Baza legală pentru acordarea sporului de confidenţialitate. Funcţie publică cu statut special şi personalul civil din instituţii publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 515 din 10 martie 2011
Prin sentința civilă nr. 1031/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2716/113/2010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul B.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, pentru perioada 1.07.2007-30.06.2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 2012/113/09.06.2009, reclamantul GI a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să îi calculeze și să-i plătească sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 01.07.2007 și până la data de 30.06.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății și să se facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.07.2007 -15.05.2009, prin Hotărârea C.S.M. și Ordinul Ministrului Justiției, a fost numit în funcția de director al Penitenciarului B. în toată această perioadă a fost salarizat în conformitate cu Legea nr. 50/1996, O.U.G. nr. 177/2002, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 347/10.07.2003, precum și în baza O.U.G. nr. 27/07.04.2006. în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 177/2002, magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați ca directori de penitenciare beneficiază pe durata detașării, de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de lege pentru funcția de judecător sau, după caz de procuror, raportat la instanța de judecată sau parchetul de unde provin, la care se adaugă indemnizația de conducere pentru funcția deținută, precum și drepturile prevăzute de legile speciale. Printre drepturile prevăzute de legile speciale este și sporul de confidențialitate instituit prin Legea nr. 444/2006 pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din unitățile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, acordat prin O.G. nr. 6/2007 pentru funcționarii publici, prin Legea nr. 656/15.09.2002 – recunoscut pentru unele categorii de persoane din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat lipsa calității procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a cerut respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamantul cere acordarea unui drept care nu este prevăzut pentru magistrați de nici un act normativ.
La rândul său, pârâtul Penitenciarul Brăila a invocat excepția inadmisibilității, dată de inexistența unui text de lege care să stabilească dreptul reclamantului la plata sporului de confidențialitate și excepția tardivității, pe motiv că reclamantul nu a contestat în termen de 15 zile modul de stabilire a drepturilor salariale. Pe fond a cerut respingerea acțiunii ca nefondată. Acțiunea a fost admisă pe fond de Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 923/23.11.2009. Sentința de mai sus a fost casată de Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 401/24.03.2010, iar cauza trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Brăila. Prin decizia de casare, instanța de control judiciar a dispus ca în rejudecare să se examineze toate temeiurile de drept invocate în susținerea acțiunii și în apărare de către toate părțile din proces. Cauza a fost reînregistrată sub nr. 2716/113/14.05.2010. în rejudecare după casare s-a administrat proba cu acte.
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a depus întâmpinare, reiterând solicitarea de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, pentru argumentele expuse deja și subliniind în plus că în situația în care instanța ar admite acțiunea ar depăși atribuțiile pe care Constituția și legile i le conferă. Rejudecând cauza după casare pe baza probelor administrate, a actelor normative incidente și ținând seama de decizia de casare, tribunalul a reținut cele ce vor fi arătate în continuare. Reclamantul GI a formulat acțiunea în calitate de magistrat (procuror), detașat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria F la Penitenciarul B pe funcția de director. în concret petentul solicită plata sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada: 01.07.2007-30.06.2008. Reclamantul a invocat în dovedirea acțiunii, actele normative care reglementează plata drepturilor sale salariale, dar și alte acte normative care instituie dreptul pretins. Tribunalul, având în vedere calitatea de magistrat al reclamantului, a constatat că acesta are raporturi de muncă atipice, în sensul definit de art. 295 din C.muncii, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor acestui cod, doar în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă ale petentului. Analizând mai întâi excepțiile invocate, tribunalul a reținut următoarele.
Administrația Națională Penitenciarelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție nefondată, având în vedere calitatea de ordonator secundar de credite. Excepția inadmisibilității invocate de Penitenciarul B, de asemenea nu este fondată, întrucât reclamantul nu contestă indemnizația stabilită în baza legii speciale, ci revendică plata unui spor, ce consideră că i se cuvine.
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a invocat excepția inadmisibilității, pentru că, în opinia sa, se solicită acordarea altor drepturi decât cele prevăzute de lege. Argumentele expuse în susținerea excepției vizează de fapt fondul cauzei, motiv pentru care tribunalul a analizat excepția în acest context, adică analizând fondul.
Așadar, analizând dreptul pretins, instanța a constatat că textele de lege menționate în motivarea acțiunii prevăd într-adevăr acordarea sporului de confidențialitate pentru anumite categorii de personal, expres stabilite prin actele normative respective, nu și pentru magistrați.
Salarizarea reclamantului este reglementată însă prin Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2006, care constituie normă specială în materie, fiind de strictă interpretare și aplicându-se cu prioritate și care nu prevede acordarea unui astfel de spor.
