Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 17.02.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reclamantul G.D.G. referitor la dispoziţiile Legii nr. 46/1996, ale Legii nr. 287/2009 şi ale Legii nr. 53/2003.
În motivare s-a arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 pentru ca excepţia să fie înaintată spre soluţionare .
Astfel, în ceea ce priveşte Legea nr. 46/1996 s-a constatat că aceasta este abrogată, neputând fi supusă controlului de constituţionalitate, referitor la Legea nr. 287/2009, adică noul reţinându-se că acesta nu a intrat încă în vigoare, neputând fi deci supus controlului de constituţionalitate, iar Legea nr. 53/2003 nu are legătură cu această cauză, acţiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâţilor la despăgubiri în temeiul art. 998, 999 Cod civil, nefiind vorba de raporturi de muncă.
Împotriva acestei încheieri a declarat oral recurs reclamantul în şedinţa publică din data de 17.02.2011, recurs motivat prin scriptul înregistrat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 21.02.2011.
În motivarea recursului s-a arătat că au fost încălcate prevederile art. 6 alin. 1, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Raportul de expertiză medico-militară întocmit sub nr. 114315/07.01.2004 este ilegal, făcând obiectul dosarului civil nr. xxx/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa.
S-a arătat că textele de lege invocate în acţiune au legătură cu soluţionarea cauzei, în aceste condiţii încheierea pronunţată la data de 17.02.2011 fiind ilegală şi netemeinică.
În apărare, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de către reclamantul G.D.G. împotriva Încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 17.02.2011, Curtea reţine următoarele:
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
La alin. 5 al textului de lege se prevede că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul G.D.G. şi înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bistriţa-Năsăud sub nr. yyyy/190/2009 se constată că acesta constă în plata unor despăgubiri civile care decurg din procesul penal, pe baza susţinerilor reclamantului instanţa calificând juridic acţiunea formulată şi stabilind temeiul de drept al acesteia ca fiind prevederile art. 19 şi 20 C.pr.pen. şi art. 998, 999 C.civil, în dosarul nr. zzzz/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud instanţa fiind investită cu soluţionarea acestei acţiuni ca urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 56/A/2010 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, decizie prin care s-a anulat sentinţa pronunţată de judecătorie, reţinându-se cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, astfel cum acesta rezultă din cele de mai sus,tribunalul a concluzionat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de către reclamant.
Astfel, în ceea ce priveşte Legea nr. 287/2009 în mod corect s-a constatat de către instanţa de fond că aceasta nu a intrat încă în vigoare, nefiind deci aplicabilă litigiului, alin. 1 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 condiţionând în mod expres admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate numai la legile sau ordonanţele în vigoare la data invocării excepţiei.
Referitor la Legea nr. 53/2003, respectiv Codul Muncii, se constată că nici aceasta nu are legătură cu prezenta cauză raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, respectiv acordarea unor despăgubiri datorate în urma verificării condiţiilor răspunderii civile delictuale astfel cum aceasta este reglementată de art. 998 şi 999 Cod civil.
În ceea ce priveşte Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, se apreciază că în primul rând nici această lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, condiţii în care nu se mai impune a se analiza în ce măsură ar fi posibilă sau nu sesizarea Curţii Constituţionale referitor la o lege abrogată la momentul sesizării Curţii Constituţionale, dar în vigoare la data la care au fost săvârşite faptele invocate de către reclamant, legea fiind abrogată numai în anul 2006, fiind vorba deci despre o lege aplicabilă litigiului conform principiului tempus regit actum.
Având în vedere considerentele de mai sus se apreciază de către Curte că în mod corect Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată, conform alin. 5 al art. 29 din Legea nr.47/1992 instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia fiind îndrituită să o respingă ca inadmisibilă, respingând deci şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea pronunţării asupra excepţiei, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de alin.1, 2 sau 3 ale art.29 din lege.
Prin urmare, neverificându-se nici un motiv de nelegalitate în cea ce priveşte încheierea atacată, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. instanţa va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Gavriloiu Dumitru-George împotriva încheierii civile din 17.02.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosar nr. zzzz/112/2010, pe care o va menţine ca legală, cauza urmând a fi înaintată Tribunalului Bistriţa-Năsăud în vederea judecării.
