Drepturi salariale
Reclamanţii X au chemat în judecată pârâta Direcţia …. Tulcea, pentru ca prin hotărâre să fie obligată pârâta la acordarea şi plata în echivalent bănesc a drepturilor reprezentând tichetele de masă pentru perioada 2001-2006, raportate la perioadele lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, iar pentru anul 2007 acordarea tichetelor de masă.
Examinând prescripţia dreptului la acţiune, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958: „dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege” iar potrivit art.3 din acelaşi decret, „termenul de prescripţie este de 3 ani”.
Având în vedere că reclamanţii solicită contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2001 – 2006, iar cererea de chemare în judecată au introdus-o în data de 5 octombrie 2007, instanţa urmează a admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respinge capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2001 – 4 octombrie 2004, ca fiind prescris.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 „salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice şi fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator”.
La alin.(2) al aceluiaşi articol se prevede că: „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Ori, Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, disp.art.1 din prezenta lege nu instituie o obligaţie pentru angajator, ci lasă la aprecierea acestuia acordarea / neacordarea tichetelor de masă în funcţie de posibilităţile economico-financiare reale de care dispune.
Pentru ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinaţie.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, instanţa urmează a respinge cererea ca nefondată pentru perioada 5 octombrie 2004 – decembrie 2006 şi de asemenea, nefondat este şi capătul de cerere cu privire la acordarea tichetelor de masă pentru anul 2007.
