C. civ., art. 998, art. 999
Primarul care a acţionat cu bună credinţă punând în executare, în condiţiile legii, hotărârea consiliului local de stabilire a unor drepturi salariale pentru personalul primăriei, nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin plăţile făcute înainte de anularea hotărârii consiliului de către instanţa judecătorească sesizată de prefect.
C.S.J., s. cont. adm., decizia nr.755 din 26 februarie 2002,
Colegiul jurisdicţional Covasna al Curţii de Conturi prin sentinţa nr. 8 din 30 martie 2000, a admis în parte încheierea de sesizare nr. 32 din 7 octombrie 1999 a completului constituit conform art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992, obligând pe A.A. primarul municipiului Sfantu Gheorghe, la plata sumei de 279.687.033 lei cu titlu de despăgubiri către partea prejudiciată municipiul Sfantu Gheorghe.
Colegiul jurisdicţional a reţinut că, în calitate de primar al municipiului Sfantu Gheorghe şi ordonator principal de credite, pârâtul se face vinovat de acordarea, din credite bugetare, a unor drepturi salariale suplimentare, peste cele legale, angajaţilor primăriei.
Drepturile respective s-au acordat în baza Hotărârii consiliului local Sfantu Gheorghe, nr. 31 din 27 martie 1998, hotărâre atacată în administrativ de către prefect şi anulată prin sentinţa civilă nr. 229 din 22 septembrie 1998 a Tribunalului Covasna.
S-a concluzionat că faţă de primar sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C. civ. – prejudiciul, fapta ilicită, raport de cauzalitate, vinovăţie -situaţie în care se justifică angajarea răspunderii sale patrimoniale.
Sccţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin decizia nr. 339 din 12 septembrie 2000, a respins ca nefondat recursul jurisdicţional declarat de pârâtul A.A., reiterând că adoptarea hotărârii nr. 31/1998, de către Consiliul local al municipiului Sfantu Gheorghe, s-a făcut cu încălcarca art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/1997, „întrucât pentru salariaţii instituţiilor bugetare din contractul colectiv de muncă nu se poate negocia cu privire la unele drepturi a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin lege, în care sens sunt şi drepturile salariale şi cuantumul acestora”.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul A.A. Recursul este fondat.
Prin hotărârea nr. 31 din 27 martie 1998, Consiliul local al municipiului Sfantu Gheorghe a aprobat solicitările de ordin financiar cuprinse în contractul colectiv de muncă, privitor la salariaţii Primăriei municipiului Sfantu Gheorghe, potrivit anexei nr. 1 la hotărâre. De asemenea, consiliul local a stabilit în sarcina primarului localităţii, obligaţia de a lua măsuri ca începând cu data adoptării hotărârii, Biroul personal-salarizare şi Biroul să includă sumele de bani aprobate în totalul cheltuielilor de personal pe anul 1998.
In aplicarea hotărârii şi executarea unei obligaţii ce-i revenea conform legii, pârâtul A.A. a luat măsurile necesare şi personalul primăriei a beneficiat de plata unor drepturi salariale care ulterior au
format obiectul controlului cxcrcitat de Compartimentul de control financiar al Camerei de Conturi a judeţului Covasna.
Hotărârea consiliului local s-a luat în baza prevederilor art. 20 lit. d) din Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.G. nr. 22/1997.
Potrivit acestui text legal, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, organigrama, numărul de personal din primărie, statul de funcţii şi salarizarea, în limita mijloacelor financiare de care dispune. De asemenea, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, organigramele şi numărul de personal la regiile autonome şi la serviciile publice de specialitate aflate sub autoritatea consiliului local.
Este adevărat că ulterior, la sesizarea Prefectului judeţului Covasna, Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 229 din 22 septembrie 1998, a anulat hotărârea Consiliului local al municipiului Sfantu Gheorghe nr. 31/1998 ca nelegală. Hotărârea tribunalului a rămas definitivă la data de 9 februarie 1999, când Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă a respins recursul declarat de Consiliul local al municipiului Sfantu Gheorghe. Până la data de 2 iulie 1998, când acţiunea formulată de prefect a fost comunicată primăriei, hotărârea atacată a produs însă efecte juridice şi în executarea unor raporturi de muncă s-au achitat personalului drepturi salariale.
Deşi, în principiu, anularea unui act administrativ ilegal produce cfecte retroactive, numai efectcle juridice sunt desfiinţate, dcoarece consecinţele lui de fapt, materiale, sunt o realitate care s-a produs în trecut şi care deci nu poate fi ignorată. Rezultă, prin urmare, că măsura de anulare a hotărârii consiliului local, pusă în aplicare de către primar în condiţiile legii, nu poate afecta, cu efect retroactiv, drepturile băneşti încasate de salariaţi pe baza unor raporturi de muncă care stabileau drepturi şi obligaţii cu succesivă.
Cât priveşte pretinsa vinovăţie a pârâtului în producerea prejudiciului, concluzia la care au ajuns organele Curţii de Conturi nu este susţinută de acte doveditoare. Primarul era obligat să asigure executarea hotărârii consiliului local, adoptată în temeiul unor norme legale
în vigoare la acea dată. Împrejurarea că prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial la 8 iunie 1998, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale -republicată, sunt neconstituţionale, nu justifică angajarea răspunderii civilc delictuale a pârâtului A.A.
Faţă de considerentele expuse şi apreciind că, în aplicarea art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/1991, modificată, primarul a acţionat cu bună-credinţă, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă s-a casat atât decizia nr. 339 din 12 septembrie 2000 a Curţii de Conturi, Secţia jurisdicţională, cât şi sentinţa nr. 8 din 30 martie 2000 pronunţată de Colegiul jurisdicţional Covasna al Curţii de Conturi, şi s-a respins încheierea de sesizare faţă de pârâtul A.A.
