C. muncii, art. 195, art. 270, art. 287
■ Angajatorul nu a dovedit împrejurarea că participarea salariatului la pregătirea efectuată în afara ţării a determinat scoaterea acestuia din producţie (parţială sau integrală) şi nici existenţa unui prejudiciu efectiv şi cert în patrimoniul său, ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre părţi, în condiţiile în care nu a efectuat cheltuieli cu şcolarizarea salariatului pe perioada deplasării în străinătate, cheltuielile cu deplasarea, cazarea, salarizarea, asigurare, viză şi alte cheltuieli fiind suportate de societatea străină.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 2319/R din 27 iunie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 317/20.01.2006, pronunţată în fond după casare, cererea formulată de reclamanta SC S. SA, împotriva pârâtului
B.C., pentru obligarea la plata echivalentului în lei a sumei de 1.685 euro a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost salariatul reclamantei SC S. SA, având funcţia de lăcătuş mecanic, conform contractului individual de muncă nr. 1085/01.06.1993, până la data de 18.07.2003, când raporturile de muncă au încetat prin demisie, constatată prin decizia nr. 64/31.07.2003.
Dc asemenea, Tribunalul a reţinut că reclamanta a încheiat cu socictatea spaniolă D.S. COOP un acord de colaborare pentru proiectarea şi execuţia maşinilor de rectificat plan, prin carc părţile s-au înţeles ca reclamanta să trimită la partener o echipă de specialişti pentru a fi şcolarizaţi în vederea execuţiei şi asamblării maşinilor de rectificat, scopul acestei colaborări fiind ca, într-o perioadă de 6-12 luni, reclamanta să fie capabilă să execute pentru D.S. COOP subansamble şi maşini de rectificat complete cu CNC. Potrivit aceluiaşi acord, toate cheltuielile de deplasare şi şcolarizare ale salariaţilor reclamantei urmau a fi suportate de societatea din Spania, iar conform anexei nr. I la contract, firma spaniolă se obliga să achite angajaţilor reclamantei un salariu de 4.200 Pts/zi, cazare şi transportul lor.
Pentru executarea obligaţiilor ce-i reveneau din acest contract, reclamanta a încheiat la data de 4.05.2001 cu pârâtul un act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a prevăzut că angajatorul urma să suporte cheltuielile aferente participării la şcolarizare în domeniul maşini de rectificat plan, iar pârâtul se obliga să lucreze în cadrul socie-
tăţii pe o perioadă de 3 ani de la terminarea şcolarizării. In caz de neres-pectare a acestei clauze, pârâtul era obligat să restituie contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României din ziua stabilirii debitului.
Cu privire la factura fiscală nr. 774/28.09.2001 seria B AAK nr. 8497132, invocată ca probă a efectuării cheltuielilor de şcolarizare, Tribunalul a constatat că aceasta demonstrează obligaţia de plată a D.S. COOP cătrc reclamantă, pentru manopera efectuată de personalul SC S. SA la sediul personalului din Spania în lunile iunie şi iulie 2001, în valoare de 6.740 de curo; că în baza ci reclamanta trebuia să încaseze suma menţionată de la clientul extern şi că SC S. SA a realizat încasări de pe urma muncii prestate de pârât împreună cu ceilalţi angajaţi deplasaţi în Spania, din factură nerezultând că ar fi vorba de suportarea cheltuielilor de şcolarizare de către reclamantă.
întrucât reclamanta nu a făcut dovada participării pârâtului la şcolarizarea efectuată în Spania, cu scoaterea din activitate parţială sau integrală, şi nici a împrejurării că a suportat cheltuielile legate de această şcolarizare, instanţa de fond a constatat că nu este întrunită una dintre cerinţele esenţiale ale angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prevăzute de art. 270 C. muncii, respectiv cea a prejudiciului efectiv şi cert, motiv pentru care a apreciat cererea reclamantei ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
In termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, reclamanta SC S. SA a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul administrării şi aprecicrii eronate a probelor, a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente.
Recursul nu este fondat. In mod corect instanţa de fond a apreciat probele administrate în cauză, a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente, concluzionând că, în speţă, reclamanta nu a dovedit împrejurarea că participarea pârâtului la pregătirea efectuată de societatea din Spania a determinat scoaterea acestuia din producţie (parţială sau integrală) şi nici existenţa unui prejudiciu efectiv şi cert în patrimoniul societăţii reclamante, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 195 şi art. 270 C. muncii.
Din analiza înscrisurilor depuse de recurentă, rezultă fară echivoc că aceasta nu a suferit niciun prejudiciu, ca urmare a încetării raporturilor de muncă cu intimatul-pârât, în sensul că nu a efectuat cheltuieli cu şcolarizarea acestuia pe perioada deplasării în Spania, cheltuielile cu deplasarea, cazarea, salarizarea, asigurare, viză şi alte cheltuieli fiind suportate de socictatea spaniolă.
In mod just a reţinut instanţa de fond că factura invocată de reclamantă, ca dovadă a cheltuielilor de şcolarizare suportate, nu reprezintă contravaloarea acestor cheltuieli, ci a manoperei efectuate de salariaţii firmei SIMTEX pe perioada deplasării la firma D.
Pentru considerentele expuse şi constatând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, Curtea a menţinut-o, iar, pe cale de consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat împotriva acestei hotărâri.
