Faptul că şantierul nu era împrejmuit, existând astfel riscul dispariţiei în orice moment al bunurilor nu poate exonera pârâtul de răspundere, atâta timp cât pârâtul şi-a asumat obligaţia executării lucrărilor încredinţate deşi a constatat că şantierul nu


Faptul că şantierul nu era împrejmuit, existând astfel riscul dispariţiei în orice moment al bunurilor nu poate exonera pârâtul de răspundere, atâta timp cât pârâtul şi-a asumat obligaţia executării lucrărilor încredinţate deşi a constatat că şantierul nu este împrejmuit, fără a atenţiona conducerea societăţii despre necesitatea îngrădirii şantierului, despre nevoia luării de măsuri pentru a evita dispariţia sau deteriorarea obiectelor aflate pe şantier, asumându-şi astfel riscul dispariţiei bunurilor încredinţate.

Faptul că şantierul nu era împrejmuit, existând astfel riscul dispariţiei în orice moment al bunurilor nu poate exonera pârâtul de răspundere, atâta timp cât pârâtul şi-a asumat obligaţia executării lucrărilor încredinţate deşi a constatat că şantierul nu este împrejmuit, fără a atenţiona conducerea societăţii despre necesitatea îngrădirii şantierului, despre nevoia luării de măsuri pentru a evita dispariţia sau deteriorarea obiectelor aflate pe şantier, asumându-şi astfel riscul dispariţiei bunurilor încredinţate.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 18/F/13 ianuarie 2010)

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus reclamanta S.C. CP S.R.L. Bistriţa a chemat în judecată pe pârâtul LI solicitând instanţei obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.975,94 lei şi încuviinţarea ca reclamanta să ridice de la bancă garanţia reţinută şi depusă pe numele pârâtului, fără plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine faptul că pârâtul a fost angajatul reclamantei începând din data de 17 martie 2008, ca inginer construcţii civile, industriale şi agricole până la data de 2.09.2008, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a concedierii pârâtului pentru abateri disciplinare, în baza art. 61 lit. a din Codul muncii, conform dispoziţiei nr. 1991/23.09.2008.

Potrivit contractului individual de muncă atribuţiile postului ocupat de pârât au fost prevăzute în fişa postului, act conform căruia pârâtul răspunde de realizarea lucrărilor de construcţii încredinţate, de încadrarea în parametrii de cheltuieli stabilite, este gestionar de materiale de construcţii, unelte, aparate şi utilaje preluate sub semnătură, răspunde de primirea, păstrarea, manipularea şi eliberarea acestora, de încadrarea în normele de consum la materialele de construcţii, de pierderea, distrugerea şi degradarea bunurilor (unelte, aparate, utilaje, materiale de construcţii).

Prin decizia nr. 498/18.03.2008 pârâtul a fost numit şef punct de lucru pentru execuţia lucrării „Construire grădiniţă cu program prelungit P+M Livezile”, iar prin decizia nr. 509/18.03.2008 pârâtul a fost numit şef punct de lucru pentru execuţia lucrării „Reabilitare şi extindere Şcoala generală V-VIII Livezile”.

Execuţia celor 2 lucrări a fost încredinţată pârâtului urmare a încheierii de către reclamantă a contractelor de lucrări nr. 7945/12.12.2007 şi nr. 7669/29.11.2007.

În calitate de şef al punctului de lucru, de responsabil de cantitatea şi calitatea lucrărilor încredinţate spre şi de gestionar de materiale de construcţii, aparate şi utilaje preluate sub propria semnătură, între reclamantă şi pârât s-a încheiat contractul de garanţie în numerar înregistrat în evidenţele reclamantei sub nr. 596/28.03.2008, prin care pârâtul a consimţit la constituirea unei garanţii în numerar, prin reţinerea lunară a unei sume de bani de 175 lei, în scopul acoperirii eventualelor pagube la obiectivele primite pentru execuţie ori la uneltele, aparatele şi materialele primite.

Prin decizia nr. 26/1.09.2008, înregistrată în evidenţele reclamantei sub nr. 1800/1.09.2008, cu o zi anterior încetării raporturilor de muncă ale pârâtului, s-a constituit comisia de verificare şi inventariere a obiectivelor şi bunurilor încredinţate pârâtului, care a avut ca obiective: stabilirea şi predarea-preluarea stadiului fizic al lucrărilor la obiectivele încredinţate pârâtului; inventarierea materialelor aflate la punctele de lucru şi nepuse în operă; inventarierea mijloacelor de mică mecanizare şi de transport aflate la punctul de lucru, necesare fazelor de lucrări de la obiectivele încredinţate; verificarea calităţii lucrărilor executate şi consemnarea rezultatului într-un act separat; analiza comparativelor de materiale, utilaje şi mijloace de transport; analiza situaţiilor de lucrări aprobate de dirigintele de şantier; stabilirea existenţei sau inexistenţei pagubelor, descrierea lor, indicarea valorii acestora, stabilirea persoanelor vinovate de producerea lor.

