– Codul muncii: art. 41, art. 48
– Contractul Colectiv de Muncă: art. 64 alin. (l)-(4)
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea acestuia sub aspectul duratei contractului, a locului muncii, a felului muncii, a condiţiilor de muncă, a salariului, a timpul de muncă şi a timpului de odihnă, precum şi încetarea lui, pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege.
Modificarea prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor restricţii sau solicitări, însă modificarea unilaterală este interzisă, fiind posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Modificarea prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor restricţii sau solicitări, însă modificarea unilaterală este interzisă, fiind posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii numai în cazul unor situaţii de forţă majoră, ca sancţiune disciplinară sau ca o măsură de protecţie a salariatului.
(Decizia civilă nr. 693/R-CM din 22 aprilie 2010)
La data de 16 iulie 2008, V.A.I. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive, I.G., L.M., a solicitat anularea deciziei nr. 82 din 12 iunie 2008 emisă de ANDRAD, repunerea părţilor în situaţia anterioară, plata tuturor drepturilor salariale şi de natură salarială, precum şi a drepturilor ce derivă din calitatea de salariat a reclamantei, pentru perioada 1 iulie 2008 şi până la repunerea în situaţia anterioară, plata de daune morale pentru prejudiciul moral suferit în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
în motivarea cererii s-a arătat că la data de 12 iunie 2008 s-a comunicat decizia nr. 82 din 12 iunie 2008, prin care postul de cu normă întreagă ocupat de reclamantă s-a transformat, începând cu 1 iulie 2008, în post de consilier juridic cu 1/2 normă. Prin aceeaşi decizie s-a comunicat schimbarea programului de muncă şi a locului de muncă, în sensul că locul de muncă este preponderent la sediul ANDRAD din Mioveni şi la punctele de muncă ale ANDRAD. Decizia a fost luată pe motivul reorganizării instituţiei printr-o nouă structură organizatorică aprobată prin Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 902 din 21 martie 2008, a statului de funcţii aprobat prin hotărârea nr. 6 din 26 martie 2008 a Consiliului de administraţie, a referatelor nr. 4559 din 26 octombrie 2007, nr. 4682 din 2 noiembrie 2007 şi a înştiinţării reprezentanţilor salariaţilor nr. 3065 din 4 iunie 2008. Alături de decizie au fost comunicate fişa postului şi actul adiţional nr. 8 la CIM nr. 12 din octombrie 2004.
Reclamanta a susţinut că această decizie este nelegală şi netemeinică. Prin Ordinul MEF nr. 902/2008 privind aprobarea Structurii organizatorice a ANDRAD nu s-a dispus vreo modificare sau o transformare a postului de consilier juridic. Decizia nr. 82 din 12 iunie 2008 este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 41, 42 şi 48 C. mun. şi nu are la bază o cauză reală şi serioasă, având în vedere activitatea depusă de reclamantă în instituţie.
Prin cererea depusă la data de 12 noiembrie 2008, reclamanta a precizat cuantumul daunelor morale solicitate, la suma de 10000 lei.
Pârâta Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. S-a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, în raport de natura litigiului, şi anume administrativ. ADRAD este o instituţie publică centrală, organizată în temeiul H.G. nr. 1601/2003, aplicându-se dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor
I.G. şi L.M., întrucât aceştia au semnat decizia contestată în calitate de reprezentanţi ai Agenţiei, iar nu în nume propriu.
Pe fondul contestaţiei, s-a arătat că decizia în discuţie nu este o decizie arbitrară şi nefondată, fiind emisă în baza Ordinului MEF nr. 902/2008 privind aprobarea Structurii organizatorice a ANDRAD. în cadrul Agenţiei a avut loc o reorganizare şi restructurare majoră a mai multor direcţii şi posturi, printre care şi cel de consilier juridic, necesitatea acestei operaţiuni rezultând din Nota de fundamentare ce a stat la baza ordinului. Au fost respectate dispoziţiile din Codul muncii privind modificarea unilaterală a contractului de muncă, art. 65 din acest cod permiţând chiar concedierea salariatului în cazul reorganizării angajatorului. De asemenea, conform art. 129 alin. (2) C. mun., norma de muncă poate fi supusă reexaminării în cazul în care nu mai corespunde condiţiilor în care a fost adoptată. Nici dispoziţiile privind locul muncii nu au fost încălcate, în decizie stabilindu-se că locul muncii este preponderent la sediul agenţiei, procedându-se la delegare pentru desfăşurarea activităţii la punctele de lucru. La adoptarea deciziei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din H G. nr. 1601/2003.
