Drepturi salariale. Stabilire cuantum (procent) spor. Act normativ emis ulterior Salarizare


Într-un înscris separat, reclamantul a precizat exact sumele pe care le solicită a fi restituite, respectiv: 2820 lei pentru C. E., 3032 lei pentru F.M., 3164 lei pentru C..S., 3340 lei pentru Ţ. A., 3340 lei pentru U. E., 3340 lei pentru J. G. şi 1084 lei pentru A.M. A ataşat în dovedire Decizia nr. 287 din 31 august 2009. La data de 30.11.2009 a ataşat la dosar extras din Raportul Curţii de Conturi.

La solicitarea instanţei, reclamantul a depus un calcul detaliat în legătură cu sumele solicitate de la fiecare pârâtă (fila 35 ds.), ataşând şi statele de plată referitoare la drepturile salariale încasate de acestea în intervalul 1 februarie 2008 – 31 mai 2008. Ulterior, reclamantul a ataşat şi Decizia nr. 124 din 5.03.2008.

Pârâtele, deşi legal citate nu au formulat întâmpinare, dar în cursul dezbaterilor au precizat că în intervalul menţionat de către reclamant ele au funcţionat în cadrul Secţiei ATI şi nu la Punct transfuzii. Ca urmare tribunalul a cerut explicaţii Spitalului judeţean de urgenţă „M.” B. în legătură cu această chestiune. La ultimul termen de judecată reprezentantul reclamantului a arătat că într-adevăr reclamantele nu au fost trecute printr-un act administrativ de la secţia ATI la Punct transfuzii, abia la data de 1 august 2008 numita Ţ. A. fiind desemnată asistent coordonator al Compartimentului de transfuzii.

Prin sentinţa civilă nr. 2463 din 27 octombrie 2010, Tribunalul B. a respins ca nefondată acţiunea reclamantului Spitalul judeţean de urgenţă ,,M.” B..

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a apreciat că se impune restituirea unor drepturi salariale încasate de către pârâte, dar nedatorate în raport cu constatările Curţii de Conturi, aşa cum rezultă din Raportul ataşat la dosar la filele 14 -15. În acesta se arată că în urma apariţiei modificărilor la regulament, respectiv a Ordinului 1068 din 2.06.2008 mărimea concretă a sporurilor pentru unele structuri a fost stabilit într-un procent mai mic decât 100 %. Nu există nicio referire în legătură cu cei ce-şi desfăşurau activitatea în compartimentele de Transfuzii sanguine sau în compartimentele ATI referitor la acordarea unor sporuri într-un cuantum mai mare decât cele legal în perioada februarie – mai 2008. De altfel Ordinul 1068 a fost emis la data de 2.06.2008 şi ca urmare nu putea să dispună în legătură cu micşorarea unor sporuri stabilite anterior în intervalul februarie – mai 2008. Pe de altă parte, instanţa a constatat că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că pârâtele au fost transferate de la Compartimentul ATI la Compartimentul transfuzii. În raport cu susţinerile părţilor tribunalul a stabilit că în lunile februarie, martie, aprilie, mai 2008 pârâtele şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Compartimentului ATI şi ca urmare beneficiau de drepturile stabilite de art. 13 al. 1 lit. e din OUG 115/2004 aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa 17 din 4 februarie 2008, respectiv de un spor de 50 – 100 % din salariul de bază. În acelaşi act normativ s-a consemnat că nivelul sporului este cel stabilit de conducerea fiecărei unităţi împreună cu sindicatele reprezentative, prin decizia nr. 124 din 5.03.2008 stabilindu-se la art. 1 că cei din Compartimentul ATI beneficiază de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 100 % din salariul de bază (fila 51 ds.). Decizia nr. 287 din 31 august 2009 nu le este opozabilă pârâtelor, întrucât angajatorul poate să modifice cu acordul celeilalte părţi un raport contractual doar pe viitor şi nu retroactiv în condiţiile Legii 53/2003.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Spitalul judeţean de urgenţă „.M” B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că pârâtele au lucrat în compartimentul transfuzii şi nu li se putea acorda sporul prevăzut pentru compartimentul ATI. Unitatea a considerat, prin auditul unităţii, că sporul acordat în perioada februarie – mai 2008 nu s-a încadrat în Ordinul nr. 1068/2008 şi în consecinţă Decizia nr. 287/2009 este aplicabilă şi pârâtelor.

Prin întâmpinare, pârâtele intimate au solicitat respingerea recursului, reiterând susţinerile formulate înaintea primei instanţe, în sensul că şi-au desfăşurat activitatea în cadrul compartimentului ATI, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase stabilit de conducerea unităţii, conform dispoziţiilor OUG 115/2004, fiind în mod corect plătit. Ordinul nr. 1068/2008, a fost emis la data de 02.06.2008, astfel că nu putea avea efecte asupra sporurilor stabilite anterior, în perioada februarie-mai 2008. însuşi reclamantul a arătat că nu au fost emise decizii sau acte administrative de trecere a pârâtelor la alte locuri de muncă, abia la data de 01.08.2008 pârâta Ţ. A. fiind desemnată asistent coordonator al Compartimentului transfuzii, decizia nr. 287/31.08.2009 nefiind opozabilă pârâtelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din şi motivele de recurs formulate de către reclamant, instanţa constată prezentul recurs ca fiind neîntemeiat.

Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat acestuia, în calitate de angajator, constând în plata, respectiv încasarea, unor sume nedatorate, respectiv a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase într-un cuantum mai mare decât cel indicat de Ordinul nr. 1068/2008 în perioada februarie – mai 2008. Reclamantul recurent a susţinut că pârâtele au desfăşurat activitate în cadrul compartimentului denumit „Punct transfuzii”, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase fiind stabilit de către conducerea spitalului, după consultarea sindicatelor reprezentative, prin decizia nr. 124/05.03.2008, decizie modificată prin decizia nr. 287/31.08.2009.

În soluţionarea prezentei cauze, se impune ca instanţele să stabilească în ce compartiment şi-au desfăşurat pârâtele activitatea în perioada februarie-mai 2008, perioadă în care s-a produs invocatul prejudiciu. Reclamantul a afirmat că pârâtele au fost încadrate în compartimentul Transfuzii, până la data de 24.03.2008 acesta fiind parte integrantă în cadrul Secţiei ATI, iar după apariţia Ordinului 356/24.03.2008 funcţionând ca unitate de sine stătătoare (fila 125 dosar fond). În dovedirea acestor afirmaţii, a fost depusă la dosar copia Ordinului Ministrului sănătăţii publice nr. 356/2008, prin care s-a aprobat structura organizatorică a spitalului reclamant şi în care, la art. 2, s-a menţionat că „pentru personalul rezultat ca urmare a restructurării unor secţii sau compartimente, Autoritatea de sănătate publică a judeţului Botoşani împreună cu conducerea unităţii sanitare, vor lua măsuri de redistribuire în alte locuri de muncă din cadrul unităţii.”

Faţă de susţinerile reclamantului recurent şi dispoziţia concretă din ordinul invocat de acesta, instanţa apreciază că, în măsura în care salariaţii ce desfăşurau anterior activitate în cadrul unei subunităţi (compartiment, secţie, etc.) urmau a fi repartizaţi în alte subunităţi, eventual ca urmare a modificării subordonării (sau stabilirii ca „unitate de sine stătătoare”), era necesară întocmirea documentaţiei specifice unei modificări a locului muncii. Modificările de organigramă şi restructurare a personalului se impuneau a fi aduse la cunoştinţa salariaţilor cu atât mai mult cu cât au avut drept efect şi modificări ale dispoziţiilor legale referitoare la salarizare, chiar dacă atribuţiile specifice postului ocupat nu au suferit modificări.

Faţă de aceste aspecte, în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamantul trebuia să facă dovada transferării pârâtelor în cadrul compartimentului autonom nou înfiinţat, în caz contrar urmând a se considera că pârâtele şi-au desfăşurat activitatea în cadrul compartimentului ATI.

Un alt aspect ce trebuie analizat de instanţe în soluţionarea prezentei cauze şi care a fost invocat de către părţi a fost cel al efectelor pe care putea să le producă Ordinul nr. 1068/02.06.2008 asupra drepturilor salariale cuvenite pârâtelor intimate. Reclamantul a susţinut că în perioada februarie-mai 2008, pârâtele au beneficiat de un cuantum al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase mai mare decât cel prevăzut de Ordinul nr. 1068 din 28 mai 2008 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, emis de Ministerul sănătăţii publice şi publicat în monitorul oficial nr. 410 din 2 iunie 2008. Modificarea actului normativ care reglementa modalitatea de stabilire, în concret, a salariilor de bază şi sporurilor cuvenite personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar nu poate însă să producă efecte de la o dată anterioară publicării sale, altfel fiind încălcat principiul neretroactivităţii prevăzut atât de art. 15 al. 2 din Constituţie, cât şi de art. 1 din Codul civil. Aceste aspecte de principiu privind greşita invocare a Ordinului nr. 1068/2008, raportat la drepturile salariale cuvenite pârâtelor pentru perioada anterioară emiterii acestuia, au fost corect reţinute de către prima instanţă.

Referitor la decizia nr. 287 din 31 august 2009 (fila 4 dosar fond), prin care managerul unităţii reclamante a „revenit de la decizia nr. 124 din 05 martie 2008, în sensul că începând cu data de 01.02.2008 se modifică sporul” pentru condiţii deosebit de periculoase, instanţa constată că încalcă dispoziţiile legale atât sub aspectul momentului de la care poate produce efecte, cât şi sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru o valabilă modificare a raportului de muncă dintre reclamant şi pârâte. Deşi decizia se întemeiază pe dispoziţiile Ordinului nr. 1068/2008 al ministrului sănătăţii publice, din cuprinsul său rezultă că efectele acesteia urmează a se produce începând cu data de 01.02.2008, astfel încât sunt aplicabile concluziile de mai sus cu privire la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii actelor normative.

În acelaşi timp, decizia tinde la modificarea raporturilor de muncă în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale. Conform dispoziţiilor art. 17 al. 4 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, astfel cum era aceasta în vigoare la data emiterii deciziei, „Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la al. 2 în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil”, la art. 17 al. 2 lit. j fiind menţionate „salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul.” Constatând că prevederile citate au fost nesocotite la emiterea deciziei invocate de către reclamant, în mod corect prima instanţă a apreciat ca neîntemeiate pretenţiile acestuia formulate în executarea deciziei nr. 287 din 31 august 2009.

Apreciind că prima instanţă a realizat o corectă stabilire a situaţiei de fapt, aplicând dispoziţiile legale incidente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanţa va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească pârâtei intimate Ţ.A. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător.