TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 265
Şedinţa publică din data de 18 februarie 2009
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.2009/327/2008 reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC „………” SA Tulcea, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1031,70 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 760,77 lei pentru salariaţii menţionaţi în listă şi majorări de întârziere în sumă de 270,93 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că salariaţii pârâtei, respectiv ………,………, ……… şi ………, au fost internaţi în Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, conform foilor de observaţie, ca urmare a accidentelor de muncă, în urma cărora au beneficiat de servicii medicale spitaliceşti în sumă de 1031,70 lei, sumă decontată de CAS Tulcea din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
În drept, cererea a fost motivată de disp. OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art.1092, art.998, 999, 1088 Cod civil.
La termenul de judecată – 14.10.2008, reprezentantul pârâtei a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea.
Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr.2796/88/2008.
La data de 22 ianuarie 2009, CAS Tulcea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
În şedinţa publică din data de 18 februarie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Tulcea.
Faţă de excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:
Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC „………” SA Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1031,70 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 760,77 lei pentru salariaţii din lista anexă la cererea de chemare în judecată şi majorări de întârziere în sumă de 270,93 lei.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în pretenţii pe prevederile Ordinului nr.1220/890/2003, art.15 din Anexa 18, modificat şi completat prin Ordinul nr.999/397/2004, art.720 indice 1 alin.1, 2, 3, 4 Cod proc.civilă, OG nr.92/2003, prev. Codului de procedură fiscală, art.1092, art.998, 999, 1088 Cod civil.
În mod greşit Judecătoria Tulcea a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a cererii reclamantei revine Tribunalului Tulcea, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art.129 al.1 lit.e din Legea nr.346/2002.
Potrivit art.129 lit.e din Legea nr.346/2002, tribunalele soluţionează în prima instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a prestaţiilor şi serviciilor cuvenite beneficiarilor de pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Ori, reclamanta CAS Tulcea nu şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, ci pe răspunderea civilă delictuală, prevăzute de art.998, 999 Cod civil.
Nu trebuie să se facă confuzie între contribuţia de 0,5% datorată fondului de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prevăzută de Legea nr.346/2002 şi cheltuielile de spitalizare, ignorându-se şi faptul că accidentele de muncă s-au petrecut în perioada ianuarie – august 2004, iar Legea nr.346/2002 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a admite excepţia şi a declina competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Având în vedere că în prezenta cauză atât Judecătoria Tulcea cât şi Tribunalul Tulcea s-au declarat necompetente în a soluţiona prezenta cauză, instanţa urmează a înainta dosarul Curţii de Apel Constanţa pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.
