TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 674
Obiectul: drepturi salariale – Fond -LM
Constată că la data de 5.12.2007 , contestatorul L R M, în contradictoriu cu
intimata SC A SA Piteşti a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 516/2007
emisă de aceasta din urmă, solicitând anularea parţială a deciziei, în sensul
exonerării de plata sumei stabilite, obligarea intimatei la plata sumei de 4960 lei ,
reprezentând diferenţa dintre sporul de fidelitate stabilit contractual şi cele încasat
efectiv în perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 , în cuantum indexat şi actualizat
la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată .
În motivare , contestatorul a arătat că începând cu 8.11.1999 a fost salariatul
societăţii intimate , că prin actul adiţional la contractul de muncă s-a inserat o clauză
de fidelitate faţă de angajator prin care s-a stabilit că nu putea părăsi societatea pe o
perioadă de 10 ani , cu obligaţia corelativă a angajatorului de a-i acorda spor de
fidelitate .În anul 2007, intimata a modificat unilateral contractul de muncă în
sensul excluderii sporului de fidelitate şi a celui de conducere , iar contestatorul a
solicitat încetarea contractului prin demisie . Prin decizia 516/2007 emisă de SC A
SA Piteşti a încetat contractul său de muncă şi a fost obligat la plata sumei de
37123 lei .
A mai arătat contestatorul că această dispoziţie din decizia contestată prin
care a fost obligat la plata sumei de mai sus este lovită de nulitate absolută pentru că
încalcă disp. art. 268 pct. , lit. d,e,f din Legea 53/2003 , fiind evident că nu are culpă
în desfacerea contractului de muncă , intimata fiind aceea care a încălcat prevederile
actului adiţional ,în sensul eliminării sporului de fidelitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 6.02.2008 intimata a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 6 pct. 6.1 şi art. 5 pct.
5.1 din contractul individual de muncă , nerespectarea termenului de 10 ani
conduce la restituirea sporului de fidelitate acordat şi a cheltuielilor de şcolarizare ,
iar motivarea contestatorului în sensul că angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de
plată a sporului de fidelitate este neîntemeiată pentru că la data demisiei sporul îi
fusese achitat .
La aceeaşi dată, intimata a formulat cerere reconvenţională prin care a
solicitat obligarea contestatorului la plata sumei de 37123 lei, reprezentând
contravaloarea sporului de fidelitate şi a cheltuielilor de şcolarizare, arătând că
acesta le datorează potrivit disp. art. 5.1 din actul adiţional la contractul individual
de muncă pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 3.1 din acesta .
La data de 5.03.2008, contestatorul şi-a precizat obiectul contestaţiei ,
arătând că pretenţiile băneşti băneşti solicitate la punctul al doilea al acţiunii
reprezintă, de fapt , sporul de conducere aferent perioadei 1.01.2005-30.10.2007 şi
nu sporul de fidelitate cum din eroare s-a dactilografiat în cuprinsul cererii de
chemare în judecată.
La aceeaşi dată, contestatorul a formulat întâmpinare la cererea
reconvenţională , prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia , excepţia
lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele de bani
solicitate pe o perioadă mai mare de trei ani de la introducerea cererii
reconvenţionale. Pe fond, contestatorul a arătat că cererea intimatei este
neîntemeiată pentru că el nu are nicio culpă în desfacerea contractului de muncă,
ci SC A SA , care nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de a achita sporul de fidelitate.
Prin încheierea din data de 5.03.2008 , tribunalul a respins excepţia nulităţii
absolute a art. 2 din Decizia 516/2007 , a unit cu fondul excepţia lipsei de interes
în formularea cererii reconvenţionale şi a apreciat că inadmisibilitatea cererii
reconvenţionale reprezintă, de fapt o apărare de fond, iar nu o veritabilă excepţie .
La data de 25.05.2008 , contestatorul şi-a precizat obiectul capătului al doilea
al acţiunii , solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 4170, 54 lei cu titlu de
spor de conducere neacordat, aferent perioadei ianuarie 2005-octombrie 2007.
