S-a admis acţiunea reclamantei D. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. „PETROM” S.A. Bucureşti, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de Paşte şi de Crăciun aferente perioadei 2004 – 2006, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil în anii 2004, 2005, 2006 şi 2007, salariaţii beneficiau de drepturi suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, drepturi care trebuiau acordate cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, unitatea a declarat recurs, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Sub un prim aspect, recurenta a invocat prescripţia dreptului la acţiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, dat fiind că reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, fiind supuse termenului de prescripţie de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Sub un al doilea aspect legat de fondul cauzei, recurenta a susţinut că începând cu anul 2003, drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform Contractului colectiv de muncă între S.C. „PETROM” S.A. şi Federaţia Sindicatelor Libere Independente, astfel încât voinţa părţilor semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Prin decizia nr. 1306 din 18.09.2008 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Referitor la excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune, invocată de recurentă, instanţa de recurs că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e, ci prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate „în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariaţi”.
Referitor la fondul cauzei, curtea din analiza prevederilor art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între S.C. „PETROM” S.A. şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria Petrolieră Română, a constatat, cu certitudine, că prin negocierea Contractului colectiv de muncă, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie „legea părţilor”, s-a stabilit că salariaţii vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 20 septembrie 2007, reclamanta D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC PETROM SA – Membru OMV GRUP Bucureşti, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paşte şi Crăciun neacordate, începând cu anul 2004, actualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii.
În motivare, a arătat că, a fost angajata pârâtei în perioada 01.02.1991 – 07.12.2006, iar în conformitate cu Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, trebuia să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun de suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe S.C. PETROM S.A., drepturi care nu au fost acordate începând cu anul 2004.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât din anul 2003, suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
La ultimul termen de judecată, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, cu motivarea că drepturile salariale pretinse de reclamant nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizaţiilor, sporurilor şi adaosurilor intrate în sfera noţiunii de salariu, conform Capitolului V din Contractul colectiv de muncă şi, ca urmare, dreptul la acţiune pentru neexecutarea unei asemenea clauze se prescrie în termen de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Tribunalul Suceava – secţia civilă, prin sentinţa nr. 714 din 17 aprilie 2008, a dispus următoarele: a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a admis acţiunea reclamantei D.M., promovată în contradictoriu cu SC PETROM SA Bucureşti.
Pe cale de consecinţă, unitatea pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de Paşte şi Crăciun aferente perioadei 2004 – 2006, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost salariata societăţii pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil în anii 2004, 2005, 2006, 2007 salariaţii acestei unităţi beneficiau de drepturi suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, drepturi care trebuiau acordate cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Cum pârâta nu a contestat existenţa acestui drept şi nici n-a făcut dovada plăţii sale, conform art. 161 din Codul muncii, acţiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. PETROM S.A. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 299 şi următoarele Cod procedură civilă.
În susţinerea recursului a invocat prescripţia dreptului la acţiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, enunţând şi dispoziţiile art. 154 din Codul muncii potrivit căruia salariul cuprinde atât salariul de bază cât şi sporurile dar şi adaosurile la acesta. Cum reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, a susţinut că sunt supuse termenului de prescripţie de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susţinut că începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform contractului colectiv de muncă încheiat între Petrom şi Federaţia Sindicatelor Libere Independente, clauză reluată şi în cuprinsul Contractului colectiv de muncă, încheiat în anul 2003 modificat în anul 2005 prin act adiţional, astfel încât voinţa părţilor semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC PETROM SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria Petrolieră Română, s-a stabilit (alin. 1) „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariaţii PETROM SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe PETROM SA”, valoarea concretă, modalitatea de acordare, condiţiile dar şi criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal rezultă cu certitudine că prin negocierea Contractului colectiv de muncă, încheiat la nivelul societăţii, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie „legea părţilor”, s-a prevăzut că salariaţii vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
În aceste condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform căruia cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate „în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”, dispoziţii ce urmează a fi corelate şi cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor de plată a salariilor, prin care se stabileşte termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Deşi în subsidiar a fost invocată de recurentă şi prescripţia dreptului la acţiune pentru acordarea primei de Paşte aferente anului 2004, în raport de data sesizării instanţei, din verificarea tabelului de calcul depus de reclamanta la dosar, necontestat de unitatea angajatoare, rezultă că plata acestor drepturi nu a format obiectul litigiului urmând a fi respinse susţinerile recurentei.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei şi anume faptul că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003, în salariul de bază al fiecărui salariat, din documentaţia depusă de recurentă în sprijinul susţinerii acestui motiv de recurs rezultă că dispoziţiile art. 168 se regăsesc şi în conţinutul contractelor colective de muncă existente la nivelul anilor 2004, 2005, 2006.
Se precizează însă prin alin. 2 al art. 168 că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al aceluiaşi articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, dar cum această prevedere a fost negociată doar pentru anul menţionat, este evident că nu poate fi extinsă şi pentru anii ulteriori.
Deşi s-a invocat şi concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr. 5140 din 31.08.2007, încheiată între Petrom SA şi Federaţia Sindicatelor Libere Independente Petrom, aceasta nu poate avea caracter retroactiv, astfel fiind respinse susţinerile recurentei privind aplicarea dispoziţiilor art. 108 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit comunicatelor SC PETROM SA, adresate conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, către sucursalele acestei unităţi la nivelul anului 2005 salariul mediu brut a fost stabilit la 1400 lei, iar pentru anul 2006 la suma de 1850 lei, astfel încât nu se poate reţine existenţa unui calcul greşit din moment ce instanţa a dispus scăderea contribuţiilor datorate bugetului de stat.
Faţă de cele arătate, sentinţa instanţei de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
