Proba elementelor răspunderii civile delictuale. Sarcina probei
C. civ., art. 998-999
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a unei instituţii publice este necesar să se administreze mijloace de probă pentru a se dovedi elementele răspunderii civile delictuale.
Nu s-a putut reţine că instituţia a comis fapta ilicită constând în lipsa de cooperare şi răspuns, atâta timp cât nemulţumirile petentei au fost analizate şi au fost considerate ca neîntemeiate. împrejurarea că petenta a formulat mai multe sesizări, care au avut însă acelaşi obiect şi scop, nu putea fi imputabilă Casei de Pensii, atâta timp cât aceasta a efectuat o analiză a susţinerilor reclamate. în cazul în care petenta era nemulţumită de acest răspuns, avea posibilitatea de a promova o acţiune în justiţie.
Cu privire la comportamentul necorespunzător al funcţionarilor Casei de Pensii, nu s-a depus în acest sens niciun mijloc de probă, iar recurenta, cu ocazia judecăţii cauzei în fond, nu a solicitat niciun mijloc de probă în acest sens.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. muri. şi asig. soc., decizia nr. 533 din 2 februarie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 5951/2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă acţiunea formulată de S.A. în contradictoriu cu C.P.M.B.; fară cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de către instanţa de fond că, prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, petenta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.P.M.B., recunoaşterea dreptului la răspuns şi a interesului legitim privat, repararea pagubei în valoare de 100.001 lei, cheltuieli de judecată, cheltuieli pentru executarea hotărârii şi dobânzi pentru întârzieri.
In motivarea sentinţei pronunţate, tribunalul a reţinut că petenta a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata C.P.M.B., obligarea acesteia la rezolvarea unor cereri privind drepturile de asigurări sociale. Având în vedere cererile formulate de petentă către intimata C.P.M.B. cu privire la drepturile de pensie, tribunalul a constatat că aceasta beneficia de de urmaş, conform Legii nr. 303/2004 şi că nu putea beneficia de de serviciu în două sisteme de pensii.
In ceea ce priveşte nemulţumirile petentei legate de modul de calcul al pensiei ce revenea soţului petentei, tribunalul a constatat că acestea au făcut obiectul dosarului nr. 46869/3/2007, iar în urma expertizei efectuate s-a statuat că drepturile de pensie de urmaş acordate au fost corect stabilite, motiv pentru care tribunalul nu a mai analizat acest aspect.
Referitor la solicitarea petentei S.A. de a fi obligată intimata la plata sumei de 100.001 lei, reprezentând daune materiale şi morale, tribunalul a reţinut că temeiul acordării acestor daune îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, aşa cum este ea reglementată de dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ.
In lumina acestor dispoziţii legale, reclamantei îi revine sarcina de a face dovada condiţiilor răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite.
Prima instanţă a reţinut că în cauză nu a fost fâcută dovada acestor elemente, motiv pentru care a apreciat că cererea petentei privind acordarea despăgubirilor în valoarea de 100.001 lei era neîntemeiată, drept pentru care a fost respinsă.
împotriva sus-menţionatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-reclamantă S.A., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 533/02.02.2010, s-a reţinut că recurenta, prin cererea de chemare în judecată inţială şi prin cererea modificatoare depusă la data de 05.10.2009, în faţa instanţei de fond, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale ca urmare a lipsei de cooperare cu reclamanta şi ca urmare a lipsei corespondenţei cu Casa de Pensii, împrejurare care i-a produs daune morale şi materiale.
De asemenea, recurenta a criticat faptul că nu i s-a comunicat niciun răspuns la cererile care au fost formulate, că nu i s-au eliberat copii de
pc buletinele de calcul, că nu a avut posibilitatea de a verifica buletinul de calcul şi că funcţionarele intimatei au avut un comportament neadecvat.
Curtea a reţinut că recurenta solicita obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale, în temeiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 şi urm. C. civ.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că, în lumina acestor dispoziţii legale, reclamantei îi revine sarcina de a face dovada condiţiilor răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă, prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite.
