De la data de 2 decembrie 2008 este în vigoare Legea nr.221/2008, care stabileşte valoarea coeficienţilor de multiplicare pentru salarizarea personalului didactic. Acest act normativ nu a suferit nici un fel de modificări prin ordonanţele emise de guvern, toate aceste vizând exclusiv O.G. nr.15/2008, ce a determinat valorile iniţiale ale coeficienţilor de multiplicare. Cu alte cuvinte, paralel coeficienţilor de multiplicare determinaţi prin Legea nr.221/2008 au existat alţi coeficienţi stabiliţi prin ordonanţe de guvern, toate declarate neconstituţionale.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.1137 din 27 noiembrie 2009
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr.69/99/2009 la data de 23.12.2008, Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Iaşi, în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat a chemat în judecată pârâtele instituţii de învăţământ, solicitând obligarea acestora la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, începând cu 01.10.2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii. S-a mai solicitat şi plata daunelor-interese echivalente cu dobânda legală precum şi aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 începând cu 01.10.2008.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că la data de 28.10.2008 a fost promulgată Legea nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Potrivit anexei 2 din acest act normativ, salariile personalului didactic şi didactic auxiliar în anul 2008 urmau să se majoreze în câteva etape, respectând valoarea coeficientului de multiplicare 1, astfel: ianuarie – martie 2008 = 259,593 lei; aprilie – septembrie 2008 = 275,168 lei; octombrie – decembrie 2008 = 400,00 lei. Au mai susţinut reclamanţii că Legea nr.221/2008 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale, astfel încât pârâţii aveau obligaţia de plată a drepturilor salariale majorate conform coeficienţilor menţionaţi. Reclamanţii au invocat în cuprinsul acţiunii, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.I pct.2 şi 3 din O.U.G. nr.151/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.15/2008. În drept s-au invocat dispoziţiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, art.67 din Legea nr.168/1999, art.28 Legea nr.54/2003, art.unic din Legea nr.221/2008 şi O.G. nr.15/2008.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepţii, pârâtul a susţinut că personalul didactic are contract individual de muncă încheiat cu unităţile de învăţământ, directorul unităţii de învăţământ având calitatea de angajator şi ordonator principal de credite, conform dispoziţiilor Legii nr.84/1995, ale Legii nr.128/1997 şi ale H.G. nr.2192/2004. De asemenea, conform H.G. nr.2192/2004, unităţile de învăţământ sunt finanţate prin bugetul local, ordonator principal de credite fiind primarul unităţii administrativ-teritoriale. A mai susţinut pârâtul că în baza dispoziţiilor art.166 din Legea nr.84/1995, inspectoratele şcolare administrează doar procesul instructiv-educativ şi nu au calitatea de ordonator de credite pentru unităţile de învăţământ. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamanţi, a solicitat respingerea sesizării .
Pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că prin O.U.G. nr.136/2008 s-a prorogat data de aplicare a Legii nr.221/2008, începând cu data de 01.04.2008. Ulterior, prin O.U.G. nr.151/2008 au fost abrogate prevederile art.1 din O.U.G. nr.136/2008 şi s-au modificat prevederile O.G. nr.15/2008, în sensul că s-au asigurat creşteri salariale diferenţiate pe categorii de personal didactic şi vechime în învăţământ pentru anii 2008 şi 2009, iar pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 s-a asigurat o creştere salarială de 9%. În acest sens, a fost emis Ordinul M.E.C.T. nr.5702/23.10.2008. Pârâtul a mai susţinut că O.U.G. nr.136/2008 a fost declarată neconstituţională, astfel încât unităţile de învăţământ sunt abilitate să pună în aplicare prevederile legale în vigoare, respectiv O.G. nr.15/2008, aprobată prin Legea nr.221/2008, modificată şi completată de O.U.G. nr.151/2008 şi Ordinul M.E.C.T. nr.5702/23.10.2008.
