( TRIBUNALUL IALOMITA – SECTIA CIVILA – SENTINTA CIVILA nr. 583 F
din 06.03.2012 )
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 471/98/2012 la data de 13.02.2012, reclamantul U.S.L.I. în numele membrilor de sindicat AI., B.I.V. s.a. a chemat în judecata pe pârâtii : UNITATEA SCOLARA, INSPECTORATUL SCOLAR si MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI,solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna:
– obligarea pârâtei, unitatea de învatamânt, la plata sumelor reprezentând diferenta dintre ajutorul financiar pentru achizitionarea de carti si programe educationale pe suport electronic necesare îmbunatatirii calitatii didactice, prevazut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 si suma efectiv platita si cea aferenta anului 2010 în cuantumul a 100 euro, echivalent în lei, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României la data platii, sume actualizate în functie de rata inflatiei la data platii;
– obligarea pârâtului Inspectoratul Scolar sa aloce catre unitatea de învatamânt sumele necesare platii ajutorului prevazut de Legea nr. 315/2006;
– obligarea pârâtului Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului sa aloce Inspectoratului scolar sumele necesare platii ajutorului prevazut de Legea nr. 315/2006.
În motivarea actiunii sale, reclamantul arata ca în temeiul art. 1 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare îmbunatatirii calitatii activitatii didactice, în învatamântul preuniversitar, începând cu 1 ianuarie 2007, cadrele didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din învatamântul preuniversitar beneficiaza de un ajutor financiar, în vederea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare îmbunatatirii calitatii activitatii didactice (art. 1 din lege). Ajutorul în cauza se acorda anual si reprezinta echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României la data platii, sume ce se asigura de la bugetul de stat, prin Ministerul Educatiei si Cercetarii (actualmente Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului).
Solutionând cauza tribunalul admite cererea pentru considerentele de mai jos:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare îmbunatatirii calitatii activitatii didactice, în învatamântul preuniversitare „Se acorda un ajutor financiar cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din învatamântul preuniversitar, în vederea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare îmbunatatirii calitatii activitatii didactice.”
Conform acestui act normativ, ajutorul financiar se acorda anual, la solicitarea cadrelor didactice si reprezinta echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României la data platii.
Din interpretarea acestor dispozitii reiese ca principala conditie pe care persoana trebuie sa o îndeplineasca pentru a beneficia de acest drept banesc special este aceea de a avea calitatea de cadru didactic titular si/sau suplinitor calificat din învatamântul preuniversitar si de a formula cerere de acordare a ajutorului financiar.
În aplicarea acestor dispozitii legale au fost emise norme metodologice aprobate prin Hotarârea de Guvern nr. 453/2007, care reglementeaza mecanismul de acordare a ajutorului financiar mai sus aratat.
În acest sens potrivit art. 1 din HG 453/2007, beneficiarii ajutorului financiar prevazut de Lg. 315/2006 sunt cadrele didactice titulare si /sau suplinitoare calificate încadrate în învatamântul preuniversitar care sunt in activitate.
Potrivit art. 2 din aceleasi norme, ajutorul financiar se acorda de unitatea de învatamânt la care cadrul didactic îsi desfasoara activitatea , iar potrivit art. 3 din aceleasi norme ajutorul se acorda anual pe baza de cerere formulata de beneficiari si înregistrata pâna la 1 noiembrie pentru anul urmator, la unitatea de învatamânt la care beneficiarul exercita functia de baza, iar platile se efectueaza începând cu luna ianuarie din anul urmator.
Obligatia de plata a ajutorului financiar revine unitatii scolare care trebuie sa solicite lunar, pâna la data de 10 ale fiecarei luni la Inspectoratul scolar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar, iar inspectorate scolare judetene la rândul lor solicita lunar, pana la data de 20 a fiecarei luni, la Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna urmatoare, asa cum prevede art. 5 din norme.
Mecanismul de plata a acestui ajutor financiar, asa cum este reglementat legitimeaza calitatea procesuala pasiva atât a unitatii de învatamânt cat si a inspectoratelor scolare si Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului.