La 16.07.2008 , intimata a precizat câtimea obiectului pretenţiilor solicitate
prin cererea reconvenţională , respectiv:36872 lei, din care: spor de fidelitate -24207
lei şi 12665 lei , cheltuieli de şcolarizare .
În cauză s-au administrat proba cu acte , cu interogatoriu şi cu expertiză
contabilă, având ca obiectiv calculul sporului de conducere care nu a fost achitat
contestatorului în perioada indicată în acţiune.
Analizând probatoriul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.161410/8.11.1999,
art. 2.1 s-a instituit obligaţia contestatorului L R M de a nu părăsi unitatea intimată
SC A SA pe durata de 10 ani, corelativ cu obligaţia acesteia de a-i plăti spor de
fidelitate , în cuantum de 447700 lei/lună. Prin art. 6.1 din actul adiţional s-a stabilit
că nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acesta din partea salariatului atrage
rezilierea actului adiţional cu plata cheltuielilor făcute de societate , respectiv a celor
de şcolarizare şi de instruire , prevăzute la at. 5.1 din acelaşi act adiţional , precum
şi restituirea sporului de fidelitate , actualizate cu indicele de inflaţie sau cu nivelul
dobânzilor bancare aferente acestora şi indexărilor cuvenite.
La data de 28.09.2007, contestatorul a solicitat încetarea contractului de
muncă potrivit art. 55 lit. b Codul muncii , începând cu data de 27.10.2007 , cu
menţiunea ca , în cazul în care societatea intimată nu este de acord cu această formă
de încetare a contractului să se considere că a demisionat .
La data de 30.10.2007, prin Decizia nr. 516 , SC A Piteşti a dispus încetarea
contractului de muncă al contestatorului potrivit art. 79 al.7 din Codul Muncii şi a
stabilit că acesta îi datorează suma de 37123 lei , conform actului adiţional ,
respectiv sporul de fidelitate şi cheltuielile de şcolarizare
La fila 30 din dosar se află depus de către intimată un act adiţional la
contractul de muncă al contestatorului care nu poartă dată , număr, semnăturile
părţilor şi prin care se prevede că începând cu data de 1.08.2007 încetează plata
sporului de fidelitate , iar cuantumul sporului de conducere se modifică la 300 lei
Aşa cum rezultă din cuprinsul actului şi având în vedere şi răspunsurile la
interogatoriu ale părţilor intimata nu i-a mai achitat contestatorului sporul de
fidelitate , începând cu data de 1.08.2007 , deci anterior depunerii cererii
contestatorului de încetare a contractului de muncă .Actul adiţional nu este semnat
de contestator , astfel că modificarea a avut caracter unilateral , neputând produce
efecte juridice pentru că încalcă disp. art.41 din Codul muncii.Astfel, intimata nu
şi-a mai îndeplinit obligaţia asumată prin actul adiţional la contractul de muncă
încheiat la 8.11.1999 anterior neîndeplinirii de către contestator a obligaţiei de
fidelitate faţă de unitate .
Potrivit art.270 Codul Muncii , salariaţii răspund patrimonial în temeiul
normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale
produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
Contractul individual de muncă este sinalagmatic , iar caracteristica unor
astfel de convenţii o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor,
respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a
celeilalte , ceea ce implică simultaneitatea de a acestor obligaţii .
Sancţiunea faptului că una dintre părţi nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală o
constituie faptul că cealaltă obţine , fără intervenţia instanţei judecătoreşti o
suspendare a executării propriilor obligaţii până la momentul la care cealaltă parte
îşi îndeplineşte îndatorirea corelativă. Cum obligaţiile contestatorului şi intimatei îşi
au temeiul în acelaşi contract , respectiv , în actul adiţional la contractul individual
de muncă însuşit de contestator şi emis în anul 1999, neexecutarea de către
intimată a îndatoririi sale nu se datorează culpei contestatorului , iar părţile nu au
convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce , intimata nu poate
pretinde obligarea acestuia la restituirea sporului de fidelitate .