La 25.02.2009 instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de reclamanţi. Curtea Constituţională a înaintat la 6.07.2009 (data înregistrării la registratura instanţei) decizia nr.842/02.06.2009 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art.I pct.2 şi 3 din O.U.G. nr.151/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ sunt neconstituţionale.
Prin sentinţa civilă nr.1477/02.10.2009 Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi; a admis acţiunea formulată de reclamanta U.S.J. „FEN” Iaşi în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat în contradictoriu cu pârâtele instituţii de învăţământ, obligând unităţile de învăţământ pârâte să calculeze şi să achite reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, aferente perioadei 01.10.2008 – 02.10.2009; a respins acţiunea formulată de U.S.J. „FEN” Iaşi, în numele şi pentru reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut – în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi – că aceasta era întemeiată. Astfel, între reclamanţi şi pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi nu existau raporturi de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborate cu dispoziţiile art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995, calitatea de angajator având-o unitatea de învăţământ cu personalitate juridică. De asemenea, pârâtul nu avea calitatea de ordonator de credite, având în vedere dispoziţiile art.13 din O.U.G. nr.32/2001, potrivit cărora finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea. În acelaşi sens şi în art.16 din H.G. nr.2192/2004 se prevede că finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.
Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.28 din Legea nr.54/2003, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti şi a organelor de jurisdicţie a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. Alin.2 al aceluiaşi articol prevede că în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. În speţă, U.S.L.I. Iaşi a formulat acţiunea în numele membrilor săi de sindicat, care aveau calitatea de personal didactic şi personal didactic auxiliar în cadrul unităţilor şcolare pârâte.
Prin acţiune reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la aplicarea O.G. nr.15/2008 şi a Legii nr.221/2008, începând cu data de 01.10.2008, la încadrarea corectă conform actelor normative menţionate şi la calculul şi acordarea diferenţelor salariale rezultate din nerespectarea noului coeficient de multiplicare, valabil de la 01.10.2008, prevăzut în Legea nr.221/2008 începând cu 01.10.2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii. Potrivit art.1 alin.1, lit.c, liniuţa 3 din O.G. nr.15/2008, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări prin Legea nr.221/2008, astfel că prin pct. 3 al acestei legi s-a modificat art.1 alin.1 lit.c, ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 s-a stabilit că valoarea coeficientului de multiplicare 1 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispoziţiile art.1 alin.1 lit.c ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr.136/2008, prin O.U.G. nr.151/2008 şi prin O.U.G. nr.1/2009. Toate aceste ordonanţe succesive, prin care au fost modificate prevederile O.G. nr.15/2008, au fost declarate neconstituţionale (deciziile nr.1221/12.11.2008, nr.842/02.06.2009, nr.989/30.06.2009 şi nr.984/30.06.2009 ale Curţii Constituţionale). Potrivit dispoziţiilor art.147 alin.1 din României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării acestea sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Trebuie însă subliniat că efectele produse de deciziile Curţii Constituţionale în procesele în care s-au invocat excepţiile de neconstituţionalitate nu au semnificaţia unor efecte retroactive ale deciziei, ci reprezintă o aplicare firească a acesteia, având în vedere că de dispoziţia care a făcut obiectul excepţiei depinde soluţionarea cauzei respective. În consecinţă, tribunalul a reţinut că admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate poate produce implicit unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior.
Având în vedere faptul că O.U.G. nr.136/2008, art.I pct.2 şi 3 din O.U.G. nr.151/2008 şi art.2 şi 3 din O.U.G. nr.1/2009 au fost declarate neconstituţionale, instanţa a reţinut faptul că erau în vigoare şi produceau efecte dispoziţiile art.1 alin.1 lit.c ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, dispoziţii care stabileau o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei.
