Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1997 din data de 22.10.2013
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la calculul și plata drepturilor salariale neacordate direct la instanță fără a contesta anterior actul prin care i s-a stabilit salariul.
Decizia civilă nr.1997/22.10.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea formulată, reclamantul NN a chemat în judecată pe pârâții CL AB și UAT a AB, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sporului de vechime aferent vechimii în muncă și premiul anual pentru perioada iunie 2012 – ianuarie 2013 și în continuare până la încetarea mandatului de viceprimar, precum și aprobarea acestor cheltuieli în bugetul local al comunei J.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, începând cu luna iunie 2012, ocupa funcția de viceprimar al comunei AB, județul C și până în prezent, a fost remunerat numai cu indemnizația prevăzută pentru aceasta funcție, deși funcția de demnitate publică aleasă este asimilată unui salariat cu contract individual de muncă, salariul pentru muncă prestată fiind denumit indemnizație lunară. Conform prevederilor art.35 din Legea nr.339/2004, viceprimarii au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită conform legii. Durata exercitării mandatului de primar constituie vechime in muncă și se ia in calcul la acordarea tuturor drepturilor bănești, așa cum rezultă din dispozițiile art.39 din Legea nr.393/2004. În drept art.112-114 Cod procedură civilă, Codul muncii, Legea 393/2004.
Pârâții CL AB si UAT a AB, prin întâmpinare, au solicitat admiterea acțiunii, susținând că reclamantul este îndreptățit a primi drepturile pretinse prin cerere, cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentința civilă, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul NN, începând cu luna iunie 2012, are calitatea de viceprimar al AB.
Potrivit art.35 din Legea nr.393/2004, viceprimarii au dreptul la o indemnizație lunară stabilită în condițiile legii. Art.39 din același act normativ prevede că perioada în care se exercită funcția de primar constituie vechime în muncă și se ia în calcul la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta.
Tribunalul reține că începând cu data de 1 ianuarie 2011 salarizarea personalului bugetar se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010 cuantumul brut al salariilor de bază, al indemnizațiilor de încadrare se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, respectiv din indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin urmare, se constată că în salariul de bază respectiv indemnizația de încadrare se includ sporurile, inclusiv sporul de vechime, acesta nemaifiind acordat separat într-un procent diferențiat. Aceste dispoziții legale sunt incidente și în situația indemnizației lunare ce se cuvine reclamantului în calitatea sa de viceprimar.
Totodată se reține că potrivit art.1 din Legea nr.283/2011 în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Referitor la premiul anual, se reține că potrivit art.7 al.2 din Legea nr.283/2011, în anul 2012 nu se mai acordă premii, astfel că se constată că reclamantul nu este îndreptățit să primească aceste drepturi.
Pentru anul 2013 se reține că există prevederi similare reglementate prin OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâților la plata sporului de vechime și premiul anual de 2% începând cu luna iunie 2012 până la încetarea mandatului de viceprimar.
În motivarea cererii de recurs a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă. A reiterat aspectele invocate și la instanța de fond cu mențiunea că Legea 393/2004 nu a fost modificată și nici abrogată de legile unice de salarizare, Legea 330/2009, Legea 284/2010 și Legea 285/2010, acte normative care la această dată nu mai sunt în vigoare.
Până la apariția Legii 330/2009 salarizarea primarului, viceprimarului s-a făcut conform art. 19 din Legea 154/1998, potrivit căruia baza de calcul pentru îndemnizația primarului/viceprimarului se determină ca și în cazul celorlalți salariați, iar sporul de vechime se adaugă la salariul de bază, adică la îndemnizația lunară.
Prin Legea 330/2009 au fost menținute drepturile salariale obținute anterior intrării în vigoare a noii legi, iar sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, însă acest lucru nu s-a întâmplat și cu îndemnizațiile cuvenite primarului/viceprimarului, deoarece îndemnizația nu cuprindea și sporul de vechime, motiv pentru care consideră că a fost prejudiciat în drepturile sale.
Acest lucru reprezintă o în raport cu toate celelalte persoane ce se bucură de sporul de vechime în continuare.
Conform dispozițiilor art. 4 al. 2 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010, în cursul anului 2012, nu se aplică valoarea de referință a coeficienților de ierarhizare corespunzător claselor de salarizare din anexele la Legea 284/2010, situație în care, la începerea mandatului de primar/viceprimar – luna iunie 2012 – îndemnizația de primar și viceprimar, nu include sporul de vechime.
În secțiunea a IV-a – Premii – în art. 23 al. 2 din Legea nr.284/2010, se prevede că ordonatorul de credite stabilește premii anuale, în limita a 2 salarii/solde/îndemnizații lunare. Față de aceste dispoziții legale, atât primarul cât și viceprimarul aveau dreptul la premiul anual, în limita a 2% din îndemnizația lor lunară.
La stabilirea drepturilor salariale constând din salariu/soldă sau indemnizație trebuie avute în vedere și prevederile art. 9 al. 4 din Legea nr.284/2010, potrivit cărora, la stabilirea drepturilor salariale/soldelor și îndemnizațiilor, baza de calcul este această lege, dacă printr-o altă lege nu se prevede altfel.
Or, pentru primar/viceprimar există lege specială – Legea nr.393/2004 – în care se prevede prin art.35, că primarii/viceprimarii, au dreptul la o îndemnizație lunară, stabilită potrivit legii, iar durata exercitării mandatului de primar/viceprimar, constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovarea și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din acesta.
Contrar acestor dispoziții legale, instanța de fond omite să facă trimitere la aceste reglementări și respinge ca nefondată acțiunea, motivându-și hotărârea doar pe Legea nr.285/2010, act normativ care nu mai este în vigoare, motiv pentru care hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinare, pârâta a fost de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
Excluderea din îndemnizația lunară de încadrare a primarului și viceprimarului, a acestor sporuri, ar conduce la încălcarea principiului dreptului câștigat, ar genera discriminare și ar încălca principiile din Legea nr. 330/2009, Legea nr.284/2010 și de Legea nr.285/2010.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă și a celor de ordine publică, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile solicitate de reclamant se referă la perioada iunie 2012 – ianuarie 2013 și în continuare.
Sistemul de salarizare al personalului din unitățile bugetare începând cu anul 2010 este reglementat prin dispoziții speciale, prin Legea 330/2009, 284/2010. Angajatorul are obligația de a emite anual decizii de reîncadrare, care pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute de aceste acte normative.
Art. 30 din Legea 284/2010 prevede următoarele dispoziții procedurale, valabile și pentru anii 2012-2013, având în vedere că este legea cadru în materia salarizării personalului bugetar:
(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, direct la instanță, fără să conteste la angajator actul prin care li s-a stabilit salariul, ceea ce nu poate fi primit conform dispozițiilor art. 30 din Legea 284/2010. Numai dacă se contestă acest act și se soluționează contestația, reclamanta se poate adresa instanței de judecată.
În consecință, apare ca inutilă analiza celorlalte motive de recurs invocate de recurent, odată ce acesta nu a respectat procedura prev. de Legea 284/2010.
Cu privire la acordarea premiului anual pentru perioada iunie 2012 – ianuarie 2013, argumentul instanței de fond este corect.
Conform art.7 alin.2 din Legea 283/2011, în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Față de aceste considerente reținute de instanța de recurs nu se mai impune analiza celorlalte motive invocate de recurent.