TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR.160
Şedinţa publică din data de 4 februarie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.2070/88/2008 reclamanţii …….., reprezentaţi prin Sindicatul Lucrătorilor din Administraţia Publică şi Servicii Publice ……, au chemat în judecată Primăria oraş Babadag, reprezentată prin primar, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti prevăzute în art.31 pct.1 şi 3 din Acordul colectiv de muncă încheiat între părţi la data de 3.03.2008 şi a drepturilor băneşti prevăzute de art.31 pct.1 şi Anexa 1 din CCM încheiat la data de 29.01.2008, pentru luna iunie şi respectiv pentru semestrul I al anului 2008.
În motivare, reclamanţii au arătat că în art.31 (2) din Acordul şi Contractul colectiv de muncă încheiate între Primăria Babadag şi Sindicatul ……… al Lucrătorilor din Administraţia Publică se prevede că salariaţilor şi li se acordă lunar, drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, iar în art.31 (3) se arată că aceştia, beneficiază de sume pentru achiziţionarea ţinutei (vestimentaţiei) , în valoare de 500 lei Ron fiecare, neimpozabili, pe semestru, conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarului public.
Prin încheierea între părţi şi înregistrarea acestor două acte la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie prevederile lor au căpătat putere de lege şi au devenit astfel obligatorii pentru părţile contractante.
Arată în continuare reclamanţii că, cu toate acestea, pârâta a refuzat să plătească drepturile băneşti cuvenite conf.art.31 pct.1 şi 3 din Acordul colectiv de muncă încheiat între părţi la data de 3.03.2008 şi a drepturilor băneşti prev.de art.31 pct.1 şi anexa 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la data de 29.01.2008, pentru luna iunie 2008 şi pentru semestrul 1 al acestui an.
Precizează reclamanţii că, puterea de lege a Acordului şi Contractului colectiv de muncă rezultă şi din Hotărârea nr.146 din 31.08.2007 a Consiliului Local Babadag prin care s-au aprobat aceste acte contractuale încheiate între Primărie şi Sindicatul ……….
Prin hotărârea nr.146 din 31.08.2007 a Consiliului Local Babadag Acordul şi Contractul colectiv de muncă au căpătat un caracter normativ obligatoriu pentru Primăria şi Primarul oraşului Babadag.
Susţinerea făcută de pârâtă, cum că în cauză ar avea loc o prejudiciere a instituţiei dacă s-ar plăti în continuare „drepturile speciale” sub motivul că s-ar fi depăşit cadrul legal, este greşită deoarece temeiul acordării acestor drepturi băneşti funcţionarilor publici din cadrul Primăriei Babadag se regăseşte în art.22 alin.(1) lit.a,b din HGR nr.,833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective de sume din fondurile destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă şi în art.12 din Legea 130/1996.
Mai arată reclamanţii că, Acordul şi Contractul încheiat între părţi a fost aprobat prin Hotărârea nr.146 din 31.08.2007 a Consiliului local Babadag, iar prin aprobarea acestor contracte de către Hotărârea nr.146 din 31.08.2007 a Consiliului Local Bababag, drepturile băneşti ce li se cuvin au fost stabilite „prin dispoziţii legale” aşa cum prevede art.12 din Legea 130/1996 ştiut fiind că o astfel de valoare juridică are Hotărârea nr.146 din 31.08.2007 a Consiliului Local Babadag , aceasta fiind un act normativ, echivalent oricărei alte legi în materie.
Pe de altă parte, caracterul obligatoriu al Acordului şi Contractului colectiv de muncă rezultă şi din art.11 din Legea nr.130/1996 şi art.241 Codul Muncii, cât şi din faptul că, nici o prevedere legală nu interzice acordarea de sume de bani în cuprinsul Acordului şi Contractului colectiv de muncă angajaţilor, pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi pentru achiziţionarea ţinutei (vestimentaţiei) conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarului public.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr.2070/88/2008 la data de 26 sept.2008, instanţa a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanţii ……….., care nu au calitatea de funcţionari publici, de cererea formulată de reclamanţii care au calitatea de funcţionari publici.
Astfel, s-a format dosarul nr.2452/88/2008 al Tribunalului Tulcea.
La acest dosar, în apărare, pârâta a depus copie xerox din CCM pe anul 2008 al Primăriei or.Babadag,hot.nr.146 a Consiliului Local Babadag adoptată la data de 31.08.2007, contractul/acord colectiv de muncă al Primăriei Babadag – Anexa nr.1 la HCL nr.146/31.08.2007.
