O.G. nr. 6/2007, art. 33
H.G. nr. 1209/2003, anexa 3, art. 3 alin. (1)-(4)
Din punct de vedere juridic, dispoziţiile art. 33 din O.G. nr. 6/2007 reglementează exclusiv condiţiile de avansare în treaptă a funcţionarului public, în vreme ce anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003
reglementează procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului.
Inexistenţa condiţiei de vechime de 2 ani reprezintă în cauză un motiv suficient pentru refuzarea cererii de avansare, întrucât condiţiile de avansare trebuie îndeplinite cumulativ.
Asimilarea „evaluării” extraprocedurale unei evaluări legale nu are niciun efect juridic asupra naşterii dreptului la avansarea în treaptă, deoarece condiţia vechimii de 2 ani în funcţia publică nu este îndeplinită.
Poate fi evaluat anual, adică la finele anului calendaristic pentru care se evaluează performanţele, numai care a desfăşurat o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 836 din 17 februarie 2009, www.scj.ro
Prin sentinţa civilă nr. 1272 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de numitul I.V.A. în contradictoriu cu A.N.P.M. şi având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea decizici de încadrare a reclamantului în funcţia publică de clasa I grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, precum şi la retribuirea efectivă a reclamantului pe această treaptă începând cu data de 1 august 2007 şi acordarea diferenţei de salariu, actualizată cu indicele de inflaţie, şi a unor daune morale de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că reclamantul a fost numit în funcţia de execuţie definitivă de consilier juridic clasa I, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare, în cadrul compartimentului juridic şi contencios administrativ al A.N.P.M., prin decizia nr. 698 din 1 august 2006, iar ulterior, prin trei decizii succesive, i s-a majorat salariul; că, la data de 27 iunie 2007, reclamantul a solicitat preşedintelui A.N.P.M. să fie avansat în treapta 2 de salarizare începând cu 1 august 2007, invocând dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 33 din O.G. nr. 6/2007; că reclamantul nu a fost supus evaluării profesionale anuale efectuate la A.N.P.M. în luna decembrie 2006, întrucât, la data de 1 decembrie 2006, nu avea încă o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice şi, ca urmare, nu a primit un calificativ; că evaluarea lui s-a efectuat abia la 12 aprilie 2007, pentru perioada 1 august 2006 – 12 aprilie 2007, obţinând calificativul „foarte bun”; că reclamantului i s-a refuzat avansarea în treapta a 2-a de salarizare nu numai pentru că nu avea o activitate de
cel puţin 6 luni în funcţii publice, ci şi pentru că situaţia sa nu se încadrează în dispoziţiile de excepţie ale art. 3 din anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003, pe care reclamantul le invocase ca aplicabile.
In drept, a reţinut instanţa că normele legale aplicabile în speţă, pentru a determina dacă reclamantul avea dreptul la avansare, sunt cele ale O.G. nr. 6/2007, art. 33, şi ale H.G. nr. 1209/2003, anexa 3, art. 3 alin. (4). Ca urmare, a constatat instanţa că reclamantul, pentru a avansa în treapta de salarizare imediat superioară prin transformarea postului pe care îl ocupa, ar fi trebuit să îndeplinească condiţiile de avansare: performanţe profesionale concretizate în calificativul „bun” pentru activitatea din anul precedent şi vechimea minimă de 2 ani, iar în mod excepţional 1 an, ca urmare a reducerii ei de către conducătorul autorităţii publice.
Instanţa a constatat că reclamantul nu îndeplinea condiţia de a fi fost evaluat pentru anul 2006, deoarece la 31 decembrie 2006 nu avea o activitate de minimum 6 luni în funcţii publice, iar vechimea sa nu era de minimum 2 ani în funcţia publică şi nici nu beneficiase de o reducere a vechimii pentru avansare, la un an, prin decizia conducătorului A.N.P.M.
In consecinţă, instanţa a apreciat că pretenţiile reclamantului faţă de pârâtă nu au temei.
împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, recursul de faţă reclamantul. Recursul nu se fondează. Pentru a stabili existenţa dreptului recurentului de a fi avansat, trebuie avute în vedere două acte normative, din a căror coroborare rezultă condiţiile legale pe carc funcţionarul public trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ pentru a fi avansat în treapta de salarizare următoare: potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007, condiţiile pentru ca un funcţionar public să avanseze în treapta de salarizare imediat superioară sunt evaluarea performanţelor profesionale în anul precedent cu cel puţin calificativul „bun” şi o vechime minimă de 2 ani în funcţia publică. Alineatul (3) al art. 33 prevede o excepţie la regula vechimii de 2 ani: reducerea vechimii la un an de către conducătorul autorităţii.
In speţă, recurentul a fost numit în funcţie la 1 august 2006 şi îndeplinea condiţia de vechime de 2 ani abia la 1 august 2008, întrucât nu beneficiase din partea conducătorului autorităţii de reducerea vechimii la un an.
Pe de altă parte, anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003, care reglementează Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor, prevede în art. 3 alin. (l)-(4) principiul conform căruia
va putea fi evaluat anual, adică la finele anului calendaristic pentru care se evaluează performanţele, numai funcţionarul public care a desfăşurat o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice. Şi din acest punct de vedere, recurentul nu îndeplinea condiţia legală, întrucât el urma să îndeplinească cele 6 luni după data de 31 decembrie 2006, care reprezenta limita perioadei de evaluare la care se referă dispoziţiile art. 3 alin. (2).
Aşadar, recurentul nu îndeplinea niciuna dintre condiţiile legale pentru avansarea în treaptă, astfel încât refuzul autorităţii a fost unul justificat. De altfel, inexistenţa condiţiei de vechime de 2 ani reprezintă în cauză un motiv suficient pentru ca cererea de avansare să fie refuzată, întrucât condiţiile de avansare trebuie îndeplinite cumulativ.
In consecinţă, invocarea de către recurent a principiilor de interpretare a legii şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului este total lipsită de relevanţă, căci o persoană titulară a unor drepturi civile poate reclama încălcarea lor numai în măsura în care îi sunt recunoscute de lege. Or, în cauză, recurentul nu avea dreptul să fie avansat, pentru că nu îndeplinea condiţiile legale.
In fine, s-a observat că, din punct de vedere juridic, dispoziţiile art. 33 din O.G. nr. 6/2007 reglementează exclusiv condiţiile de avansare în treaptă a funcţionarului public, în vreme ce anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003 reglementează procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului, astfel încât „includerea” celei din urmă în primul act normativ, aşa cum a pretins recurentul, este o imposibilitate juridică şi logică.
Recurentul pretinde ca „evaluarea” sui generis la care a fost supus prin bunăvoinţa sau capriciul fostului preşedinte al A.N.P.M., dar în afara oricărui cadru juridic care ar fi permis aceasta – H.G. nr. 1209/2003, anexa 3 -, să fie considerată o „evaluare legală”, dar parţială şi care, astfel, i-ar da dreptul să fie avansat. Presupunerea recurentului pleacă însă de la o ipoteză falsă, aceea că „evaluarea” de care a beneficiat ar acoperi condiţia prevăzută de art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007. Ea nu acoperă însă condiţia legală, fiind, din punct de vedere legal, „inexistentă” raportat la momentul în cariera recurentului la care ea a fost făcută. Pe de altă parte, asimilarea acestei „evaluări” extraproce-durale unei evaluări legale nu are niciun efect juridic asupra naşterii dreptului la avansarea în treaptă, deoarece condiţia vechimii de 2 ani în funcţia publică nu este îndeplinită.
