– Legea nr. 304/2004: art. 115
– Hotărârea Guvernului nr. 616/2005
Potrivit dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 304/2004, magistraţii consultanţi aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a legii erau numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari pentru a-şi continua activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, fără a mai fi nevoie a se urma procedura de selecţie şi de propunere reglementată de H.G. nr. 616/2005.
Durata mandatului în care se exercită funcţia de asistent judiciar nu se modifica de drept prin noile reglementări, fiindcă legiuitorul nu a făcut nicio menţiune expresă cu privire la acesta, ci numai cu privire la numirea de drept în funcţia de asistent judiciar, pentru a nu se înceta mandatul magistraţilor consultanţi, înainte de a se împlini.
Durata mandatului în care se exercită funcţia de asistent judiciar nu se modifica de drept prin noile reglementări, fiindcă legiuitorul nu a făcut nicio menţiune expresă cu privire la acesta, ci numai cu privire la numirea de drept în funcţia de asistent judiciar, pentru a nu se înceta mandatul magistraţilor consultanţi, înainte de a se împlini.
Modificarea condiţiilor de selecţie, de propunere a candidaţilor în funcţia de asistent judiciar, precum şi a mandatului în care aceasta se va exercita, nu pot fi cauze de încetare a mandatului magistraţilor consultanţi, ci în mod logic, aceştia trebuiau numiţi de drept în funcţiile de asistent judiciar cu toate drepturile recunoscute în favoarea lor, reglementate prin noile norme juridice.
(Decizia civilă nr. 848/R-CM din 17 mai 2010)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, la data de 23 septembrie 2009, reclamanta R.L.G. a chemat în judecată Tribunalul Vâlcea, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la plata salariului brut de la data de 1 iulie 2008 şi până la data încetării mandatului de magistrat consultant, respectiv la plata primei de vacanţă aferentă anilor 2008-2009, sumele urmând să fie reactualizate în raport de indicele de inflaţie.
S-a mai solicitat să se constate nelegalitatea operaţiunii de închidere a carnetului de muncă în baza ordinului nr. 1757/C/2004.
în motivarea acţiunii s-a arătat că, prin Ordinul nr. 1757/2004, emis de către Ministerul Justiţiei, reclamanta a fost numită în funcţia de magistrat la Tribunalul Vâlcea, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 1 iulie 2004.
Durata mandatului a fost modificată ulterior prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în sensul prelungirii acesteia până la 5 ani, astfel că, în raport de aceste modificări mandatul reclamantei înceta în octombrie 2009, dată în raport de care trebuia să se facă menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, şi nu de la data de 1 iulie 2008, cum din eroare s-au făcut.
Prin sentinţa civilă nr. 9684 pronunţată la 2 decembrie 2009, a fost declinată competenţa materială în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 194, pronunţată la 11 martie 2010, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost numită în funcţia de magistrat consultant la Tribunalul Vâlcea pe o perioadă de patru ani, începând cu data de 1 aprilie 2004.
Denumirea funcţiei de magistrat consultant a fost înlocuită cu denumirea de asistent judiciar, potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 252IC din 18 februarie 2005, emis ca urmare a modificării Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară.
Schimbarea denumirii funcţiei prin actul normativ evocat nu a fost de natură să modifice ordinul iniţial de numire în ceea ce priveşte durata mandatului, astfel că acesta a încetat la împlinirea celor patru ani la data de 1 iulie 2008, făcându-se în mod corespunzător menţiunile în carnetul de muncă.
împotriva hotărârii a formulat recurs reclamanta pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7-9 C. pr. civ., în dezvoltarea cărora s-a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 304/2004, privind durata mandatului funcţiei de asistent judiciar, care a schimbat nu numai denumirea funcţiei, ci şi intervalul de timp în care aceasta poate fi exercitată.
Potrivit textului de lege enunţat, funcţia a fost transformată de drept şi implicit durata sa, astfel că, urmare a aplicării greşite a acestui text de lege, mandatul reclamantei a încetat înainte de a se împlini, cu toate consecinţele ce decurg din acesta privind drepturile salariale.
Din motivarea în fapt a recursului, în drept se poate întemeia numai pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în raport de care este nefondat, pentru argumentele ce urmează:
Recurenta, în temeiul Legii nr. 92/1992 şi al H.G. nr. 900/2002, a fost numită de către Ministerul Justiţiei, începând cu data de 1 iulie 2004, în funcţia de magistrat consultant pentru un mandat de patru ani la Tribunalul Vâlcea.
Procedura de selecţie şi propunere a candidaţilor pentru funcţia de asistenţi judiciari a fost reglementată ulterior numirii în această funcţie a reclamantei prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi H.G. nr. 616 din 23 iunie 2005, act normativ care a abrogat H.G. nr. 900/2002.
Recurenta a invocat prelungirea mandatului de la patru la cinci ani, deoarece potrivit art. 110 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari sunt numiţi de către Ministerul Justiţiei pe o perioadă de cinci ani, iar magistraţii consultanţi care se aflau în funcţie la data intrării în vigoare a acestei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari, continuându-şi astfel activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale.
Cu privire la acest text de lege a fost criticată soluţia instanţei de fond, în sensul că tribunalul a făcut o apreciere greşită a prelungirii mandatului până la cinci ani, respectiv până la data de 1 octombrie 2009.
Analizând dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 304/2004, s-a apreciat că magistraţii consultanţi aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a legii erau numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari pentru a-şi continua activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, fără a mai fi nevoie a se urma procedura de selecţie şi de propunere reglementată de H G. nr. 616/2005.
în legătură cu această dispoziţie, instanţa a analizat dacă magistraţii consultanţi care au fost numiţi în această funcţie în baza legislaţiei ce reglementa mandatul de patru ani vor beneficia de normele cuprinse în actele normative evocate ce reglementau o durată a mandatului de cinci ani.
Modificarea condiţiilor de selecţie, de propunere a candidaţilor în funcţia de
asistent judiciar, precum şi a mandatului în care aceasta se va exercita, nu pot fi cauze
de încetare a mandatului magistraţilor consultanţi, ci, în mod logic, aceştia trebuiau numiţi de drept în funcţiile de asistent judiciar cu toate drepturile recunoscute în favoarea lor, reglementate prin noile norme juridice.
în baza Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 252/C din 18 februarie 2005, în carnetul
de muncă al recurentei a fost menţionată funcţia de asistent judiciar, precum şi
indexarea salariului potrivit acestei funcţii, însă s-a păstrat mandatul de patru ani deoarece legiuitorul nu a făcut nicio menţiune cu privire la prelungirea acestuia.
A recunoaşte dreptul magistraţilor consultanţi de a beneficia de mandatul de cinci ani prevăzut pentru asistenţii judiciari, presupune aplicarea retroactivă a legii contrar principiului reglementat de art. 15 alin. (2) din României şi art. 1 C. civ., argumente faţă de care s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut încetarea mandatului recurentei la data de 1 iulie 2008, fiind respins recursul în baza art. 312 C. pr. civ.