Mai mult, instanţa de fond a reţinut şi faptul că prin ordonanţele declarate neconstituţionale (nr.136/2008, nr.151/2008 şi nr.1/2009) au fost modificate prevederile art.1 alin.1 lit.c ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008. Totodată însă, Legea nr.221/2008, act juridic distinct de O.G. nr.15/2008 şi care stabileşte valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, nu a fost modificată sau abrogată prin alte acte normative, astfel încât aceasta producea efecte de la data intrării ei în vigoare.
Astfel, a reţinut prima instanţă că reclamanţii, personal didactic şi didactic auxiliar, beneficiau de prevederile Legii nr.221/2008, în sensul că salariile acestora trebuiau calculate în funcţie de valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin această lege, de 400,00 lei.
Reclamanţii au solicitat aceste diferenţe de drepturi salariale începând cu 01.10.2008, iar la 30.09.2009 au precizat în instanţă faptul că perioada este cuprinsă între luna octombrie 2008 şi data pronunţării instanţei. În consecinţă, instanţa de fond a constatat că era întemeiată cererea reclamanţilor, de obligare a unităţilor de învăţământ pârâte la calcularea drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 şi a pârâţilor (consilii locale, primari şi unităţi de învăţământ) la achitarea diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, aferente perioadei 01.11.2008 – 02.10.2009.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la aplicarea O.G. nr.15/2008 şi a Legii nr.221/2008, tribunalul a reţinut că aceasta era neîntemeiată, având în vedere faptul că dispoziţiile legale sunt obligatorii pentru toate persoanele, astfel încât nu era necesară pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să fie obligaţi la aplicarea, în mod generic, a unei legi sau ordonanţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, în numele unităţilor şcolare cu personalitate juridică, considerând-o nelegală şi netemeinică.
A motivat recurentul că în mod greşit prima instanţă a dispus obligarea unităţilor şcolare la plata drepturilor salariale corespunzătoare Legii nr.221/2008. Astfel, prin O.U.G. nr.136/2008, O.U.G. nr.151/2008, şi O.U.G. nr.1/2009 au fost modificate prevederile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, ordonanţe care au fost în vigoare şi au produs efecte până la data constatării neconstituţionalităţii, de Curtea Constituţională.
Aşa fiind, unităţile de învăţământ au procedat corect punând în aplicare ordonanţele în cauză. Conform prevederilor H.G. nr.2192/2004 şi ale Legii nr.84/1995 salarizarea personalului bugetar se face de la bugetul statului, unităţile de învăţământ neprimind fondurile aferente creşterilor salariale solicitate. Recurentul a invocat dispoziţiile art.15 alin.2, art.78 şi art.124 din Constituţia României, art.1 din Codul civil, art.11 din Legea nr.24/2000 şi art.11 lit.c alin.3 din Legea nr.47/1992.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului pe fondul cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Potrivit art.1 alin.1, lit.c, liniuţa 3, din O.G. nr.15/2008, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008. O.G. nr.15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008. Astfel, prin pct.3 al Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008, s-a modificat art.1 alin. 1 lit. c, ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008 în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 s-a stabilit că valoarea coeficientului de multiplicare 1 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispoziţiile art.1 alin.1 lit.c ultima liniuţă din O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr.136/2008, prin O.U.G. nr.151/2008 şi prin O.U.G. nr.1/2009.
Curtea a notat că prin O.U.G. nr.136/2008, pe lângă faptul că a fost modificată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învăţământ (art.1), a fost amânată şi aplicarea acestei noi valori până în luna aprilie 2009. În acest sens, art.2 din O.U.G. nr.136/2008, prevede că „Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învăţământ, stabilită prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ”.
La data de 10 noiembrie 2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr.151/2008, însă acest act normativ, la art.III prevede că „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă articolul 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.739 din 31 octombrie 2008”.
În această circumstanţă, art.2 din O.U.G. nr.136/2008 care amâna pentru luna aprilie 2009 aplicarea noilor coeficienţi, în forma modificată prin O.U.G.151 /2008, a rămas în vigoare.