Instanţa a respins excepţia necompetentei materiale, unind cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
în baza H.G. nr. 1437/2009, instanţa a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de pârâtă a Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive.
La termenul de judecată din data de 3 februarie 2010, reclamanta şi-a restrâns contestaţia, solicitând plata drepturilor salariale doar pentru perioada 1 august 2008 – 1 august 2009, când a fost repusă pe postul deţinut anterior.
în urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeş – prin sentinţa civilă nr. 215/CM din 8 februarie 2010 – a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce-i priveşte pe I.G. şi L.M. şi a respins acţiunea formulată împotriva acestora.
S-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantă, aşa cum a fost restrânsă, şi s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 82 din 12 iunie 2008 emisă de Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive, şi anume în ceea ce priveşte programul de lucru stabilit.
S-au respins celelalte capete de cerere.
S-a reţinut de instanţa de fond la pronunţarea acestei sentinţe că reclamanta V.A.I. este angajată a Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive pe postul de consilier juridic cu normă întreagă, potrivit contractului individual de nr. 12 din 12 octombrie 2004.
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a numiţilor I.G. şi L.M., instanţa a apreciat că este întemeiată, întrucât aceştia au acţionat în calitate de reprezentant, respectiv angajat al ANDRAD, exercitând atribuţiile stabilite prin actele normative în vigoare şi fişa postului. Cum obiectul contestaţiei îl face decizia de modificare a contractului individual de muncă, emisă de angajator, prin organele sale de conducere, nu se poate justifica chemarea în judecată a celor doi pârâţi – persoane fizice, astfel încât excepţia a fost admisă, iar acţiunea formulată împotriva lor a fost respinsă.
S-a reţinut, de asemenea, că potrivit hotărârii nr. 1601 din 23 decembrie 2003, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive, Consiliul de administraţie al Agenţiei are ca şi atribuţie avizarea modificării structurii organizatorice şi funcţionale a ANDRAD, înfiinţarea, desfiinţarea şi comasarea compartimentelor din structură, precum şi aprobarea regulamentului intern şi a statului de personal (art. 9).
La rândul său preşedintele ANDRAD aprobă angajările, promovările, retrogradările, detaşările, numirile şi eliberările din funcţie ale personalului, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare (art. 11).
Conform art. 13, structura organizatorică, precum şi modificările din cadrul acesteia se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, iar structura personalului, numărul salariaţilor pentru fiecare direcţie şi compartiment, precum şi drepturile şi obligaţiile acestora, inclusiv sub aspectul salarizării, se stabilesc, în condiţiile legii, prin decizie a preşedintelui ANDRAD (art. 16).
Instanţa a constatat astfel că, din punct de vedere formal, decizia contestată a fost legal emisă, în exercitarea atribuţiilor stabilite de actele normative în vigoare şi în baza unui ordin al MEF, privind structura organizatorică, neputându-se susţine că măsurile au fost luate cu depăşirea competentelor.
Cât priveşte temeiurile pentru modificarea contractului de muncă, instanţa a constatat că principala modificare vizează transformarea postului deţinut de reclamanta din post de consilier juridic cu normă întreagă în post cu 1/2 normă.
Această măsură este urmarea directă a reorganizării structurii Agenţiei, impu-nându-se analizarea temeiniciei ei în contextul masurilor vizate pentru atingerea noilor competente atribuite Agenţiei, cum rezultă din Nota de fundamentare. Se observă că se dă o importanţă mai mare funcţiilor tehnice din cadrul Agenţiei, stabilindu-se comasarea anumitor compartimente.
Or, în aceste condiţii şi faţă de împrejurarea că din referatul întocmit de compartimentul resurse umane rezulta o reducere a activităţii consilierului juridic, transformarea acestui post într-unul cu 1/2 normă nu poate fi apreciată ca fiind subiectivă şi lipsită de o cauza reală.
în plus, se observă că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nr. 3087/91/2007, astfel cum a fost modificat ulterior, la art. 64 alin. (6) s-a stabilit că prevederile din Contractul individual de muncă pot fi modificate prin decizie a preşedintelui şi act adiţional al CIM şi în situaţia modificării privind natura, calitatea şi cantitatea muncii [lit. d)]. Prin urmare, nici din acest punct de vedere nu se poate susţine că decizia contestată nu a fost legal emisă.