Cu privire la existenţa faptei ilicite, Curtea a constatat că recurenta a invocat lipsa de cooperare a Casei de Pensii, absenţa corespondenţei intimatei cu recurenta şi lipsa unui răspuns al Casei de Pensii cu privire la numeroasele cereri care au fost depuse de către recurentă la sediul intimatei-pârâte. Astfel, recurenta a invocat inacţiunea Casei de Pensii cu privire la sesizările pe care le-a depus referitoare la modalitatea de calcul a pensiei de urmaş care i se cuvenea. Curtea a reţinut că recurenta a formulat mai multe cereri la Casa de Pensii şi că s-a deplasat de două ori în audienţă pentru a-şi prezenta nemulţumirile referitoare la modalitatea de calcul a pensiei sale de urmaş. Sesizările acesteia au fost înregistrate, iar audienţele au fost consemnate în fişele de audienţă. Instanţa de recurs a constatat că recurenta era nemulţumită de împrejurarea că apărările sale nu au fost luate în considerare de către intimata-pârâtă, în scopul recalculării cuantumului pensiei de urmaş.
In cazul în care pensionarul apreciază că modalitatea de calcul a pensiei este eronată, acesta are posibilitatea de a se adresa Casei de Pensii, cu speranţa că pensia sa va fi revizuită, conform doleanţelor sale, sau are posibilitatea de a ataca în justiţie decizia de pensionare, de recalculare sau de revizuire.
Recurenta a folosit ambele căi procedurale.
împrejurarea că, în speţă, Casa de Pensii nu a recalculat pensia de urmaş, conform susţinerilor sale, nu putea fi considerată ca o inacţiune a intimatei, atâta timp cât această pensie fusese stabilită în mod corect, împrejurare care a fost confirmată prin verificările efectuate de către intimată, ca urmare a sesizărilor făcute de către S.A.
Din cuprinsul înscrisului depus, rezulta că intimata-pârâtă a analizat susţinerile recurentei cu privire la modalitatea de calcul a pensiei de urmaş şi că le-a considerat neîntemeiate, motiv pentru care nu a emis
nicio decizie de recalculare sau de revizuire. împrejurarea că recurenta a formulat mai multe sesizări, însă care au avut acelaşi obiect şi scop, nu putea fi imputabilă intimatei, atâta timp cât aceasta a efectuat o analiză a
susţinerilor reclamate. In cazul în care recurenta era nemulţumită de acest răspuns, avea posibilitatea de a promova o acţiune în justiţie.
Intr-adevăr, recurenta a declanşat litigiul, care a format obiectul dosarului nr. 46869/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, în care au fost analizate nemulţumirile sale şi s-a stabilit că drepturile de pensie ale recurentei au fost calculate în mod corect.
Având în vedere aceste considerente, Curtea nu a putut reţine că intimata a comis fapta ilicită constând în lipsa de cooperare şi răspuns, atâta timp cât nemulţumirile recurentei au fost analizate de către intimată şi au fost considerate ca neîntemeiate, aspecte confirmate ulterior de către instanţa de judecată în dosarul nr. 46869/3/2007 al Tribunalului Bucureşti.
Cu privire la susţinerea că nu i s-au eliberat copii de pe buletinul de calcul şi că nu a avut posibilitatea să îl verifice, instanţa de recurs a constatat că recurenta a luat la cunoştinţă de buletinul de calcul, care a fost comunicat în dosarul nr. 46869/3/2007 al Tribunalului Bucureşti şi în raport de care a fost efectuat raportul de expertiză contabilă. Astfel, recurenta a cunoscut conţinutul buletinului de analiză şi l-a putut verifica.
Cu privire la comportamentul necorespunzător al funcţionarilor intimatei, Curtea a reţinut că nu s-a depus în acest sens niciun mijloc de probă, iar recurenta, cu ocazia judecăţii cauzei în fond, nu a solicitat niciun mijloc de probă în acest sens.
Chiar dacă recurenta, prin cererea completatoare, a învederat că eventual solicită proba cu martori, instanţa a constatat că la termenul de judecată din data de 05.10.2009, fiind prezentă personal, recurenta nu a solicitat acest mijloc de probă la prima zi de înfăţişare, astfel încât instanţa de fond a procedat în mod corect la continuarea judecăţii, în raport de principiul disponibilităţii procesului civil, care conferă posibilitatea reclamantului de a îşi susţine cererea de chemare în judecată cum apreciază necesar.
In raport de această situaţie, S.A. a apreciat că nu era necesar să solicite la prima zi de înfăţişare proba testimonială, pe care o menţionase în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, nici în faţa instanţei de recurs nu a invocat drept critică a sentinţei recurate, neîncuviinţarea probei testimoniale, împrejurare care ilustrează că recurenta nu a mai dorit să solicite acest mijloc de probă.
Pentru considerentele menţionate, Curtea a reţinut că recurenta nu a dovedit existenţa unui element al răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită.
Faţă de această împrejurare, celelalte elemente, respectiv prejudiciul şi legătura de cauzalitate, nu au mai fost analizate.
