Prin Sentinţa civilă 10964/2010 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Local Apahida împotriva pârâtului D.P. dispunându-se evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Apahida str. M.nr. 14, jud. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâtul ocupă un imobil situat în comuna Apahida, proprietatea reclamantului, lucru necontestat de către pârât.
Acesta a învederat că nu îl ocupă abuziv, ci în baza unui contract de închiriere, fără a depune vreun contract de închiriere în acest sens.
Adeverinţa 6129 din 09.04.2010 se referă la un alt imobil, motiv pentru care, în temeiul art. 480 C.pr.civ., instanţa admis cererea.
Prin decizia civilă nr. 3/A din 4.01.2010 a Tribunalului Cluj a fost respins apelul declarat de pârâtul D.P. împotriva sentinţei civile nr. 10964/07.03.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că pârâtul nu a contestat calitatea reclamantului de proprietar asupra imobilului din care s-a solicitat evacuarea.
Afirmaţia pârâtului cu privire la deţinerea unui contract de închiriere nu a fost dovedită în nici un fel, prin depunerea unui contract în acest sens sau alte modalităţi.
În această împrejurare instanţa a apreciat că pârâtul nu justifică nici un titlu locativ şi, întrucât nici nu afirmă un drept asupra imobilului, nu se poate realiza o comparare a titlurilor.
Prin Adresa nr. 7362/2010 emisă de către Comuna Apahida, s-a arătat că nu există nici un contract încheiat de închiriere, iar Adeverinţa nr. 6129/2010 emisă de aceeaşi instituţie nu este de natură să ducă la concluzia existenţei unui contract de închiriere.
Evidenţa Registrului Agricol nu a dovedit sau nu a suplinit existenţa contractului de închiriere sau a unei convenţii tacite încheiată între proprietar şi apelant prin care să se permită folosinţa imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.P., solicitând instanţei modificarea deciziei pronunţate în apel, cu consecinţa admiterii apelului şi schimbării sentinţei în sensul respingerii acţiunii de evacuare.
În motivarea recursului, pârâtul a declarat că nu poate face dovada existenţei unui contract de închiriere, deoarece a pierdut contractul, însă la Primăria comunei Apahida trebuie să existe o copie a acestuia.
Pârâtul a arătat că în prezent nu lucrează, situaţie în care nu are bani pentru a-şi închiria un alt imobil, arătând de asemenea că are în întreţine un copil minor şi nu poate părăsi imobilul în timpul iernii.
Prin întâmpinare, Consiliul Local al comunei Apahida a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând faptul că recurentul ocupă abuziv imobilul, precum şi faptul că nu a existat niciodată un contract de închiriere între reclamant şi pârât.
Analizând decizia pronunţată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâtul recurent invocă existenţa unui contract de închiriere încheiat cu reclamantul, însă potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civil, cel ce face o afirmaţie trebuie să o şi dovedească. Recurentul nu a făcut dovada existenţei unui contract de închiriere, intimatul reiterând şi prin întâmpinare că între părţi nu au existat raporturi contractuale, nu s-a încheiat nici un contract de locaţiune, pârâtul D.P. ocupând abuziv imobilul situat în comuna Apahida, str. M.nr. 14.
Existenţa unui contract de închiriere vizează probaţiunea necesară stabilirii stării de fapt din cauză, au fost administrate probe dar nu s-a dovedit că între părţi ar fi existat raporturi de locaţiune.
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, în care recurentul poate să formuleze critici de nelegalitate nu şi critici de netemeinicie a hotărârii recurate, după cum rezultă din dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ.
Instanţa de apel în mod corect a respins apelul pârâtului, deoarece acesta a ocupat fără nici un titlu un imobil aparţinând reclamantului. Dispoziţiile art. 480 C. civil au fost legal aplicate, cu consecinţa evacuării pârâtului, nefiind încident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
Situaţia familială şi materială precară a recurentului nu pot fi avute în vedere într-o acţiune de evacuare, deoarece în lipsa unui contract de locaţiune acesta nu poate ocupa imobilul reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge apelul declarat de pârâtul D.P.
