imperative partile vor renegocia clauzele contractului colectiv de munca afectate de aceste dispozitii.

In aplicarea acestei dispozitii, precum si in conformitate cu dispozitiile art. I alin 2 si art. II din HG 1436/2009 prin adresa 38409/30.12.2009 presedintele AVAS a convocat la negociere reprezentantii salariatilor pentru data de 4.01.2010 (fila 68 dosar)

Tribunalul apreciaza, impreuna cu reclamanta, ca aceasta adresa nu constituie, totusi, o denuntare expresa a contractului colectiv de munca in vigoare la data emiterii ei.

Cu toate acestea instanta retine dispozitiile art. 12 alin 1 din Legea 130/1996 conform cu care desi este posibila incheierea unor contracte colective de munca la nivelul institutiilor bugetare totusi prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Asadar incheierea contractelor colective de munca la nivelul institutiilor bugetare nu este obligatorie, reprezentand numai o facultate insa acestea pot fi incheiate numai cu respectarea limitelor prevazute de art. 12 alin 1 teza a doua din Legea 130/1996 cu modificarile ulterioare.

Avand in vedere ca prin dispozitiile Legii 329/2009 (intrata in vigoare la 9.11.2009) AVAS s-a reorganizat ca institutie publica finantata integral de la bugetul de stat dispozitiile art. II din HG 1436/2009 urmeaza a fi intelese in sensul in care impun renegocierea contractului colectiv de munca cu respectarea limitelor prevazute de art. 12 alin 1 teza a doua din Legea 130/1996.

In niciun caz nu poate fi primita sustinerea reclamantei in sensul in care, in lipsa incheierii unui nou contract colectiv de munca se impune a se aprecia prelungirea valabilitatii dispozitiilor CCM 2009-2010, in masura in care clauzele acestuia poarta asupra unor drepturi ale salariatilor stabilite prin dispozitii legale, cum sunt cele legate de salarizare.

Asa stand lucrurile, tribunalul apreciaza ca, fata de modalitatea de reorganizare a AVAS, respectiv prin transformarea acesteia in institutie publica finantata integral de la bugetul de stat, dispozitiile privind salariazarea si alte drepturi de natura salariala din Contractul colectiv de munca incheiat pentru anul 2009-2010 si-au incetat aplicabilitatea, in lipsa unor dispozitii contrare, prin ajungere la termen la 14.02.2010, ulterior acestui moment salarizarea personalului AVAS fiind reglementata de dispozitiile Legii 330/2009 si OUG 1/2010.

De altfel formularea art. 1 alin 1 din OUG 1/2010 exclude, in opinia instantei, in mod expres posibilitatea prelungirii tacite a contractului colectiv de munca AVAS, cel putin in ceea ce priveste drepturile salariale si de natura salariala negociate prin acesta.

2.In ce priveste presupusa incalcare a dispozitiilor OUG 1/2010 tribunalul retine ca principalele critici aduse de reclamanta sub acest aspect ordinului atacat se fundamenteaza pe premisa prelungirii tacite a CCM la nivelul AVAS pana la 14.02.2011, ipoteza care, asa cum s-a aratat, nu poate fi primita.

De altfel chiar incheierea, ca urmare a negocierilor, a unui act aditional prin care sa se convina asupra prelungirii contractului colectiv de munca pentru inca un an cu pastrarea nivelului salarial nu ar fi fost de natura sa produca efecte in sensul dorit de reclamanta, clauzele eventual negociate cu incalcarea prevederilor legale fiind lovite de nulitate absoluta.

Instanta retine sub acest aspect ca in conformitate cu dispozitiile art. 1 din OUG 1/2010 ;” Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi, în condiţiile legii.

(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine ori în finanţare, după caz.

(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituţia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz. Acestui personal i se acordă şi sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum şi indemnizaţia de conducere, după caz.

(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabileşte de conducătorul instituţiei sau autorităţii publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.

(6) Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat şi care a fost reîncadrat în cursul anului 2009 se menţine astfel cum a fost stabilită la data reîncadrării.

Rezulta din formularea art. 1 alin 1 din OUG 1/2010 ca salarizarea personalului din institutiile publice supuse reorganizarii conform legii 329/2009 conform contractelor colective de munca existente la nivelul acestora este posibila numai pana la data expirarii termenului pentru care acestea au fost incheiate, fiind exclusa asadar posibilitatea prelungirii tacite a acestor contracte colective de munca.

3.In ce priveste modificarea unilaterala a contractului colectiv de munca al reclamantei tribunalul retine ca, asa cum sustine reclamanta, prin reincadrarea sa in conformitate cu Ordinul 92/2010 al Presedintelui AVAS a operat, intr-adevar. O modificare unilaterala a contractului sau de munca.

