Drepturi salariale CRF salariul de bază minim brut de 700 lei în conformitate cu legislaţia muncii şi cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010
La data de 05.12.2011 reclamantul I.V., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, precizată ulterior, a chemat în judecată SNTFC “CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala Transport Feroviar de Călători Craiova solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea intimatei la plata salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi, valabil de la data de 01.01.2008, calculat la clasa de salarizare 35, coeficient de ierarhizare 2,770 pe perioada 05.12.2008-03.12.2009; la plata diferenţei dintre drepturile salariale de care a beneficiat calculate la clasa de salarizare 35, coeficient de ierarhizare 2,770 pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 570 lei şi drepturile salariale de care trebuia să beneficieze calculate la clasa de salarizare 35, coeficient de ierarhizare 2,770 pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei pe perioada 05.12.2008-03.12.2009, în conformitate cu legislaţia muncii şi cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010. S-a solicitat obligarea intimatei la plata de daune interese, constând în actualizarea sumei datorate, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobânda legală la suma respectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, a fost angajatul intimatei pe perioada menţionată în cererea introductivă în funcţia de mecanic instructor conform carnetului de muncă şi a beneficiat de un salariu calculat la clasa de salarizare 35, coeficient de ierarhizare 2,770 pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 570 lei, în baza Actului Adiţional la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 care a modificat salariile de bază brute anterioare, începând cu data de 01.07.2008 pentru o perioadă de 48 de luni de la înregistrare.
Conform CCM Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722 pe anii 2008-2010 art.41 lit.a salariul de bază minim brut este de 700 lei, iar pe de altă parte lit.b art.41 vor lua ca bază salariul stabilit prin art.41 lit.a care statuează că salariul de bază minim este de 700 lei şi nu 570 lei cât a acordat pârâta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.40, art.238 şi art.241 din Codul Muncii, legea nr.130/1996, României şi Codul de procedură civilă.
În scop probator a ataşat extras CCM Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722 pe anii 2008-2010, Act Adiţional la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, carnet de muncă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în temeiul art. 15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizată.
La dosar intimata a depus la data de 09.01.2012 notă de şedinţă prin care a solicitat conceptarea în cauză ca intimată a SNTFC “CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala Transport Feroviar de Călători Craiova. A ataşat în scop probator certificat de înregistrare din data de 30.12.2011.
La solicitarea instanţei, s-a depus de către Oficiul Registrului Comerţului adresa nr.507/31.01.2012.
Intimata a mai depus la dosar notă de şedinţă si un set de acte.
Prin sentinţa nr. 1219/19.03.2012 instanţa a admis cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului diferenţele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 şi drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 05.12.2008-03.12.2009, sume care vor fi actualizate raportat la rata inflaţiei, precum şi să plătească dobânda legală aferentă reţinând următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de mecanic instructor, inclusiv în perioada 05.12.2008-03.12.2009, aşa cum rezultă din carnetul de muncă.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că “Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 şi negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizaţii incluse în acesta.”
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea potrivit căreia drepturile salariale solicitate nu sunt reluate şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligaţia de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunţate nu condiţionează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în disp. ART. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
“(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile de transporturi şi activităţi conexe din ţară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părţile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unităţi înaintea semnării, înregistrării şi publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.”
Pârâta nu a respectat aceste obligaţii contractuale, deşi prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii şi au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu pot prevede sub sancţiunea neluării în seamă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiile art.268 lit.d) Codul muncii, potrivit cărora cererea nu putea fi formulată decât pe durata existenţei contractului, instanţa constată că astfel de prevederi legale se aplică numai în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin urmare, pârâta nu a acordat şi nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit.c) din Codul muncii potrivit cărora “angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă”, precum şi prevederile art.229 alin.4 din Codul muncii potrivit cărora “contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor”.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea diferenţelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art.253 din Codul muncii, potrivit cărora “angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naţionale, dar şi în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite, instanţa va obliga pârâta şi la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi cu dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa va admite cererea şi va obliga pârâta să plătească reclamantului diferenţele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 şi drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 05.12.2008-03.12.2009, sume care vor fi actualizate raportat la rata inflaţiei, precum şi să plătească dobânda legală aferentă.
1