Din acest motiv reclamantul se consideră discriminat în raport cu alte categorii de personal și a invocat dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de .
Cu privire la această ordonanță s-a reținut că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 pronunțate de Curtea Constituțională la data de 3.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), constatând că sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, pentru a clarifica practica judiciară neunitară cu privire la plata sporului de confidențialitate, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 46/15.12.2008, într-un recurs în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar. Din adresa nr. G32195/15.10.2010 eliberată de Penitenciarul B rezultă că reclamantul nu a încasat sporul de 15% de confidențialitate în intervalul de timp cuprins între 01.07.2007-30.06.2008.
în conformitate cu cele reținute mai sus, decizia pronunțată în recurs în interesul legii îi este aplicabilă și reclamantului care are statut de magistrat.
Față de cele expuse și ținând seama că potrivit art. 329 alin. (3) C.proc.civ., dezlegarea dată prin deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamantului de a i se plăti sporul de confidențialitate este fondată, fiind admisă ca atare.
Conform art. 161 alin. (4) C.muncii , întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Prevederile textului citat sunt aplicabile în cauză în baza art. 295 C.muncii , așa încât s-a dispus actualizarea sumei, reprezentând sporul de confidențialitate cu rata inflației la data plății. în baza art. 274 C.proc.civ., au fost obligați pârâții și la plata onorariului de avocat, ținând cont de faptul că reclamantul a fost reprezentat de avocat doar începând cu data de 02.06.2010.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul B. Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, doar centralizează proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor iar aceasta din urmă își stabilește prioritățile în utilizarea acestor fonduri.
între angajații din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și Ministerul Justiției nu există nici un fel de raport juridic iar nașterea unui conflict de drepturi între reclamant și instituția angajatoare, nu poate să incumbe nici o obligație în sarcina Ministerului Justiției în calitate de ordonator principal de credite, obligația de stabilire în concret a drepturilor salariale și de plată a acestora fiind în sarcina exclusivă a unității angajatoare.
în drept, a invocat prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002, art. 2 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, H.G. nr. 1849/2004.
Recurentul-pârât Penitenciarul B a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Au fost încălcate dispozițiile art. 315 C.proc.civ. întrucât, în rejudecare, instanța de casare a reiterat aceleași considerente referitoare la prevederile Deciziei nr. 46/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a ține cont de situația concretă în care s-a aflat reclamantul pe perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de confidențialitate.
Reclamantul a fost detașat de pe funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria F în funcția de director în cadrul Penitenciarului B, astfel încât nu îndeplinea atribuțiile de procuror și nu desfășura o activitate similară magistraților pentru a face aplicabile dispozițiile deciziei pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
în perioada 01.07.2007-30.06.2008 reclamantul nu deținea autorizație/aviz de acces la informații clasificate eliberată în condițiile stabilite pentru sistemul penitenciar și nu o putea deține atâta timp cât nu exista cadrul normativ pentru acordarea acestei autorizații.
în data de 27.06.2008 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției cu nr. 1819 potrivit căruia sporul de confidențialitate se acordă de la data eliberării avizului de securitate.
în cazul reclamantului, sporul de confidențialitate s-a acordat într-un procent de 14% după obținerea avizului de securitate iar acordarea retroactivă a acestui spor ar constitui o discriminare față de alți salariați ai unității care dețineau autorizație de acces la informații clasificate însă nu au primit acest spor, tocmai datorită legislației aplicabile în sistemul penitenciar unde se aplică acte normative specifice.
în ceea ce privește plata actualizată cu indicele de inflație, a considerat că nu pot fi obligați întrucât reclamantul nu a pus în întârziere unitatea pentru acordarea acestui drept salarial iar daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală ce curge din ziua formulării cererii de chemare în judecată.
în măsura în care acțiunea va fi respinsă, a solicitat și exonerarea de la plata sumei de 200lei reprezentând cheltuieli de judecată.
în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri noi, fiind solicitate și depuse relații de către recurentul-pârât Penitenciarul B cu privire la autorizația de acces deținută de intimatul-reclamant pentru perioada 12.10.2007-16.08.2008.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., curtea reține următoarele:
Critica formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive nu poate fi reținută.
în proces, calitatea procesuală a unei părți se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărâre judecătorească și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic, din punct de vedere al dreptului material și a obligației corelative acestuia.
în speță, dreptul invocat de intimatul-reclamant privește acordarea sporului de confidențialitate de 15% pe perioada 01.07.2007 -30.06.2008 actualizat cu indicele de inflație până la data plății și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Cauza juridică a cererii sale o constituie prevederile art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006, în referire la acordarea sporului de confidențialitate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din unitățile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională care gestionează și manipulează informații clasificate.
