SENTINTA CIVILA NR.88
Sedinta publica din data de 23 Ianuarie 2009
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 1886/88/1 iulie 2008, reclamantii …, …, …, …., …, …, BURADA STERIANA, …, …, …, …, …, …, …, …, …, …, …, …, membri ai Sindicatului Salariatilor din Administratia Publica Locala – Tulcea – Grupa Sindicala Vacareni a chemat în judecata PRIMARIA COMUNEI VACARENI, judet Tulcea, pentru a fi obligata conform art. 35 alin. 5 – 9 din Contractul colectiv de munca, la plata a 300 lei pe luna reprezentând suma alocata pentru mentinerea sanatatii, securitatea muncii si asigurarea protectiei, 500 lei pe semestru pentru tinuta decenta si imaginea la locul de munca, precum si la plata primei de Pasti egala cu salariul minim brut pe tara si a sumei de 150 lei pentru angajatii – femei – prima pentru ziua de 8 martie, cu dobânda legala aferenta.
In motivare, reclamantii arata ca, la 1 martie 2007, Sindicatul Salariatilor din Administratia Publica Locala, ai carui membri sunt, a încheiat cu Primaria Vacareni, un contract colectiv de munca, valabil pe o perioada de 1 an si care s-a prelungit de drept, în temeiul art. 2 alin. 3, pentru ca niciuna dintre parti nu a denuntat întelegerea, însa, începând cu 1 martie 2008, pârâta a refuzat plata drepturilor banesti solicitate sub pretextul ca la aceasta data contractul a încetat.
Se mai sustine ca pârâta datoreaza si daune interese pentru neexecutare sub forma dobânzii legale, conform art. 1088 Cod civil.
In drept, reclamantii si-au întemeiat cererea pe dispozitiile art. 281 – 282 Codul Muncii si art. 962 Cod civil.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar, în copie, acord colectiv/contract colectiv de din 19 ianuarie 2007, dovezi relative la calitatea de membru de sindicat, data angajarii si functia îndeplinita, precum si alte înscrisuri.
In aparare, pârâta nu a depus întâmpinare, iar la solicitarea instantei a comunicat situatia drepturilor banesti achitate reclamantilor.
La termenul de judecata din 21 ianuarie 2009, s-a disjuns cererea formulata de reclamantii – functionari publici, instanta ramânând investita cu cererea personalului contractual.
Examinând cererea, în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantii, cu a caror actiunea a ramas investita, functioneaza în cadrul Primariei Vacareni, judet Tulcea, intrând în categoria personalului contractual.
Potrivit art. 34 alin. 5 si 6 din contractul colectiv de munca, încheiat la 19 ianuarie 2007, pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, functionarii publici si personalul contractual beneficiaza de drepturi speciale în vederea refacerii capacitatii de munca în cuantum de 300 lei lunar, iar pentru o tinuta decenta si asigurarea unei imagini corespunzatoare în raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza beneficiaza de sume pentru achizitionarea vestimentatiei în valoare de 500 lei pe semestru.
In continuare, în art. 34 alin. 8 si 9 se stipuleaza ca se va proceda de catre Consiliul Local Vacareni la constituirea unui fond pentru organizarea zilei de 8 Martie, inclusiv acordarea unui cadou în valoare de 150 lei cu aceasta ocazie, precum si ca functionarii publici si personalul contractual vor beneficia de o prima pentru sarbatorile de Craciun si de Pasti, care va fi egala cu un salariu minim brut pe tara, în functie de alocatiile bugetare.
Acordul colectiv/contractul colectiv de munca invocat a fost încheiat pe o durata de 1 an, aplicându-se de la 1 martie 2007, însa a intervenit prelungirea de drept, conform art. 2 alin. 1 si 3, întrucât niciuna dintre parti nu a notificat în scris celeilalte parti manifestarea unilaterala de vointa în sensul denuntarii întelegerii cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, situatie ce a fost confirmata si de catre Primaria Vacareni, prin adresa nr. 47 din 22 ianuarie 2009 (fila 101).
De asemenea, prin adeverinta din 12 noiembrie 2008, institutia pârâta confirma împrejurarea ca, în structura bugetului local pe 2008, sunt incluse fonduri banesti pentru achitarea drepturilor speciale cuprinse în contractul colectiv de munca.
În continuare, este de subliniat ca art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipuleaza ca “un contract colectiv de munca este conventia încheiata între patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate prin în alt mod prevazut de lege de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea……”, iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, însa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale, caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si în art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 – 2010.
Interpretând per a contrario dispozitiile legale mentionate, rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate, clauzelor referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Pe de alta parte, folosind acelasi principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decât s-a prevazut în contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
În aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci, dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument în plus îl constituie si art.72 din Legea n5r.188/1999 potrivit cu care autoritatile si institutiile publice pot încheia anual, în conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau ai reprezentantei functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea în munca…….., de unde rezulta ca autoritatile locale sunt autorizate sa dispuna de sumele locale alocate pentru îmbunatatirea conditiilor la locul de munca, precum si cele pentru sanatate si securitatea muncii.
Or, prevederile art.30 din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de “îmbunatatire a conditiilor la locul de munca”, partile angajate în negociere cazând de acord cu privire la faptul ca suplimentarile în discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
Nu trebuie omise în acest context nici depozitiile Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea ca poate asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii, si/sau reglementarii relatiilor între cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor OIM.
Mai mult, obligatiile decurgând din contractul colectiv de munca nu puteau fi încalcate întrucât acesta a fost înregistrat si prin acest fapt a devenit opozabil si în acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei OIM nr.131/1970, dupa cum s-a aratat, pe lânga faptul ca alin.2 al ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neîndeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de munca.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele si în conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu încalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin.1), nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Se prevede, de asemenea, faptul ca, la momentul înregistrarii, directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala vor verifica daca acestea contin clauze negociate cu nerespectarea dispozitiilor art.8, exercitând în acest mod controlul de legalitate si daca constata negocierea unor clauze cu încalcarea art.8, cu obligatia de a lua masuri de intrare în legalitate, de a se înlatura din contract clauzele contrare legii (art.27 alin.2 coroborat cu art.28).
Însa procedura descrisa nu a avut loc, ceea ce înseamna ca DMPS si-a dat avizul favorabil, moment în care contractul/acordul colectiv începe sa-si produca efectele, deoarece numai refuzul înregistrarii acestuia facea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract/acord.
Având în vedere toate aceste argumente prezentate, instanta urmeaza a admite cererea si a obliga pârâta sa plateasca reclamantilor drepturile speciale prevazute în art. 34 alin 5, 6 si 9 din Contractul colectiv de munca ce îsi produce efectele si în anul 2008, respectiv 300 lei lunar fiecare, pentru intervalul 1 martie 2008 – 31 decembrie 2008 (nu si în continuare pentru ca nu s-a constatat refuzul pârâtei pentru perioada urmatoare), 500 lei pe semestru – fiecare, pentru intervalul 1 martie 2008 – 31 decembrie 2008, prima de Pasti egala cu un salariu minim brut pe tara pentru fiecare, la care se adauga dobânda legala aferenta, calculata în raport de categorie, începând cu data de la care se datorau si pâna la plata efectiva.
De asemenea, pârâta va fi obligata sa plateasca reclamantelor …, … si … si suma de 150 lei pentru ziua de 8 Martie 2008, cu dobânda legala aferenta acestei sume.