Cu privire la locul muncii, instanţa nu poate reţine o încălcare a drepturilor reclamantei prin prevederile din această decizie, întrucât s-a stabilit ca locul muncii este în principal la sediul agenţiei, în Mioveni, cu titlu de excepţie putând fi nevoie de deplasări la punctele de muncă, în condiţiile privind delegarea, conform art. 42 şi 43 C. mun.
Referitor la programul de muncă stabilit de angajator prin decizia contestată, s-a reţinut că potrivit art. 110 C. mun., repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 113 din cod prevede că modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
în CCM la nivel de unitate se menţionează posibilitatea stabilirii de programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă, cu o durată de 6, 4 sau 2 ore pe zi (art. 109). Angajaţii încadraţi pe posturi cu fracţiune de norma beneficiază de toate drepturile ce decurg din CCM.
în raport de aceste dispoziţii, instanţa a reţinut că stabilirea programului de muncă inegal nu se poate face decât în baza consimţământului angajatului, acesta beneficiind de drepturile prevăzute de CCM şi Codul muncii.
Or, stabilindu-se o jumătate de normă pentru postul ocupat de reclamantă, se impunea stabilirea unui program de lucru uniform, astfel încât să se respecte maxim 20 ore pe săptămână. în decizia contestată s-a stabilit un program inegal, şi anume 8 ore pe zi în zilele de luni, miercuri şi vineri (6 ore) în săptămâna impară şi, respectiv în zilele de marţi şi joi în săptămâna pară, fără a exista acordul angajatului în acest sens. Mai mult chiar, deşi în actul adiţional la CIM se stabileşte un program de 4 ore/zi, programul propriu-zis stabilit pentru reclamantă nu respectă această normă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta V.A.I.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât:
1. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. în mod eronat instanţa a constatat că din punct de vedere formal decizia contestată a fost legal emisă considerând că măsurile nu au fost luate cu depăşirea competenţelor.
Nu s-a avut în vedere că din analiza dispoziţiilor art. 9, 11, 13 şi 16 din H.G. nr. 1601/2003 reiese cu claritate faptul că Ministrul Economiei aprobă structura organizatorică a instituţiei, adică organizarea compartimentelor în direcţii, servicii, birouri sau compartimente independente şi modul de funcţionare al acestora, precum şi statul de funcţii cu avizul prealabil al consiliului de administraţie.
Consiliul de administraţie are pe lângă alte atribuţii şi pe acelea privind aprobarea Regulamentului intern şi al Statutului de personal, document ce se întocmeşte pe baza statului de funcţii aprobat de ministru.
Tot din analiza textelor de lege sus-arătate rezultă că singura persoană cu atribuţii în ceea ce priveşte angajările, promovările, retrogradările, numirile şi eliberările din funcţie este preşedintele instituţiei, iar acestea se stabilesc în condiţiile legii prin decizii ale acestuia.
2. Instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii.
Nu s-a avut în vedere că potrivit art. 64 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă, modificarea contractului de muncă al reclamantei putea fi făcută în situaţii enumerate în acest articol prin îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume: decizia preşedintelui şi act adiţional la CIM. în cazul de faţă Actul adiţional nr. 8 la CIM nr. 12 din 12 octombrie 2004 nu este semnat de salariat şi deci acordul salariatului nu a fost dat.
Pe de altă parte instanţa nu a ţinut cont de clauzele prevăzute la art. 64 alin. (1)-(4) din Contractul colectiv de muncă unde sunt specificate cazurile în care acesta poate fi modificat prin acordul părţilor sau unilateral.
3. Instanţa nu a ţinut cont de faptul că Actul adiţional nr. 8 la CIM nr. 12 din 12 octombrie 2004 nu este semnat de salariat, rezultând astfel că nu există acordul salariatului pentru verificarea contractului de muncă.
4. Instanţa a constatat în mod greşit că modificarea contractului de muncă al contestatoarei vizează numai transformarea postului deţinut din post de consilier juridic cu normă întreagă, în post cu jumătate de normă. Nu s-a avut în vedere că angajatorul a modificat în mod unilateral Contractul de muncă în ceea ce priveşte timpul de muncă, fără să facă o analiză reală şi serioasă a timpului necesar îndeplinirii sarcinilor şi atribuţiilor din fişa postului. în această situaţie nu se cunoaşte de ce s-a ajuns la reducerea normei de lucru la jumătate, şi nu la 1/4 sau 2/3, măsura reducerii normei fiind astfel una subiectivă şi lipsită de o cauză reală
5. Instanţa nu a reţinut faptul că angajatorul a emis decizia de modificare unilaterală a Contractului de muncă şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. civ. şi art. 21 alin. (3) din CCMUNN pe anii 2007-2010.
