SENTINTA CIVILA NR. 392
Sedinta publica din data de 10 martie 2009
Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr.2462/88/2008, Sindicatul Liber “…” din cadrul SC “…” SA Tulcea a formulat cerere de chemare în judecata a SC “…”SA Tulcea, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligata pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractelor colective de pe unitate aplicabile, respectiv CCM nr.67/16.01.2004 si CCM nr.282/17.02.2006 si neacordate, catre toti fostii salariati, membrii si nemembrii de sindicat, concediati în perioada ianuarie 2004 – 31.12.2007:
1. Sporul de vechime, în procentele specificate în aceste contracte, functie de vechimea în munca a fiecarui salariat concediat în perioada mentionata, exceptie sporul de 25% care urmeaza a fi acordat celor cu o vechime în munca de peste 20 de ani si nu peste 25 de ani, cum nelegal este mentionat în anexele si contractele respective, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii.
2. Sporul de fidelitate, în procentele specificate în aceste contracte, respectiv 10% si 20% din salariul de baza al fiecarui salariat concediat, în functie de vechimea în munca a fiecaruia în unitate, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii.
3. Salarii compensatorii, în conformitate cu prevederile contractelor colective de munca pe unitate mai sus precizate si cu prevederile legale aferente pentru fiecare salariat, în functie de vechimea în munca a fiecaruia, 6, 9 sau 12 salarii compensatorii, indexate, majorate si reactualizate la data efectuarii platii si cheltuieli de judecata.
Reclamantul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art.281, art.282 lit.a si lit.c, art.5 si art.39 lit.a, d si j din Codul muncii, precum si de prevederile Hotarârii nr.72/23.10.2007 a Consiliului de Administratie al SC “…” SA Tulcea si procesul verbal aferent acestei hotarâri.
În motivare, s-a aratat ca la disponibilizarea salariatilor în perioada ianuarie 2004 – 31.12.2007, angajatorul SC “…” SA Tulcea nu si-a respectat obligatiile contractuale si nu a platit salariatilor concediati drepturile salariale ce li se cuveneau conform contractelor colective de munca încheiate între salariati si conducerea societatii.
Abia în anul 2007 s-au efectuat primele plati ale drepturilor mai sus precizate, în urma demersurilor si actiunilor în justitie, initiate de Sindicatul Liber “…” din cadrul societatii, urmare faptului ca societatea a refuzat sa achite aceste drepturi solicitate prin cereri scrise ale fostilor salariati.
S-a mentionat ca în CCM nr.67/16.01.2004, valabil pentru salariatii concediati în anii 2004 si 2005, la artr.45, alin.4 se precizeaza: “În cazul concedierilor colective, salariatii vor primi salarii compensatorii, numarul acestora fiind negociat între cele doua parti.”
Iar la art.21 al.6 pct.1.2.2 este data definita concedierii colective la nivelul SC “…” SA Tulcea: “Prin concediere colectiva se întelege concedierea, într-o perioada de 30 de zile calendaristice, dispusa din unul sau mai multe motive dintre cele prevazute la pct.1.2, a unui numar de cel putin 4 salariati, adica 10% din salariatii SC “…” SA Tulcea, având un numar de 41 de salariati.”
Pentru salariatii disponibilizati în anii 2006 si 2007, în CCM pe unitate nr.282/17.02.2006, la art.45, pct.4, este prevazut în mod expres: “În cazul concedierilor (colective si individuale), salariatii vor primi salarii compensatorii, functie de vechimea în munca, numarul acestora fiind negociat de cele doua parti, dar nu mai putin decât este prevazut de lege.”
Precizeaza reclamantul ca societatea s-a obligat sa acorde salarii compensatorii, atât în cazul concedierilor colective cât si al celor individuale, acestea urmând a fi acordate în functie de vechimea în munca si negociate între cele doua parti, negocierea pornind de la numarul minim prevazut de lege.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei: tabele, adresele nr. 28 si 31/2008, hotarârea nr.71/2007 a C.A. al societatii, iar pârâta a depus note scrise.
