Măsură luată în perioada incapacităţii temporare de muncă a salariatului. Consecinţe
C. muncii, art. 50 lit. b), art. 52 alin. (1) lit. c)
Suspendarea contractului este o suspendare a principalelor efecte ale contractului de muncă – prestarea muncii şi plata acesteia ce se manifestă printr-o încetare temporară a traducerii lor în viată.
Pe perioada în care salariatul se află în imposibilitate să presteze muncă din motive independente de voinţa sa, contractul individual de muncă este suspendat de drept, situaţie în care,
pentru aceeaşi perioadă, suspendarea facultativă prevăzută de art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii nu poate opera.
C.A. Timişoara, Secţia civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 831 din 5 aprilie 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 1423 din 16 noiembrie 2005, Tribunalul Arad a admis acţiunea intentată de reclamanta M.E., a anulat decizia nr. 36 din 12 iulie 2005 de suspendare a contractului individual de muncă, emisă de pârâta SC G.T. SA Bucureşti, şi a obligat reclamanta la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinându-se că reclamanta a fost angajata pârâtei, măsura suspendării fiind luată în temeiul dispoziţiilor art. 52 lit. c) C. muncii, începând cu 12 iulie 2005, motivat de faptul că prin actul de control înregistrat sub nr. 19086 din 16 iulie 2005 a rezultat că reclamanta a comis fapte cu caracter infracţional pentru care a fost formulată, la 30 iunie 2005, plângere penală, decizia fiind comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată la 13 iulie 2005.
începând cu 13 iulie 2005, reclamanta s-a aflat în concediu medical, fiind în incapacitate temporară de muncă, stare care s-a prelungit pe tot parcursul lunii august 2005, pentru ca, prin decizia nr. 243326 din 14 octombrie 2005, să fie pensionată pentru invaliditate începând cu 1 septembrie 2005.
S-a apreciat că, la data la care s-a comunicat contestatoarei decizia de suspendare a contractului individual de muncă, aceasta nu putea produce efecte, contractul fiind suspendat de drept şi nici după expirarea perioadei de incapacitate temporară de muncă nu a ajuns să producă efecte, deoarece raporturile de muncă au încetat ca urmare a pensionării.
în termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus a declarat recurs unitatea pârâtă. Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect raportul juridic dedus judecăţii şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente speţei.
Suspendarea contractului este o suspendare a principalelor efecte ale contractului de muncă – prestarea muncii şi plata acesteia ce se manifestă printr-o încetare temporară a traducerii lor în viaţă.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, la data de 12 iulie 2005, data luării măsurii suspendării facultative a contractului de muncă în temeiul art. 52 lit. c) C. muncii, reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, contractul de muncă fiind suspendat de drept.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că măsura suspendării facultative aplicată peste măsura suspendării de drept a contractului
este nelegală, deoarece scopul suspendării este interzicerea temporară ca salariatul să-şi exercite funcţia şi, ca atare, să producă alte pagube unităţii, pe perioada suspendării necuvenindu-i-se salariul, scop care nu poate fi atins atâta vreme cât contractul de muncă era deja suspendat.
Susţinerea recurentei cu privire la prematuritatea acţiunii este neîntemeiată, deoarece dreptul la acţiune se naşte în momentul comunicării deciziei, reclamanta având interes să solicite instanţei anularea acesteia. împrejurarea că la încetarea suspendării de drept contractul de muncă a încetat de drept nu poate duce la respingerea acţiunii ca fiind rămasă fară obiect, deoarece decizia de suspendare a fost în fiinţă în tot acest interval de timp.
Reclamanta a fost prezentă la serviciu în 12 iulie 2005, însă chiar unitatea recunoaşte că acesta a plecat la doctor, nefacând dovada că a solicitat cu rea-credinţă concediu medical pentru a împiedica suspendarea facultativă a contractului de muncă.
Având în vedere că efectul suspendării este acelaşi, instanţa a apreciat că peste suspendarea de drept a contractului nu se poate suprapune şi suspendarea legală facultativă.
