(Decizia nr. 301/ R din 17 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 755/F din 10.11.2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost admisă în parte ca fiind întemeiată acţiunea formulată de reclamanta L.B. S A. împotriva pârâtului G.L.B. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamatei suma de 3.000 Euro în echivalent în lei la cursul valutar comunicat de valabil la data efectuării plăţii reprezentând daune interese.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.600 lei reprezentând bonus de fidelitate.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de petentul reclamant reconvenţional G.L.B.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul G.L.B. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reconvenţionale şi respingerii acţiunii principale.
în motivarea recursului s-a invocat nulitatea clauzei de fidelitate, care, în opinia pârâtului, are caracter unilateral deoarece îl obligă doar pe el la o anumită conduită fără a beneficia în schimb de contraprestaţia salarială de 400 lei lunar, iar obligaţia sa de plată a sumei de 3000 Euro este lipsită de temei legal.
S-a apreciat de asemenea că această clauză de fidelitate are caracter abuziv şi ilegal, încălcând principiile constituţionale (art. 41 din Constituţie).
Reclamanta L.B. S A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând forţa obligatorie a clauzei de fidelitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul în parte pentru următoarele considerente:
în privinţa cererii reconvenţionale având ca obiect constatarea nulităţii clauzei de fidelitate, Curtea observă că criticile formulate de pârâtul recurent se întemeiază pe neplata drepturilor salariale corespunzătoare obligaţiei de fidelitate asumate de pârât, ceea ce reprezintă o conduită ulterioară realizării acordului de voinţă, concretizat prin clauza de fidelitate
Or, nulitatea sancţionează nerespectarea condiţiilor legale, edictate pentru valabilitatea actului juridic, la momentul încheierii sale, operând pentru cauze şi motive contemporane realizării acordului de voinţă fără a include în sfera sa de aplicare cauze şi motive ce ţin de executarea actului juridic.
Cum neplata drepturilor salariale corelative obligaţiei asumate de pârât reprezintă o împrejurare ulterioară încheierii actului juridic atacat, Curtea constată că apărările formulate de pârât sunt nefondate.
Cu toate acestea în privinţa acţiunii principale, apărările pârâtului sunt întemeiate.
în acest sens, Curtea reţine că atât în faţa primei instanţa, cât şi în recurs, pârâtul a invocat în mod constant că neplata drepturilor salariate corespunzătoare obligaţiei de fidelitate transformă clauza de fidelitate într-una cu caracter unilateral, ceea ce îl exonerează de îndeplinirea obligaţiei asumate prin clauza penală aferentă.
Calificarea juridică a acestei apărări este, în aprecierea instanţei de recurs, cea a unei excepţii de neexecutare a contractului. Astfel, având caracter sinalagmatic, contractul individual de muncă are ca specific reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celuilalt, implicând simultaneitate de a acestor obligaţii.
Cum plata bonusului de fidelitate este cauza juridică a obligaţiei de fidelitate ce incumbă pârâtului, în lipsa acordării drepturilor salariate, angajatul este exonerat de îndeplinirea obligaţiei corelative.
Or, prin hotărârea atacată şi nerecurată sub acest aspect s-a reţinut că reclamanta angajatoare nu şi-a executat obligaţia de plată a bonusului de fidelitate, ceea ce justifică, în opinia instanţei de recurs, neexecutarea obligaţiei asumate de pârât prin clauza de fidelitate, cu consecinţa exonerării sale de plata daunelor stabilite prin clauza penală.
în atare situaţie, Curtea apreciază că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe propria culpă în executarea contractului, aspect care nu poate să atragă decât respingerea acţiunii sale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ. va admite recursul în sensul celor ce urmează. (Judecător Sergiu Diaconescu)