Prin încheierea pronuntata în sedinta din data de 19 noiembrie 2008, instanta a disjuns cererea formulata de Sindicatul Liber “…” din cadrul SC “…” SA Tulcea, pentru persoanele care nu au calitatea de membrii de sindicat, de cererea pentru persoanele care au calitatea de membrii de sindicat.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei: procesul verbal de validare, înscrieri în sindicat, precizari, deciziile nr.2/2005 si nr.4/2007, copiile carnetelor de munca.
SC “…” SA Tulcea a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, state de plata, ordine de plata, CCM pentru anul 2004, decizia nr.399/2006, contractele individuale de munca ale salariatilor …, …, …, adresa nr.291/2009, contractul încheiat cu … BANK.
În sedinta din data de 18 februarie 2009, instanta a dispus conexarea dosarului nr.2462/88/2008 la dosarul nr.2424/88/2008, urmând sa apara sub acest din urma numar.
Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr.2424/88/2008 reclamantii Husar Constantin, …, …, reprezentati legal de Sindicatul Liber “….” au chemat în judecata SC “…” SA Tulcea, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la plata de drepturi salariale cuvenite si neacordate, prevazute în contractul colectiv de munca pe unitate aplicabil, respectiv nr.282/17,02.2006, precum si în legislatia muncii în vigoare, astfel:
1. Sporul de vechime în cuantum de 25% din salariul de baza pentru perioada ianuarie 2004 – septembrie 2005 inclusiv, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii.
2. Sporul de fidelitate în cuantum de 10% din salariul de baza, pentru perioada ianuarie 2004 – iunie 2006 (…), perioada ianuarie 2004 – februarie 2006 (…) si 20% pentru perioada ianuarie 2004 – noiembrie 2005 (…), indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii.
3. Plata a 8 salarii compensatorii, conform Contractului colectiv de munca pe unitate nr.282/17.02.2006, art.45, pct.4, indexate, majorate sti reactualizate lsa data efectuarii platii si cheltuieli de judecata.
Si-au întemeiat actiunea pe disp. art.281, art.282 lit.a si lit.c precum si pe prev. art.5 si 39 lit.a, d si j din Codul muncii.
În motivare s-a aratat ca în Contractul colectiv de munca pe unitate aplicabil sunt prevazute unele drepturi salariale, sub forma de sporuri, în diferite procente, care nu le-au fost acordate de conducerea societatii pârâte nici în timpul cât au fost salariati si nici la concedierea lor, desi avea aceasta obligatie legala.
S-a retinut ca, “Consiliul de administratie a stabilit ca sporurile restante, respectiv sporurile de vechime si de fidelitate neacordate dar precizate în anexa la contractul colectiv de munca al societatii, pentru anii 2004, 2005 si 2006, sa fie achitate în numerar sau în natura, pentru personalul existent în tabelul întocmit.”
S-a mai aratat ca, ‚în CCM pe unitate aplicabil la momentul concedierii lor, respectiv nr.282/17.02.2006, este prevazut la art.45 pct.4, în mod expres: “”În cazul concedierilor (colective si individuale), salariatii vor primi salarii compensatorii, functie de vechimea în munca, numarul acestora fiind negociat de cele doua parti, dar nu mai putin decât este prevazut în lege.
În dovedire, au depus copie de pe Hotarârea CA nr.72/23.10.2007 si procesul verbal al acestei hotarâri.
În aparare, pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, decizia nr.1602/2006, adresa nr.56/2009 si în copie: hotarârea nr.72/2007, procesul verbal încheiat în data de 23 octombrie 2007, CCM pentru 2004, 2006, deciziile nr.304, nr.602 si nr.15/2006, state de plata, fluturasi de salariu si ordine de plata, tabel cu diferenta drepturilor salariale pentru septembrie 2005, contractul nr.4670/2002 si concluzii scrise.
Reclamantii au mai depus la dosarul cauzei:raspuns la întâmpinare si în copie: extras din Legea sindicatelor, procesul verbal de validare a înscrierilor în sindicat, contractele de munca, tabel nominal cu salariatii si sporurile restante aferente, carnetele de munca, tabel nominal si concluzii scrise.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, având în vedere dispoz.art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii.