Nu poate fi retinuta insa sustinerea in conformitate cu care aceasta modificare ar fi fost prohibita de dispozitiile art. 41 alin 1 coroborat cu art. 3 lit. e C.muncii, modificarea rezultand din dispozitiile art. 1 alin 3 si 4 din OUG 1/2010 redate mai sus, texte ce prevad in mod expres modalitatea de reincadrare a personalului precum si nivelul de salarizare aplicabil acestuia in conformitate cu dispozitiile Legii 330/2010

Sustinerea in conformitate cu care dispozitiile de exceptie ale art. 42 alin 1 rap. la art. 17 alin 4 C.muncii nu ar fi aplicabile, cu justificarea ca art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 si art. 5 alin 1 din OUG 1/2010 prevad faptul ca pe durata anului 2010 salariul urmeaza a se pastra la nivelul cuvenit in luna decembrie 2009 nu poate fi, de asemenea, primita.

Sub acest aspect tribunalul retine ca, desi real faptul ca dispozitiile art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 prevad mentinerea nivelului de salarizare din luna decembrie 2009 si pe parcursul anului 2010 totusi nu poate fi pierdut din vedere faptul ca aceste dispozitii au in vedere nivelul de salarizare stabilit pentru personalul bugetar conform actelor normative ce reglementeaza acest domeniu anterioare Legii 330/2009 (spre exemplu Legea 232/2007, OG 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi acordate personalului bugetar salarizat conform OG 24/2000) si nu poate fi apreciat ca referindu-se la drepturi salariale stabilite prin negociere directa, cum este cazul celor stabilite prin contractul colectiv de munca AVAS.

Imprejurarea ca la pct. 3 din ordinul 92/12.02.2010 se prevede necesitatea incheierii unui act aditional la contractul individual de munca nu este nici ea de natura a conduce la concluzia ca modificarile acestuia in ce priveste nivelul de salarizare nu decurg din lege ci constituie o aplicare a dispozitiilor art. 17 alin 4 C.muncii, fara insa ca incheierea actului aditional sa fie obligatorie.

Pentru acelasi motive nu poate fi primita nici sustinerea conform cu care ordinul atacat a fost emis cu incalcarea obligatiei de informare prevazute de art. 17 alin 1 C.muncii, avand in vedere ca modificarile intervenite in contractul de munca al reclamantei au avut ca premisa intrarea in vigoare a Legii 329/2009.

4.In ce priveste critica vizand imprejurarea ca statul de functii al AVAS nu a fost stabilit de SGG in aplicarea art. 4 alin 1 din HG 837/2004 modificat de art. 1 pct. 1 din HG 1436/2009 tribunalul retine, din actele aflate la dispozitia sa, ca aceasta sustinere se confirma, statul de functii al AVAS ulterior reorganizarii acestei institutii fiind elaborat de conducerea AVAS si suspus spre aprobarea SGG in calitate de ordonator principal de credite prin adresa 2525/12.02.2010 (fila 56 dosar). Prin adresa 3406/25.02.2010 SGG a aprobat proiectul de stat de functii propus de AVAS (fila 67 dosar). Acest aspect a fost reluat si in nota de control intocmita de Serviciul Control din cadrul AVAS, nota de control, intocmita de personalul AVAS in baza mandatului presedintelui AVAS nr. P/3184/22.02.2010 si neinsusita de conducerea institutiei

Cu toate acestea, din analiza actelor aflate la dispozitia sa tribunalul retine ca reclamanta a fost reincadrata pe identic aceeasi functie cu cea detinuta anterior emiterii ordinului contestat astfel incat sub acest aspect imprejurarea ca statul de functii nu a fost elaborat de SGG ci numai aprobat de acesta nu a fost de natura sa produca acesteia nici un prejudiciu

5.In ce priveste lipsa avizului obligatoriu al departamentului juridic tribunalul retine ca ordinul 92/12.02.2010 atacat in cauza si prin care s-a dispus reincadrarea reclamantei nu constituie act normativ in sensul Legii 24/2000 republicata si al HG 561/2009 si nici act administrativ, nefiind emis in exercitarea atributiilor prevazute pentru presedintele AVAS de OUG 23/2004 in calitate de ordonator principal de credite ci in calitatea sa de angajator.

Pe de alta parte avizul departamentului juridic este consultativ iar nu obligatoriu in conformitate cu dispozitiile Legii 514/2003 astfel ca lipsa acestuia la emiterea ordinului contestat nu este de natura sa atraga nulitatea acestuia

Pentru motivele mai sus aratate tribunalul apreciaza actiunea ca nefondata sub acest aspect si o va respinge

In ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei AVAS la plata diferentei de drepturi salariale intre cele efectiv incasate de reclamanta urmare a reincadrarii in baza Ordinului 92/12.02.2010 si cuantumul de la nivelul lunii decembrie 2009, fata de solutia pronuntata asupra capatului principal de cerere si fata de caracterul accesoriu al capatului de cerere privind obligarea la diferentele salariale tribunalul urmeaza a respinge si acest capat de cerere ca nefondat