Drepturi salariale Salarizare


În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor sa îi calculeze si sa îi plateasca indemnizatia lunara de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005 pâna în prezent, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pâna la plata efectiva si sa se dispuna obligarea acestora si la completarea carnetului de cu acest drept salarial.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, temeiul acordarii indemnizatiei de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, de ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, conform caruia, cadrele militare în activitate si militarii, cu contract de munca, au dreptul, între alte categorii salariale si la indemnizatia de dispozitiv. Art. 13 din aceeasi lege stabileste ca salariatii civili beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza.

Orasul Nadlac, prin autoritatile pârâte chemate în judecata, nu face parte din structurile de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, la care se refera actul normativ mentionat, în conditiile în care acesta este autoritate publica locala reglementata astfel prin Legea nr. 215/2001.

Chiar daca prin OUG nr. 63/2003 (abrogata prin OUG nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative) structura Ministerului de Interne devenit Ministerul Administratiei si Internelor a suferit modificari, acesta devenind minister si pentru administratia locala, prin trecerea în domeniul administratiei publice a Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, Directia Generala de Pasapoarte (conform art. 11 alin. 1) a unor servicii detinute anterior de Ministerul de Interne natura de autoritati publice locale si regimul juridic al acestora ramâne unul distinct reglementat prin legea organica proprie.

În urma reorganizarii Ministerului de Interne s-a emis Ordinul nr. 496/2003, ce nu a fost depus la dosar si care nu este un act public, despre care reclamanta sustine, fara a fi contrazisa de pârâti în aceasta privinta, ca prevede faptul acordarii indemnizatiei de dispozitiv si pentru personalul civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice.

Însa, Ordinul Ministerului de Interne nr. 496/2003 nu a fost publicat în monitorul oficial, astfel ca nu produce efecte juridice nici fata de reclamanta, nici fata de pârâti, neavând valoare de act normativ. În acest sens art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, prevede ca în vederea intrarii în vigoare, legile si celelalte acte normative, inclusiv actele normative ale autoritatilor administrative autonome, ordinele si instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României Partea I. Art. 10 alin. 11 reglementeaza doua exceptii în care unele acte normative nu sunt publicate, si anume deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii, respectiv actele normative clasificate, potrivit legii, precum si cele cu caracter individual, emise de autoritatile administrative autonome si de organele administratiei publice centrale de specialitate. Astfel, ordinul mentionat excede acestor categorii, intrând în sfera ordinelor, instructiunilor si a altor acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate.

Data fiind aceasta situatie a ordinului, instanta nu poate stabili ca reclamanta este îndrituita la indemnizatia de dispozitiv în baza prevederilor Ordinul Ministerului de Interne nr. 496/2003. În plus, reclamanta nu este cadru militar în activitate, militar cu contract de munca si nici salariat civil într-o institutie publica de aparare nationala ori de siguranta nationala, astfel ca nu beneficiaza nici de dispozitiile art. 3 si 13 din Legea nr. 138/1999.

Cum drepturile salariale din cele doua acte normative sunt reglementate pentru personalul din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, nu se poate pune problema discriminarii, întrucât reclamanta nu are acelasi statut, ea fiind functionar public cu statut civil a unei institutii publice locale, în privinta careia Legea nr. 215/2001, Legea nr. 188/1999 republicata, Codul Muncii, contractele colective de munca si contractele individuale de munca reglementeaza drepturile salariale, neexistând nici un temei de fapt si de drept de a fi raportat la alte categorii de salariati între care si cei vizati de Legea nr. 138/1999 si Ordinul nr. 496/2003.

În consecinta, actiunea reclamantei apare ca fiind nefondata, în raport cu considerentele hotarârii de fata, pentru perioada de timp cuprinsa începând cu 01.09.2005 si pâna la intrarea în vigoare a Legii – cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitara a persoanelor platite din fonduri publice.

Cât priveste perioada de timp ulterioara acestui moment, pâna în prezent, solicitata de catre reclamanta a fi, de asemenea, avuta în vedere la darea hotarârii judecatoresti, nici pentru aceasta nu poate fi primita solicitarea acesteia de a-i fi calculat si platit acest spor în cuantumul aratat raportat la salariul de baza, întrucât, împrejurare ignorata de catre partea reclamanta, potrivit Notei la Anexa nr. III/3 lit. B „functii publice de executie” din Legea – cadru de salarizare la care s-a facut referire mai înainte, care vizeaza si functia ocupata de catre reclamanta, la pct. 20, în coeficientul prevazut în coloana „Baza” este cuprins, printre alte sporuri, si cel de dispozitiv, or în speta este de observat ca reclamanta nu a contestat în nici un fel modul de calcul al salariului de baza, care cuprinde, deci, sporul ce face obiectul litigiului de fata, ci a solicitat calcularea si plata acestuia în plus fata de salariul de baza, ceea ce evident ca nu poate fi primit în raport cu dispozitiile imperative ale legii de salarizare mentionata deja.