Această decizie, prin care s-a prevăzut convocarea pârâtului la verificare şi inventariere, a fost comunicată pârâtului sub semnătură, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei, care pe verso-ul ei poartă menţiunea am primit, urmată de semnătura necontestată a pârâtului.

Procesele verbale de constatare a stadiului fizic al lucrărilor „Grădiniţa cu program prelungit Livezile” şi „Reabilitare şi extindere Şcoala generală V-VIII Livezile” întocmite de comisia de inventariere la data de 1.09.2008 au fost semnate de pârât, care atestă astfel prin propria semnătură realitatea celor constatate.

De asemenea, listele de inventar din 1.09.2008 privitoare la gestiunile „Grădiniţa Livezile” şi „Şcoala generală Livezile” au fost însuşite de pârât prin semnătură.

Din referatul înregistrat în evidenţele reclamantei sub nr. 766/22.04.2009 privind comparativul de materiale, manoperă, utilaj şi transport pentru lucrarea „Construire Grădiniţa cu program prelungit Livezile”, întocmit în baza referatului nr. 292/17.02.2009, a rezultat un consum depăşit de materiale (ciment şi var hidratat) în cuantum de 301,77 lei, sumă calculată în baza preţurilor unitare ale materialelor din bonurile de consum.

Totodată, s-a reţinut lipsa unor obiecte de inventar şi anume 1 lopată, 7 buc. schelă cadru transversal – Cai şi 2 buc. schelă – legătura orizontală – Bara, evaluate la suma totală de 970,60 lei pe baza preţului unitar pe bucată, de 6,60 lei lopată, 128 lei schelă cadru transversal şi 34 lei schelă – legătura orizontală.

Ca atare, conform referatului menţionat valoarea totală a prejudiciului constând în cheltuieli materiale, contravaloare obiecte de inventar şi TVA suportat de reclamantă la achiziţionarea materialelor şi obiectelor de inventar, se ridică la suma totală de 1.514,12 lei pentru obiectivul „Construire Grădiniţa cu program prelungit Livezile”.

Potrivit referatului înregistrat în evidenţele reclamantei sub nr. 767/22.04.2009 privind comparativul de materiale, manoperă, utilaj şi transport pentru lucrarea „Reabilitare şi extindere Şcoala generală V-VIII Livezile”, întocmit în baza referatului nr. 293/17.02.2009, a rezultat un consum depăşit de materiale (adeziv polistiren) în cuantum de 388,08 lei, sumă calculată în baza preţului unitar al materialului din bonurile de consum.

La această sumă se adaugă şi TVA-ul suportat de reclamantă la achiziţionarea materialului de 73,74 lei, astfel că prejudiciul total cauzat la obiectivul „Reabilitare şi extindere Şcoala generală V-VIII Livezile” se ridică la suma totală de 461,82 lei.

Aşa cum rezultă din referatele nr. 766 şi 767/22.04.2009 şi din adresa reclamantei nr. 3055/8.12.2009, la întocmirea referatelor s-au avut în vedere rapoartele de lucru întocmite de pârât, în calitate de şef al punctului de lucru, stadiile fizice stipulate în procesele verbale de predare primire din 1.09.2008 semnate de pârât, precum şi Indicatoarele de Norme de deviz care stabilesc consumul de materiale pe unitatea de măsură.

Referatele de justificare şi valorificare a comparativelor de materiale, manoperă, utilaj şi transport de la cele 2 obiective încredinţate pârâtului spre execuţie, precum şi comparativele propriu-zise nu au fost contestate de pârât pe parcursul judecării cauzei.

Răspunderea pentru neîncadrarea în consumul de materiale, pentru lipsa obiectelor de inventar revine pârâtului, care potrivit fişei postului răspunde de încadrarea în normele de consum la materialele de construcţii, de primirea, păstrarea, manipularea materialelor, utilajelor preluate sub semnătură, de pierderea, distrugerea, degradarea de bunuri (materiale de construcţii, utilaje).

Potrivit bonurilor depuse în copie la dosar, pârâtul a primit sub semnătură la datele de 17.04.2008 şi 18.04.2008 obiectele de inventar constatate lipsă şi anume schelă – cadru transversal, schelă – legătură orizontală (bară legată) şi lopată.

De asemenea, în cursul lunilor mai şi august 2008, pârâtul a primit sub propria semnătură şi materialele de construcţii în privinţa cărora s-a constatat depăşirea consumului: ciment, var hidratat şi adeziv polistiren.