Prin art. 21 din contractul colectiv de muncă sus arătat se arată că reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
6. în ceea ce priveşte modificarea locului de muncă, în mod greşit instanţa a reţinut faptul că nu există o încălcare a drepturilor reclamantei prin prevederile deciziei contestate, întrucât nu s-a stabilit că locul muncii este în principal la sediul Agenţiei din Mioveni, cu titlu de excepţie putând fi nevoie la deplasări la punctele de lucru, în condiţiile privind delegarea conform Codului muncii.
Dacă locul de muncă ar fi fost fix la sediul ANDRAD nu mai era necesară referirea privind punctele de lucru, delegările făcându-se în baza ordinului de deplasare, acolo unde era nevoie de prezenţa consilierului juridic al unităţii.
7. Instanţa de fond a anulat parţial decizia contestată, şi anume în privinţa programului de lucru, deşi acest lucru nu a fost cerut şi ar fi fost o consecinţă firească a repunerii părţilor în situaţia anterioară.
8. Instanţa nu a făcut nicio referire cu privire la probele din dosar aduse în dovada netemeiniciei emiterii deciziei şi a prejudiciului moral suferit.
Nu s-a avut în vedere că procesul de modificare a cadrului legislativ în domeniul gospodăririi deşeurilor radioactive şi al organizării şi funcţionării instituţiei, nu era finalizat. După modificarea şi republicarea O.G. nr. 11/2003 trebuia modificată H.G. nr. 1601/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a ANDRAD.
Astfel, prin nota de serviciu nr. 2463 din 8 aprilie 2009 i s-a comunicat că în urma şedinţei din 31 martie 2009 consiliul de administraţie îi solicită propuneri privind modificarea H.G. nr. 1601/2003 în sensul armonizării acestuia, cu modificările aduse actului de bază, şi anume O.G. nr. 11/2003, republicată.
Nu s-a avut în vedere că interogatoriul pârâtului I.G. nu a mai fost luat datorită lipsei nemotivate a acestuia.
9. Instanţa de fond nu a avut în vedere că potrivit raportului de cu tema „Evaluarea bunei funcţionări a ANDRAD”, conducerea instituţiei a primit recomandarea pentru redimensionarea umană a unor compartimente în sensul creşterii numărului şi ponderii personalului de specialitate din compartimentele financiar-contabilitate, achiziţii publice, juridic etc.
10. în mod greşit instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamantă.
Din actele dosarului rezultă că prin atitudinea pârâţilor aceştia au urmărit să o determine pe reclamantă a demisiona din funcţia pe care o ocupa.
Astfel, prin fişa postului din 8 iunie 2007, i-a crescut substanţial atribuţiile reclamantei pentru ca, în luna octombrie 2007, să se constate o scădere a atribuţiilor acesteia şi o diminuarea a activităţii în domeniul juridic deşi, în luna noiembrie 2007, a desfăşurat activităţi în interesul unităţii ca expert juridic în cadrul evaluării ofertelor de licitaţie pe un proiect PHARE, efectuând într-o perioadă de o săptămână 100 ore suplimentare, care in anul 2009 au fost echivalentul a 33 zile recuperare.
De asemenea, pârâţii au oferit posibilitatea ocupării prin concurs sau examen al unui alt post, care însă nu era un post pentru care se admiteau studii juridice, situaţie de unde rezultă reaua-credinţă a acestora.
11. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii I.G. şi L.M., în mod greşit instanţa a admis această excepţie, deşi aceştia au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul I.G, a semnat, atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant legal al agenţiei, referatul nr. 4559 din 26 octombrie 2007 şi Nota de explicaţii dată consiliului de administraţie nr. 2609 din 19 mai 2008.
Pârâta L.M., în calitatea sa de inspector resurse umane, a emis şi semnat punctul de vedere nr. 4682 din 2 noiembrie 2007, fără să facă o verificare reală a activităţii compartimentului juridic compus dintr-un singur jurist şi a semnat proiectul de act adiţional nr. 8 al CIM nr. 12 din 12 octombrie 2004, fără să atragă atenţia că reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă.
Faţă de motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată şi anume: anularea deciziei nr. 82 din 12 iunie 2008, plata tuturor drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi ce ar fi derivat din calitatea sa de salariat cu normă întreagă cuvenite pe perioada 1 iulie 2008 până la repunerea în fapt a părţilor în situaţia anterioară şi anume, 1 august 2008, precum şi daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru prejudiciul moral suferit în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu.
