Efectele legii prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă a Guvernului care a determinat schimbarea din funcţie
Legea nr. 188/1999, art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 24/2000, art. 4 alin. (3)
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
în cauza de faţă, O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ, astfel încât H.G. nr. 1224/2007, emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007, nu mai poate produce efecte juridice. în prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Naţională de Mediu în comisariate regionale şi comisariate judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţie.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. în ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare, este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 763 din 12 februarie 2009, www.scj.ro
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul E.I. a chemat în judecată pârâţii Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General, Comisariatul Judeţean Argeş şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, solicitând: anularea deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2008, emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General; anularea deciziei nr. 198 din 16 ianuarie 2008, emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General; anularea deciziei nr. 296 din 17 ianuarie 2008, emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General; suspendarea executării deciziilor până la soluţionarea acţiunii în anulare; reintegrarea pe funcţia de comisar şef în cadrul Comisariatului Judeţean Argeş; obli-
garca pârâţilor la plata de daune materiale reprezentând indemnizaţia de conducere de 50%; obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Reclamantul, care a îndeplinit funcţia de comisar regional în cadrul Comisariatului Regional Argeş, a fost schimbat din această funcţie ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1224/2007, prin care s-au desfiinţat Comisariatele Regionale de Mediu.
Prin adresa nr. 86 din 16 ianuarie 2008, reclamantul a optat pentru funcţia vacantă de comisar şef al Comisariatului Judeţean Argeş, însă postul a fost ocupat de o altă persoană. Din acest motiv, reclamantul a fost obligat, contrar voinţei sale, să facă o altă opţiune, respectiv cea de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
Reclamantul consideră că decizia nr. 9/2008 este lovită de nulitate, deoarece s-a încălcat termenul de manifestare a opţiunii de ocupare a unui post, funcţia de conducere similară fiind vacantă.
Prin sentinţa nr. 50/F/C din 2 aprilie 2008, Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată faţă de pârâta Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General, şi a obligat reclamantul la 2975 lei cheltuieli de judecată către pârâta Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General; a respins acţiunea faţă de pârâţii Comisariatul Judeţean Argeş şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a reţinut că, dată fiind desfiinţarea comisariatelor regionale, în mod legal s-a procedat la eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere deţinută anterior, conform art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reţinut că, în privinţa pretinsei constrângeri, nu s-a făcut nicio probă şi că manifestarea de voinţă a reclamantului s-a concretizat în adresa nr. 480 din 17 ianuarie 2008, prin care acesta a solicitat, în scris, numirea în funcţia de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare.
Recursul formulat de reclamant este fondat. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, fiind desfiinţate comisariatele regionale, astfel încât Garda Naţională de Mediu trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din României, conform cărora prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. In speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
în prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice. La rândul lor, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
în cauza de faţă, O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. în prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Naţională de Mediu în comisariate regionale şi comisariate judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de comisar şef.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.
în ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare, este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziţii sau a unui act normativ, se repune în vigoare actul normativ iniţial, dacă este vorba de o ordonanţă de Guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.
Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (I) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000, modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar, actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Sc poate observa, astfel, că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naţionale de Mediu.