Este adevărat că O.U.G. nr.136/2008 a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei, însă abia la data de 12 noiembrie 2008, prin decizia nr.1121 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of nr.804 din 2 decembrie 2008.
Prin urmare, în intervalul 1.10.2008 – 2 decembrie 2008 şi-a produs efectele art.2 din O.U.G. 136/2008.
Aceasta întrucât, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. Efectul ex nunc al actelor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
A reţinut prima instanţă că efectele produse de deciziile Curţii Constituţionale în procesele în care s-au invocat excepţiile de neconstituţionalitate nu au semnificaţia unor efecte retroactive ale deciziei, ci reprezintă o aplicare firească a acesteia, având în vedere că de dispoziţia care a făcut obiectul excepţiei depinde soluţionarea cauzei respective. În consecinţă, instanţa a reţinut că admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate poate produce implicit unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior. Interpretarea dată de prima instanţă momentului producerii efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr.1121/2008, prin care s-a declarat neconstituţională O.U.G. 136/2008, nu a putut fi primită, deoarece excepţia nu a fost invocată de parte în dosarul pendinte, instanţa fiind investită la data de 23.12.2008, ulterior publicării deciziei.
Ca atare, pretenţiile reclamantului privind aplicarea O.G. nr.15/2008 şi a Legii nr.221/2008 în perioada 01.10.2008 – 2.12.2008 s-au vădit a fi nefondate şi au fost respinse.
Prin O.U.G. nr.151/2008 a avut loc o nouă modificare (în sensul diminuării)a valorii coeficientului de multiplicare stabilită prin O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008. şi ulterior prin O.U.G. nr.1/2009.
Prin deciziile nr.848/02.06.2009, nr.989/30.06.2009 şi nr.984/30.06.2009 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 şi 3 din O.U.G. nr.151/2008, pentru modificarea şi completarea O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, erau neconstituţionale.
Prin O.U.G. nr.1/2009 s-au modificat din nou, în sensul reducerii, valorile coeficienţilor de multiplicare. Curtea Constituţională a declarat neconform cu Constituţia şi acest act normativ, statuând în acest sens prin Decizia nr.989/30.06.2009.
Prin urmare, de la data de 2 decembrie 2008 a fost în vigoare Legea nr.221/2008, care stabileşte valoarea coeficienţilor de multiplicare pentru salarizarea personalului didactic.
Acest act normativ nu a suferit nici un fel de modificări prin ordonanţele emise de guvern, toate aceste vizând exclusiv O.G. nr.15/2008, ce a determinat valorile iniţiale ale coeficienţilor de multiplicare. Cu alte cuvinte, paralel coeficienţilor de multiplicare determinaţi prin Legea nr.221/2008 au existat alţi coeficienţi stabiliţi prin ordonanţe de guvern, toate declarate neconstituţionale.
În atare condiţii, nu a existat temei ca unităţile şcolare pârâte să refuze aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în Legea nr.221/2008, în privinţa cărora nu au suferit modificări legale, în perioada 02.12.2008 – 02.10.2009.
Curtea de apel a constatat că prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi în Legea nr.221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. nr.15/2008, nu s-a adus atingere Legii nr.84/1995 şi nici art.16 din H.G. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care prevede că: „Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii”, ceea ce înseamnă că finanţarea se asigura potrivit salarizării rezultate din aplicarea valorii coeficienţilor prevăzuţi de Legea nr.221/2008.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a constatat recursul ca fiind întemeiat, iar în baza art.312 C.pr.civ. l-a admis, modificând în parte sentinţa recurată, obligând unităţile de învăţământ pârâte să calculeze şi să achite reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, aferente perioadei 02.12.2008 – 02.10.2009. A fost respinsă cererea reclamanţilor vizând obligarea unităţilor de învăţământ pârâte să calculeze şi să achite reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, aferente perioadei 01.10.2008 – 02.12.2008.