Recursul declarat de reclamantă a fost apreciat în parte întemeiat.
Deşi reclamanta a numerotat 11 motive de recurs formulate s-a constatat că prin recursul formulat critică nelegalitatea sentinţei civile nr. 215/CM din 8 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, respectiv aceasta ar fi lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând şi aplicarea prevederilor art. 3041 C. pr. civ., potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Analizând dezvoltarea motivelor invocate s-a constatat că, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., reclamanta a efectuat numerotările de la pct. 1-6 din recursul formulat.
Faţă de acest motiv de recurs s-a constatat că reclamanta este angajata Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive pe postul de consilier juridic cu normă întreagă, potrivit Contractului individual de muncă nr. 12 din 12 octombrie 2004.
Prin contestaţia care formează obiectul dosarului de faţă, aceasta a solicitat anularea deciziei nr. 82 din 12 iunie 2008, prin care postul de consilier juridic cu normă întreagă a fost transformat începând cu data de 1 iulie 2008 în post de consilier juridic cu jumătate de normă, precum şi schimbarea programului de lucru şi a locului de muncă.
Referitor la legalitatea deciziei emise, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, potrivit hotărârii nr. 1601 din 23 decembrie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive, consiliul de administraţie are ca şi atribuţie avizarea modificării structurii organizatorice şi funcţionale a agenţiei, înflinţarea-desfilnţarea şl comasarea compartimentelor din structură, precum şi aprobarea regulamentului intern şi al statului de personal.
La rândul său, preşedintele ANDRAD aprobă angajările, promovările, retrogradările, detaşările, numirile şl eliberările din funcţie ale personalului, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
în temeiul Notei de fundamentare întocmite de preşedintele agenţiei s-a emis Ordinul MEF nr. 902/2008 privind noua structură organizatorică a agenţiei, cuprinzând 33 de posturi cu normă întreagă şi 6 cu jumătate de normă.
Preşedintele agenţiei a emis ulterior decizia nr. 82 din 12 iunie 2008 privind pe recurentă, decizie care, din punct de vedere formal, a fost legal emisă în exercitarea atribuţiilor stabilite de actele normative în vigoare şi în baza unui ordin al MEF.
Instanţa de fond, însă, a apreciat şi aplicat greşit legea referitor la temeiurile pentru modificarea contractului de muncă, principala modificare vizând transformarea postului deţinut de reclamantă, din post de consilier juridic cu normă întreagă, în post cu jumătate de normă.
Analizând aceasta s-a constatat că executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 41 alin. (3) C. mun., modificarea contractului de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă în special numai la elementele esenţiale ale contractului şi anume: felul muncii determinat atât de calificarea profesională, cât şi de funcţia sau meseria încredinţată, locul muncii, precum şi salariul.
Art. 48 C. mun. prevede că angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii numai în cazul unor situaţii de forţă majoră, ca sancţiune disciplinară sau ca o măsură de protecţie a salariatului.
în speţă, prin decizia nr. 82 din 12 iunie 2008 s-a dispus modificarea unilaterală a contractului de muncă al contestatoarei în ceea ce priveşte timpul de muncă şi salariul.
Potrivit art. 64 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă, cu modificările ulterioare, prevederile Contractului de muncă pot fi modificate prin decizie a preşedintelui şi act adiţional la contractul de muncă şi în situaţia modificării privind natura, calitatea şi cantitatea muncii.
în speţă, Actul adiţional nr. 8 la Contractul individual de muncă al reclamantei nr. 12 din 12 octombrie 2004 nu a fost semnat de reclamantă, de unde rezultă că aceasta nu şi-a dat acordul pentru modificarea contractului de muncă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 64 alin. (1)-(4) din Contractul colectiv de muncă se specifică, de asemenea, clar cazurile în care Contractul individual de muncă poate fi modificat prin acordul părţilor şi anume, în ceea ce priveşte durata muncii, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Rezultă astfel că atât în Codul muncii, cât şi în Contractul colectiv de muncă, cu modificările ulterioare, se prevede că modificarea contractului de muncă privind salariul şi timpul de muncă se face numai cu acordul salariatului.
