Având în vedere că art.60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic prevede posibilitatea ca aceştia să negocieze cu angajatorii plata de „prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate”, aceste drepturi salariale pot fi acordate doar în măsura în care se probează negocierea lor efectivă cu angajatorul, care să fie de acord cu plata lor.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.35/C.A. din 21.01.2008
Prin sentinţa civilă nr.305/CA/01.10.2007, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea în administrativ formulată de reclamanta S.G. în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S.-Vaslui, pe care a obligat-o să emită decizie prin care să opereze modificările în încadrarea şi stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin reclamantei în sensul acordării sporului de mobilitate şi confidenţialitate în procent de 30 % din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici, 14.08.2004, precum şi să plătească acesteia drepturile corespunzătoare acestei perioade la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, şi în continuare, şi înscrierea în carnetul de muncă a acestor menţiuni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.514/2003, Legii nr.188/1999, precum şi cele ale Statutului profesiei de consilier juridic.
Curtea a admis recursul pârâtei, reţinând că reclamanta nu are dreptul la prestaţiile suplimentare reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.514/2003, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, „consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii”.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.3 din acelaşi act normativ:
„Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.
Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat”.
Drepturile şi obligaţiile consilierilor juridici sunt reglementate prin dispoziţiile art.6 din Legea nr.514/2003, modificată, care prevăd: „Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă”.
Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită, fie în baza unui raport de serviciu, fie în baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă, în conformitate cu reglementările din Codul muncii.
Această distincţie se regăseşte şi în cuprinsul Statutului profesiei de consilier juridic, în ceea ce priveşte sistemul de remunerare al consilierilor juridici.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.60 alin. 1 din acest statut: „Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcţie”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.13 lit.b din acelaşi act: „Pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei faţă de beneficiar”.
Drepturile salariale suplimentare decurgând din clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate au fost stabilite prin alin. 2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic: „Deosebit de remuneraţia de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate”.
Prin sintagma „consilierul juridic poate negocia” a fost avută în vedere numai categoria consilierilor juridici care au statut de salariaţi, ale căror raporturi cu persoana juridică pe care o reprezintă sau căreia îi asigură consultanţă decurg dintr-un contract individual de muncă, dispoziţiile legale, anterior citate, nefiind aplicabile consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici.
În privinţa drepturilor salariale ale consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici Curtea reţine că este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât determinarea lor se realizează în baza unor acte normative. Ca atare, rezultă că sporurile cuvenite consilierilor juridici cu statut de funcţionar public nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
În această situaţie, negocierea clauzelor de confidenţialitate şi mobilitate este inadmisibilă pentru categoria consilierilor juridici cu statut de funcţionar public.
În acest sens este şi Decizia nr.78/05.11.2007 prin care Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi au stabilit că dispoziţiile art.6 din Legea nr.514/2003 modificată prin Legea nr.246/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispoziţiile art.60 alin. 1 şi 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) şi art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici prestaţiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în condiţiile prevăzute de art.25 şi 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare a şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Adoptarea acestei soluţii cu privire la consilierii juridici, cu statut de funcţionari publici, nu creează premisele unei discriminări, în raport de cealaltă categorie de consilieri juridici, cu statut de salariaţi, întrucât principiul egalităţii de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluţii diferite, pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii obiective şi raţionale.
Prin urmare, soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei să emită decizie prin care să opereze modificările în încadrarea şi să stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin reclamantei în sensul acordării sporului de mobilitate şi confidenţialitate în procent de 30 % din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici, 14.08.2004, precum şi să plătească acesteia drepturile corespunzătoare acestei perioade la zi, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, şi în continuare, şi să înscrie aceste menţiuni în carnetul de muncă este nelegală.