A invocat faptul că a deținut funcția de director al Penitenciarului B pe perioada 01.07.2007-15.05.2009 fiind și posesorul unui certificat de securitate emis în baza Legii nr. 182/2002, unitatea făcând parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, apărând cu informații clasificate ca și secrete de stat, în sensul art. 17 din Legea nr. 182/2002.
Rezultă că pretențiile intimatului-reclamant vizează neacordarea unor drepturi salariale cuvenite pe perioada exercitării funcției de director în cadrul Penitenciarului B.
Este adevărat că această unitate reprezintă o unitate subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor în temeiul art. 2 din Legea nr. 293/2004 și art. 10 din H.G. nr. 1849/2004, acestea făcând parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională ale statului.
însă, legea mai prevede funcționarea Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților aparținând acesteia ca fiind subordonate Ministerului Justiției, potrivit art. 2 din Legea nr. 293/2004 și art. 1 din H.G. nr. 1849/2004, finanțarea lor asigurându-se din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art. 6 pct. (VII) din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiției care calitatea de ordonator principal de credite și repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare al acestora.
Drept urmare, calitatea procesuală pasivă subzistă în sarcina recurentului-pârât Ministerul Justiției în ceea ce privește cauza de față, fiind atrasă de calitatea sa de ordonator principal de credite, având astfel atribuții în ceea ce privește asigurarea fondurilor necesare desfășurării activității Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate acesteia.
Chiar dacă între recurentul-pârât Ministerul Justiției și intimatul-reclamant nu există raporturi juridice directe specifice relației angajator-angajat, fondurile necesare salarizării acestuia sunt asigurate de la bugetul de stat prin Ministerul Justiției, ceea ce implică și atrage calitatea procesuală pasivă în cauza de față.
în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Brăila, curtea îl găsește ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Pretențiile intimatului-reclamant GI își au izvorul, potrivit cererii de chemare în judecată, în prevederile O.G. nr. 19/2006 cu modificările aduse acesteia prin Legea nr. 444/2006.
Potrivit art. 3 din O.G. nr. 19/2006, s-a prevăzut inclusiv pentru funcționarii publici cu statut special și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, să beneficieze de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut.
Asemenea prevederi au intrat în vigoare odată cu modificările aduse O.G. nr. 19/2006 prin Legea nr. 444/2006, publicată în M.Of. nr. 978/07.12.2006.
Potrivit adresei nr. 18238/23.02.2011 emisă de Penitenciarul B, intimatul-reclamant figurează în evidențele ca posesor al autorizației de acces la informații clasificate secrete de stat, nivelul strict secret pentru perioada 12.10.2007-16.08.2008, autorizație ulterior revalidată.
Rezultă astfel că intimatul-reclamant avea dreptul la sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în baza autorizației de acces menționate și în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006, inclusiv pentru perioada 12.10.2007-30.06.2008 (pretențiile formulate în cauză vizează perioada 01.07.2007-30.06.2008).
Se impunea astfel admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamant și doar pentru perioada confirmată prin înscrisul menționat și depus la dosar, acordarea sporului de confidențialitate fiind strict determinată de existența autorizației de acces deținută.
Sub aspectul cuantumului sporului de confidențialitate cuvenit intimatului-reclamant pe perioada menționată (12.10.2007 -30.06.2008), curtea apreciază că trebuie avut în vedere un procent de 14%, corespunzător tipului de informații pentru care i-a fost autorizat accesul și de care a fost lipsit din motive neimputabile acestuia.
De menționat faptul că, prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006, sporul lunar s-a prevăzut a fi acordat într-un cuantum de până la 15% din salariul de bază iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1819/C/2008 pentru clasa informațiilor secret de stat, nivel/strict secret a fost prevăzut un spor de confidențialitate de 14% din salariul de bază.
în ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. (4) din C.muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune – interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans).
în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătorești, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C.civ. potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
în consecință, C.muncii prin dispozițiile art. 161 alin. (4), nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de ,,daune-interese”.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Pentru toate considerentele arătate și dată fiind dependența procesuală a coparticipanților determinată de caracterul comun al obligației stabilită în sarcina acestora, în conformitate și cu dispozițiile art. 48 alin. (2), art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.proc.civ., vor fi admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul B împotriva sentinței civile nr. 1031/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2716/113/2010.
Va fi modificată în tot sentința civilă recurată și în rejudecare:
Va fi admisă în parte acțiunea și obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 14% pentru perioada 12.10.2007-30.06.2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pe temeiul admiterii în parte a acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 276 C.proc.civ. vor fi obligați pârâții la plata acestora până la concurența sumei de 150 lei.
(Judecător Alina Savin)