Din probele aflate la dosarul cauzei rezulta ca, cadrele didactice membrii de sindicat au solicitat in conditiile legii ajutorul financiar la care sunt îndreptatiti, fara ca sa primeasca sumele cuvenite în totalitate pentru anul 2009 si 2010.
Din economia disp. Lg. 315/2006, rezulta ca în intentia legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub forma de „ajutor”, deci în avans.
Acelasi lucru se desprinde si din dispozitiile HG nr. 453/2007, chiar daca la art. 5 alin. 6 se vorbeste de necesitatea justificarii pe baza de documente de catre beneficiari a ajutorului primit, atunci când în acelasi articol în mod rituos stabileste ca acest ajutor financiar se plateste în avans, într-o singura transa, în limita echivalentului în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data platii.
În raport de situatia de fapt asa cum aceasta rezulta din probele administrate în cauza, cât si de reglementarile cuprinse în Lg. 315/2006 si HG nr.453/2007, rezulta ca nasterea dreptului cadrelor didactice membrii de sindicat, a avut loc la momentul când au fost îndeplinite conditiile prevazute de lege, respectiv la data depunerii cererii pentru acordarea acestui ajutor, obligatia platii de catre unitatea de învatamânt, devenind scadenta la 1 ianuarie a anului urmator.
Asa fiind, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului a 100 de euro era nascut la data când Lg. 315/2006 a fost abrogata prin art. 15 lit. k din Lg. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora vor fi admise pentru întreaga suma si nu fractionat pentru perioada cuprinsa între 01.01.2010 si 03.07.2010.
Acest argument îsi gaseste sprijin si în disp. art. 2 din Lg. 315/2006 potrivit cu care ajutorul financiar se acorda anual, cât si în disp. art. 5 alin. 6 din HG nr. 453/2007 potrivit cu care plata ajutorului se face într-o singura transa.
De altfel, momentul platii ajutorului financiar nu are relevanta asupra existentei unui drept astfel cum el este consacrat de lege, dupa cum refuzul de a plati acest drept pâna la momentul abrogarii legii nu poate duce la desfiintarea retroactiva a unui drept deja nascut sub legea abrogata, întrucât o lege civila nu poate produce efecte retroactiv.
Pe de alta parte, prevederea cuprinsa în disp. art. 5 alin. 3 din normele metodologice ”în limita creditelor bugetare aprobate”, nu se poate interpreta în sensul limitarii sau conditionarii dreptului de a primi ajutorul financiar pentru achizitionarea de cartii sau programe educationale pe suport electronic, necesare îmbunatatirii calitatii activitatii didactice în învatamântul preuniversitar, drept care este prevazut de Lg. 315/2006, neconditionat.
Daca s-ar accepta o astfel de interpretare s-ar putea ajunge la situatia inacceptabila a lipsirii totale de efecte a Lg nr. 315/2006, cu consecinta lipsirii totale de acest drept a beneficiarilor lui.
De altfel, asa cum este reglementat acest drept are un caracter patrimonial îndeplinind toate caracteristicile reglementate de art. 1 protocolul 1 la Conventie, fiind totodata si protejat de aceasta.
Daca acordarea acestui ajutor ar fi conditionata de existenta disponibilitatilor bugetare (situatie neprevazuta de actul normativ care îl reglementeaza) înseamna a transforma acest drept într-un drept iluzoriu întrucât executarea obligatiei corelative devine sine die, situatie neacceptata de jurisprudenta CEDO (cauza Viasu contra României din 2 iunie 2009).
Prin neplata sumelor prevazute de Lg. 315/2006, angajatorul a încalcat atât dispozitiile acestei legi cât si disp. art. 40alin. 2 lit c din Codul muncii , potrivit carora angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de aplicabil si din contractul individual de munca si a produs cadrelor didactice membrii de sindicat un prejudiciu material pe care trebuie sa îl acopere potrivit art. 253 din Codul muncii.
Întrucât, ajutorul prevazut de Lg. nr 315/2006 reprezinta echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data platii, instanta considera ca nu se poate invoca prezenta unui prejudiciu cauza de erodarea monedei nationale ca urmare a unor fluctuatii monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a platii efective a sumei datorate, astfel încât cererea reclamantului privind acordarea indicelui de inflatie nu poate fi primita.