În consecinţă, dispoziţia înscrisă în decizia de încetare a contractului de muncă
nr.516/30.10.2007 cu privire la restituirea sporului de fidelitate şi a cheltuielilor de
şcolarizare este nelegală , atrăgând anularea parţială a acestui act.
În privinţa sporului de conducere, instanţa apreciază că pretenţiile
contestatorului sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Prin art. 107 din CCM la nivelul SC A SA (f.46 din dosar ) s-a stabilit că
personalului care îndeplineşte funcţii de conducere( director general, directori
executivi, şefi compartimente , şefi centre profit) i se acordă spor de conducere de
maxim 40 % din salariul de bază. Din concluziile raportului de expertiză contabilă
efectuat în cauză a rezultat că expertul a avut în vedere la calculul sporului de
conducere pe perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 dispoziţiile acestui articol,
stabilind că suma care i se cuvine contestatorului cu acest titlu şi care nu a fost
achitată de unitate este de 4170, 54 lei . Intimata şi-a însuşit concluziile acestui
raport, mai puţin în ceea ce priveşte calculul pe lunile august şi septembrie 2007 ,
motivând că pentru acea perioadă se cuvenea contestatorului sporul înscris în actul
adiţional de 300 lei /lunar , însă acesta nu a fost însuşit de contestator astfel că ,
aşa cum am arătat mai sus nu îşi putea produce efectele , iar expertul a stabilit
corect sporul de conducere în raport de dispoziţiile contractului colectiv de muncă.
În consecinţă , intimata se cuvine a fi obligată la plata sumei de 4170, 54 lei , spor
de conducere către contestator.
În ceea ce priveşte pretenţiile solicitate prin cererea reconvenţională , instanţa
apreciază că acestea au fost solicitate în termenul legal de prescripţie , având în
vedere disp. art. 7 din Decretul 167/1958 întrucât dreptul la acţiune s-a născut la
momentul la care contestatorul nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de fidelitate.În ceea
ce priveşte interesul în soluţionarea cererii reconvenţionale , tribunalul apreciază că
acesta există în condiţiile în care prin acţiunea principală s-a solicitat anularea chiar
a dispoziţiei din decizia de încetare a contractului de muncă privind obligarea
contestatorului la restituirea sporului de fidelitate însă cererea este neîntemeiată
pentru aceleeaşi motive expuse cu ocazia soluţionării capătului de cerere privind
anularea parţială a deciziei nr. 516/2007 emisă de SC A SA.
Pentru motivele expuse , tribunalul , în baza art.269, 284 Codul Muncii şi a art.
161 al. 4 Codul Muncii va admite contestaţia precizată , va anula parţial Decizia nr.
516/2007 emisă de SC A SA , în sensul înlăturării art.2 ; va obliga pe intimată la
plata sumei de4170, 54 lei , drepturi salariale reprezentând spor de conducere
pentru perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 , în sumă actualizată cu indicele de
inflaţie la data plăţii efective.
În baza art. 270 Codul muncii , tribunalul va respinge cererea reconvenţională.
În baza art. 274 Cod pr. civ. , tribunalul va obliga pe intimată la 1101,70 lei,
cheltuieli de judecată.
DISPUNE
Admite contestaţia precizată formulată de contestator L R M, în
contradictoriu cu intimata SC A SA.
Anulează parţial decizia nr. 516/30.10.2007 emisă de intimată în sensul
înlăturării art. 2.
Obligă pe intimată să plătească contestatorului suma de 4170,54 lei drepturi
salariale reprezentând spor de conducere pentru perioada ianuarie 2005-octombrie
2007, în sumă actualizată în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Respinge cererea reconvenţională.
Obligă pe intimată să plătească contestatorului suma de 1101,70 lei cheltuieli
de judecată.
Definitivă şi de drept.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă
publică azi 18 iulie 2008 la Tribunalul Argeş-Secţia Civilă, complet specializat de
litigii de muncă şi asigurări sociale.