Fata de exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate. Având în vedere ca reclamantii …, … si … solicita plata sporului de vechime si pentru perioada ianuarie 2004-23 septembrie 2005, iar reclamantii … si …. solicita plata aceluiasi spor si pentru perioada ianuarie 2004 – 28 septembrie 2005, având în vedere ca cererile de chemare în judecata le-au formulat în septembrie 2008, vazând si disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, instanta urmeaza a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respinge ca fiind prescrisa cererea privind plata sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2004 – 23 septembrie 2005 în ceea ce îi priveste pe reclamantii …, … si …, precum si cererea privind plata aceluiasi spor pentru perioada ianuarie 2004 – 28 septembrie 2005, în ceea ce îi priveste pe reclamantii … si ….
În ceea ce priveste capatul de cerere privind plata sporului de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 – 23 septembrie 2005 în ceea ce îi priveste pe reclamantii …, … si …, precum si capatul, de cerere privind plata aceluiasi spor pentru perioada ianuarie 2004 – 28 septembrie 2005, în ceea ce îi priveste pe reclamantii … si …, instanta urmeaza sa-l respinga ca fiind prescris.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauza, instanta constata în fapt urmatoarele:
Potrivit contractelor individuale de munca depuse la dosarul cauzei, rezulta ca reclamantii au avut raporturi de munca cu pârâta.
În anexa nr.1 la Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societatii se prevede ca salariatii pârâtei beneficiaza de spor de vechime.
Din ordinele de plata, borderouri si fluturasii de salariu, depuse la dosarul cauzei, rezulta ca reclamantii si-au încasat dreptul salarial reprezentând sporul de vechime.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a respinge cererea privind plata sporului de vechime pentru restul perioadei solicitate, ca nefondata.
În ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate, instanta retine urmatoarele:
Potrivit anexei nr.1, pct.2 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societatii, sporul de fidelitate acordat pentru vechimea neîntrerupta în unitate se acorda în procent de 10% pentru o vechime între 10 – 20 ani si în procent de 20% pentru o vechime ce depaseste 20 de ani.
În ceea ce-l priveste pe …, instanta constata ca acesta s-a angajat la pârâta în data de 1.11.1995 si si-a încetat activitatea la data de 6.02.2006.
Ori, acestuia i se cuvin drepturile banesti reprezentând sporul de fidelitate de 10% pentru perioada 24 septembrie 2005 – 5 februarie 2006.
În ceea ce-i priveste pe ceilalti reclamanti, instanta retine ca … a fost salariatul pârâtei în perioada 2.12.1996 – 9.06.2006, … – …. a lucrat la pârâta în perioada 26.02.1999 – 1.01.2006, … a fost salariatul pârâtei în perioada 7.04.1998 – 8.02.2006, iar … a fost salariata pârâtei în perioada 26.02.1999 – 1.12.2005.
Având în vedere ca reclamantii nu au o vechime neîntrerupta în unitate de cel putin 10 ani pentru a beneficia de spor de fidelitate, instanta urmeaza a respinge cererea formulata de catre acestia, cu privire la plata sporului de fidelitate, ca nefondata.
Fata de capatul de cerere privind plata salariilor compensatorii, instanta retine ca potrivit prevederilor Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul societatii, în cazul concedierii, salariatii vor primi salarii compensatorii, functie de vechimea în munca, numarul acestora fiind negociat de cele doua parti.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamantii au precizat ca nu au avut loc negocieri cu privire la stabilirea numarului de salarii compensatorii si considera ca o limita normala, acordarea unui numar de 6, 9, 12 salarii compensatorii.
Întrucât în cadrul societatii pârâte nu au avut loc negocieri cu privire la stabilirea numarului de salarii compensatorii ce li s-ar cuveni salariatilor la momentul negocierii, instanta urmeaza a respinge cererea de acordare a salariilor compensatorii, ca nefondata.
Nefondat este si capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