La data de 26 nov.2008 pârâta a depus la dosar adresa nr.7046/25.11.2008.
La data de 4 februarie 2009, reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise.
Examinând acţiunea raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa urmează a reţine următoarele.
Potrivit art. 31 pct.1 şi 3 din Acord colectiv de muncă încheiat la data de 3.03.2008 al Primăriei oraşului Babadag:
„(1) Funcţionarilor publici şi personalului contractual li se acordă lunar drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii în cuantum de 250 lei neimpozabili începând cu data înregistrării CCM la D.D.F.S.S.Tulcea. Drepturile se indexează anual cu acelaşi procent reglementat prin lege pentru salarii…
(3) Pentru o ţinută decentă a salariaţilor şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează, funcţionarii publici şi personalul contractual din Primăria Babadag, beneficiază de sume pentru achiziţionarea ţinutei (vestimentaţiei), în valoare de 500 lei Ron fiecare pe semestru, conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarului public şi al personalului contractual.
Aceste cheltuieli se vor justifica cu chitanţe fiscale de fiecare salariat. Se exceptează de la acordarea acestor sume salariaţii pentru care ţinuta este obligatorie. În această situaţie, angajatorul are obligaţia să asigure ţinuta”.
Potrivit art.31 pct.1 din CCM al Primăriei oraş Babadag încheiat la data de 29.01.2008:
„(1) Personalului contractual i se acordă lunar în funcţie de încasările la bugetul local, drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, în cuantum de 200 lei, neimpozabili, începând cu data înregistrării CCM la DMSSF Tulcea, în baza prevederilor Titlului VIII din Legea nr.53/2003”.
Potrivit art.969 Cod civil: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”
În cauză, nu s-a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti, care să stabilească că aceste acorduri/contracte colective de muncă, invocat de reclamanţi, respectiv cel încheiat la 29.01.2008 şi cel încheiat la 3.03.2008 ar fi fost lovite de nulitate, în aceste condiţiuni ele continuând să constituie legea părţilor contractante.
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea 130/1996 „ Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă”.
Conform art. 8 alin.1 din Legea 130/1996: “Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege”.
Art.12 alin.1 din acelaşi act normativ prevede: “Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale”.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 12 alin.1 din Legea 190/1996 rezultă că prin contractele colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare şi cuantum au fost stabilite prin dispoziţii legale.
Acest text lasă prin natura şi firescul situaţiei să se stabilească printr-un Contract/Acord colectiv de muncă şi acele drepturi convenite de părţi care nu sunt tratate de dispoziţii legale, drepturi convenţionale, suplimentare şi odată negociate, obligatorii.
Astfel, acele drepturi prevăzute deja de lege au caracter imperativ, ele nemaiputând negociate, ceea ce rămâne de negociat părţilor semnatare ale unui contract colectiv de muncă, fiind acele categorii de drepturi nereglementate în mod imperativ şi asupra cărora părţile pot negocia.
A da o altă interpretare art.12 al.1 din Legea nr.130/1996 înseamnă a lipsi de conţinut dreptul la o negociere reală a părţilor din contract, lăsând nevalorificat principiul conform cu care „ ceea ce nu este interzis de lege, este permis”.
Folosind acelaşi principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din CCM unic la nivel naţional precum şi ale prevederilor art. 82 alin.2 din Legea 130/1996, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, se concluzionează că pot fi negociate clauze prin care să se acorde salariaţilor mai mult decât a fost prevăzut prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Aşa fiind, instanţa apreciază că, în mod nejustificat pârâţii nu au achitat reclamanţilor sumele de bani aferente drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă, şi pentru o ţinută decentă, drepturi prevăzute în art.31 pct.1 şi 3 din Acordul colectiv de muncă al Primăriei or.Babadag, încheiat la 3.03.2008, precum şi în art.31 pct.1 şi Anexa 1 din Contract colectiv de muncă al Primăriei or.Babadag, încheiat la data de 29.01.2008.
Pentru aceste considerente, instanţa urmează a admite acţiunea şi a obliga pârâta să plătească reclamanţilor drepturile băneşti prevăzute de art.31 pct.1 şi 3 din Acordul Colectiv de Muncă încheiat la 3.03.2008, precum şi de art.31 pct.1 şi anexa 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 20.01.2008, drepturi cuvenite pentru semestrul I al anului 2008.