Pârâţii au motivat decizia contestată ca fiind emisă pe motivul reorganizării instituţiei într-o nouă structură organizatorică aprobată prin Ordinul MEF nr. 902 din 21 martie 2008 a Statului de funcţii aprobat prin hotărârea nr. 6 din 26 martie 2008 a consiliului de administraţie şi a referatelor nr. 4559 din 26 octombrie 2007 şi nr. 4682 din 2 noiembrie 2007.
S-a constatat însă că prin Nota de fundamentare nr. 474521 din 21 decembrie
2007 privind modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a agenţiei, ce face parte integrantă din Ordinul nr. 902 din 21 martie 2008, se arată necesitatea comasării şi reorganizării unor posturi din subordinea preşedintelui între care şi cel juridic, însă, nu se arată necesitatea reducerii de personal sau reducerea normei vreuneia din posturi.
Pe de altă parte, statul de funcţii a fost aprobat prin hotărârea nr. 6 din 26 martie
2008 a consiliului de administraţie, pe baza acesteia întocmindu-se statul de personal.
Prin referatul nr. 4559 din 26 octombrie 2007 şi punctul de vedere nr. 4682 din 2
noiembrie 2007, reclamanta a constatat că activitatea consilierului juridic s-a diminuat pe motivul încheierii procesului de modificare-actualizare şi completare a cadrului legislativ, precum şi finalizarea elaborării altor proiecte de hotărâri ale Guvernului privind organizarea şi desfăşurarea activităţii ANDRAD.
Nu s-a avut în vedere însă că acest proces de modificare a cadrului legislativ nu era finalizat, ci numai prin Nota de serviciu nr. 2463 din 8 aprilie 2009 s-au solicitat reclamantei propuneri privind modificarea H G. nr. 1601/2003 în sensul armonizării acesteia cu modificările aduse actului de bază, şi anume O G. nr. 11/2003.
Rezultă astfel că intimata nu a dovedit că modificarea contractului de muncă al reclamantei s-ar datora unor reduceri de personal care să aibă la bază o cauză reală şi serioasă şi a procedat în mod nejustificat şi fără temei legal la modificarea unilaterală a contractului de muncă a acesteia privind două elemente esenţiale, salariul şi timpul de muncă, situaţie în care decizia emisă trebuia anulată de instanţa de fond.
Celelalte motive de recurs menţionate la pct. 7, 8 şi 9 se referă la neanalizarea probelor administrate în cauză.
Curtea a constatat însă că instanţa de fond a avut în vedere toate probele administrate în cază, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, a aplicat greşit prevederile Codului muncii, referitoare la modificarea unilaterală a contractului de muncă al reclamantei.
Instanţa de fond a avut în vedere Regulamentul de funcţionare al ANDRAD, Ordinul MEF nr. 902/2008 privind noua structură organizatorică a acestei agenţii, hotărârea nr. 1601 din 23 decembrie 2003 privind atribuţiile consiliului de administraţie şi ale preşedintelui, precum şi toate celelalte probe administrate în cauză.
Critica formulată la motivul 10 din recurs privind daunele morale solicitate a fost privită ca nefondată.
într-adevăr, potrivit art. 269 C. mun., angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
în speţă, însă, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit ca urmare a reducerii activităţii în cadrul oficiului juridic, iar ulterior, aşa cum însăşi reclamanta a precizat în notele depuse la dosar, la data de 1 august 2009 intimata a repus-o în situaţia anterioară, acordându-i postul cu normă întreagă din proprie iniţiativă, şi nu la intervenţia instanţei.
Şi ultima critică formulată la pct. 11 a fost apreciată ca nefondată, întrucât, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor
I.G. şi L.M., întrucât aceştia nu au întocmit actele respectiv, în calitatea lor de persoane fizice, acţionând în calitate de reprezentanţi, respectiv de angajaţi ai ANDRAD şi exercitând atribuţiile prevăzute de fişa postului şi stabilite prin actele normative în vigoare.
Obiectul contestaţiei de faţă îl formează decizia de modificare a contractului de muncă emisă de angajator prin organele sale de conducere, situaţie în care nu pot fi chemaţi în judecată cei doi pârâţi persoane fizice.
Faţă de cele arătate a fost admis recursul formulat de reclamanta V.A.I. şi a fost modificată în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că s-a anulat în totalitate decizia nr. 82 din 12 iunie 2008 emisă de intimată.
Potrivit art. 78 C. mun., a fost obligată intimata la plata diferenţei de drepturi salariate cuvenite pentru normă întreagă pe perioada 1 iulie 2008 – 1 august 2009. Au fost menţinute în rest prevederile sentinţei atacate.