Apărările pârâtului formulate oral la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2009 şi în cuprinsul interogatoriului luat nu pot fi reţinute de instanţă, deoarece, pe de o parte, la dosarul cauzei pârâtul nu a depus niciun act din care să rezulte că obiectele de inventar a căror lipsă a fost constatată (lopată, schelă) au fost predate sub semnătură inginerului RV, care a preluat atribuţiile pârâtului.

Pe de altă parte, pârâtul însuşi recunoaşte prin răspunsurile la interogatoriu (pct. 3) că nu i s-a semnat nota de lichidare de compartimentul al reclamantei pentru că nu era finalizat calculul consumului de materiale şi inventarul obiectelor predate pârâtului la începerea activităţii.

În acelaşi timp, nu se poate reţine faptul că neatenţionarea pârâtului pe parcursul execuţiei lucrărilor încredinţate în privinţa consumului de materiale denotă că nu a existat o depăşire de consum, întrucât verificarea încadrării în normele de consum se face de reclamantă la finalul execuţiei lucrării încredinţate, moment la care se stabileşte dacă întreg materialul de construcţie solicitat de pârât ca şef al punctului de lucru trebuia utilizat, dacă au rămas materiale nefolosite ori au fost depăşite consumurile.

Ca atare, pe parcursul execuţiei lucrărilor încredinţate reclamanta a pus la dispoziţia pârâtului materialele de construcţii solicitate, în cantităţile cerute de pârât, fără ca în sarcina reclamantei să existe obligaţia verificării respectării normelor de consum atâta timp cât lucrarea nu a fost finalizată.

Încetând raporturile de muncă cu reclamanta, pârâtul este cel căruia îi incumbă obligaţia de a justifica întreaga cantitate de material de construcţie care i s-a predat.

Or, în raport de Indicatoarele de Norme de deviz care stabilesc consumul de materiale pe unitatea de măsură, de rapoartele de lucru întocmite de pârât, în calitate de şef al punctului de lucru şi de stadiile fizice stipulate în procesele verbale de predare primire din 1.09.2008 semnate de pârât, necontestate de acesta sub aspectul calculului, al realităţii, rezultă o depăşire la consumul de ciment, var hidratat şi adeziv polistiren.

Cantitatea de materiale de construcţii mai sus amintită, eliberată în plus pârâtului, nu s-a găsit faptic pe şantier, astfel că pârâtul are obligaţia plăţii contravalorii acestor materiale, ţinând seama de valoarea cu TVA a acestora.

De asemenea, contravaloarea obiectelor de inventar predate pârâtului, dar negăsite pe şantier şi neremise unităţii de pârât la încetarea activităţii (lopată, schelă cadru transversal, schelă legătură orizontală) trebuie suportată de pârât, care este responsabil de pierderea bunurilor încredinţate.

În baza considerentelor exprimate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 270, 286 -291 din Codul muncii, tribunalul va admite acţiunea civilă formulată, ca fiind întemeiată şi în consecinţă va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 1.975,94 lei cu titlu de despăgubiri, din care 1.514,12 lei la obiectivul „Construire Grădiniţa cu program prelungit Livezile” (301,77 lei cheltuieli materiale – ciment, var hidratat, 970,60 lei contravaloare obiecte de inventar – lopată dreapta S 804, schelă cadru transversal, schelă legătură orizontală şi 241.75 lei TVA-ul aferent) şi 461,82 lei la obiectivul „Reabilitare şi extindere Şcoala generală V-VIII Livezile” (388,08 lei cheltuieli materiale – adeziv polistiren şi 73,74 lei TVA-ul aferent).

În baza contractului de garanţie nr. 596/28 martie 2008 şi a dispoziţiilor art. 16, 24, 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969, reţinându-se calitatea de gestionar a pârâtului, în sensul art. 1 din Legea nr. 22/1969, tribunalul va încuviinţa ca reclamanta să ridice de la unitatea bancară garanţia reţinută şi depusă pe numele pârâtului până la concurenţa sumei datorate de 1.975,94 lei după expirarea termenului de 30 de zile calculat de la data pronunţării prezentei sentinţe, 13 ianuarie 2010.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă şi aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obţinerea titlului executoriu definitiv, despăgubirea se va realiza din garanţia în numerar constituită în favoarea sa.

Ca atare, conform acestui text legal, garanţia nu poate fi ridică imediat de reclamanta creditoare, ci doar după expirarea termenului de o lună de la data la care obţine titlu executoriu împotriva debitorului, în speţă de la pronunţarea prezentei hotărâri, având în vedere că potrivit art. 289 din Codul muncii hotărârea este de drept.

În acest sens sunt şi clauzele contractului de garanţie, care constituie legea părţilor.

În acelaşi timp, suma care poate fi ridicată trebuie să se circumscrie cuantumului datoriei, în speţă sumei de 1975,94 lei, neputând-o depăşi.