Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1), art. 11 alin. (4) Legea nr. 182/2002, art. 15 lit. e), art. 33
H.G. nr. 781/2002, art. 1, art. 15
H.G. nr. 585/2002, art. 2
Clasificarea ca secrete de serviciu a documentelor privitoare la evaluarea activităţii profesionale a cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu conduce la obstrucţionarea justiţiei, deoarece, prin instituirea unei proceduri speciale pe care instanţa trebuie să o urmeze pentru a avea acces la fişa de evaluare a personalului, nu sunt afectate procesului şi dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţa are totuşi posibilitatea de a face verificări cu privire la respectarea etapelor şi regulilor procedurii de evaluare.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1390 din 12 martie 2009, www.scj.ro
Curtea de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 178/CA din 6 octombrie 2008, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. B) pct. XII din Anexa 2 la Ordinul nr. S/389/2003 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, invocată din oficiu în cauza ce face obiectul dosarului nr. 397/99/2008 al Tribunalului Iaşi, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul G.G., subinspector în cadrul Inspectoratului de Poliţie Iaşi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Poliţia Municipiului Iaşi, Inspectoratul de Poliţie Iaşi şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea calificativului „suficient” înscris în fişa sa de evaluare
pc anul 2007 şi obligarea pârâtei Poliţia Municipiului Iaşi să-i acorde calificativul „foarte bine”.
S-a mai reţinut că, în cursul soluţionării acţiunii, instanţa de fond, din oficiu, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. B) pct. XII din Anexa 2 la Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/389/2003, potrivit cărora constituie secret de serviciu documentele privind evaluarea activităţii profesionale a personalului din M.A.I., apreciind că prin aceste dispoziţii se obstrucţionează justiţia, în condiţiile în care instanţa nu le poate utiliza şi nici nu poate face referire la ele în hotărârile pronunţate.
Analizând excepţia de nelegalitate menţionată, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că ordinul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter normativ care, potrivit art. 4 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, poate fi supus oricând controlului de legalitate, inclusiv pe calea excepţiei de nelegalitate, şi, pe cale de consecinţă, a respins susţinerile părţilor privind inadmisibilitatea excepţiei.
Pe fond, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. I din H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, standardele naţionale de protecţie a informaţiei clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, se aplică şi informaţiei secret de serviciu în ceea ce priveşte clasificarea, declasificarea şi măsurile minime de protecţie, în această categorie incluzându-se şi informaţiile care, fară a constitui secret de stat, nu trebuie totuşi să fie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
S-a apreciat, în acest context, că instituirea unei proceduri speciale pe care instanţa trebuie să o urmeze pentru a avea acces la fişa de evaluare a reclamantului, în lumina dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 585/2002, nu afectează publicitatea procesului şi dreptul reclamantului la un proces echitabil, întrucât instanţa are totuşi posibilitatea de a face verificări cu privire la respectarea etapelor şi regulilor procedurii de evaluare.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care, fară a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304-3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este greşită, dispoziţiile vizate de excepţia de nelegalitate având ca efect obstrucţionarea justiţiei şi încălcarea principiului publicităţii procesului şi a dreptului la un proces echitabil.
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi au depus întâmpinări, prin carc au susţinut, în esenţă, că
soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat. Prin Ordinul nr. S/389/2003, emis în baza Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi a H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, precum şi a H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, a fost aprobat Ghidul de clasificare a informaţiilor în Ministerul de Interne, precum
şi lista cu informaţii secrete de serviciu. Intr-adevăr, prin dispoziţiile art. 1 lit. B) pct. XII din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003, documentele privitoare la evaluarea activităţii profesionale a personalului acestui minister au fost clasificate ca fiind secrete de serviciu.
Curtea de apel, soluţionând excepţia de nelegalitate pe care a respins-o, a reţinut că Ordinul nr. S/389/2003 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000, republicată, precum şi ale art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002, ale art. 2 din H.G. nr. 585/2002 şi ale art. 15 din H.G. nr. 781/2002.
In criticile aduse soluţiei instanţei de fond, recurentul-reclamant a susţinut că dispoziţiile vizate de excepţia de nelegalitate încalcă prevederile art. 33 din Legea nr. 182/2002, potrivit cărora este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.
In concret, recurentul-reclamant a susţinut că prin clasificarea ca scerete de serviciu a documentelor privitoare la evaluarea activităţii profesionale a personalului ministerului respectiv se produce obstrucţionarea justiţiei şi se încalcă principiul publicităţii procesului şi dreptul la un proces echitabil, susţineri care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, sunt lipsite de temei, din moment ce instanţa de judecată are acces la informaţiile respective, evident cu respectarea unor reguli şi proceduri care nu au ca scop obstrucţionarea justiţiei, ci protecţia informaţiilor clasificate şi a interesului general.
In concluzie, instanţa de recurs a reţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul fiind respins ca nefondat.
