Funcţionar public. Delegare sau detaşare. Drepturi salariale. Situaţia unor sporuri pentru muncă în condiţii speciale Delegaţii, DetaşăriSalarizare


I. Prin sentinţa civilă nr. 2613 din 12.11.2009 pronunţată în dosarul nr. 2746/84/2009 al Tribunalului Sălaj, s-a admis contestaţia reclamantului CUZDRIOREAN ADRIAN-COSMIN în contradictoriu cu PREŞEDINTELE CONSILIUL JUDEŢEAN SĂLAJ şi s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 20/2009 a acestuia din urmă, precum şi restituirea sumei reţinute în baza actului anulat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 93/2006 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Sălaj s-a dispus, începând cu luna iunie 2006 acordarea, personalului din cadrul aparatului propriu al Consiliului judeţean, precum şi preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului judeţean, sporul pentru condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază, respectiv indemnizaţie.

La data de 10.02.2009 s-a emis dispoziţia nr. 20, contestată în cauză. S-a imputat reclamantului suma de 36 lei, prin reţinerea directă de pe statul de plată, domnului Cuzdriorean Adrian-Cosmin, având funcţia de şef serviciu, ca urmare a nerestituirii acestei sume ce i s-a acordat necuvenit în anul 2007, când a beneficiat de sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază deşi se afla în delegaţie.

Răspunzând plângerii prealabile formulată împotriva acestei dispoziţii, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, emitentul actului comunică refuzul său de revocare a deciziei şi restituire a sumei de 36 lei. Verificând temeinicia şi legalitatea actului administrativ contestat, de relevat sunt următoarele:

Prin decizia nr. 31/27 noiembrie 2008 Camera de Conturi a judeţului Sălaj constată unele „nereguli” în ceea ce priveşte acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare de 10 % unor salariaţi ai Consiliului Judeţean Sălaj. S-a reţinut că, în perioada în care aceştia au fost plecaţi din unitate în delegaţie, la cursuri de perfecţionare ori alte activităţi s-a acordat necuvenit sporul în discuţie deoarece prevederile legale în materie precizează că acesta se acordă doar pentru timpul efectiv lucrat în astfel de condiţii.

Acest raport al Camerei de Conturi a precedat emiterea dispoziţiei nr. 20/2009, fiind evocat ca atare în referatul privind emiterea dispoziţiei de imputare (f. 26).

Interpretarea dată de către Camera de Conturi prevederilor legale care reglementează plata sporului pentru condiţii vătămătoare este excesivă, având drept consecinţă emiterea unei dispoziţii nelegale în contra reclamantului. Astfel, potrivit art. 3 din anexa la H.G. nr. 1860/2006, executarea sarcinilor pe perioada delegării se consideră muncă prestată în realizarea obligaţiilor ce revin persoanei delegate la locul său de muncă.

Acelaşi act normativ statuează, prin art. 8, că pe durata delegării persoana îşi păstrează salariul avut la locul de muncă.

Coroborând aceste două texte legale, se constată că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu diminua în vreun fel drepturile salariale ale personalului autorităţilor publice pe durata delegării; legiuitorul însuşi a pus un semn de egalitate între sarcinile executate la locul de muncă şi cele executate în delegaţie, ceea ce are drept consecinţă, în mod necesar, un salariu identic, incluzând toate drepturile recunoscute funcţionarului public, fără a distinge între locul efectiv al executării obligaţiilor de serviciu: în unitate ori în delegaţie. Prin urmare, în mod corect Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj a acordat iniţial sporul pentru condiţii vătămătoare reclamantului, conformându-se ulterior, prin emiterea Dispoziţiei nr. 20/2009, unor aprecieri eronate ale Camerei de Conturi a Judeţului Sălaj.

Se constată, pentru ceea ce preced, că actul atacat de către reclamant este nelegal, de natură să afecteze drepturile sale patrimoniale, recunoscute de lege, astfel că în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 acţiunea sa a fost admisă, în sensul în care a fost formulată.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN SĂLAJ solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi în consecinţă, ca urmare a rejudecării fondului, să se dispună respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului pârâtul arată că prin sentinţa civilă nr.2613/12.11.2009 pronunţată în dosarul nr.2746/84/2009 instanţa a dispus anularea Dispoziţiei nr.20/10-02.2009, precum şi restituirea sumei reţinute în baza dispoziţiei de mai sus.

Însă, în mod nelegal şi nefundat, instanţa nu a ţinut cont de elementele care au dus la emiterea respectivei dispoziţii.

Astfel, în urma unui control efectuat la sediul autorităţii de către Curtea de Conturi, s-a constatat existenţa unei pagube produse în sarcina Consiliului Judeţean Sălaj. Paguba a fost produsă ca urmare a faptului că sporul pentru condiţii vătămătoare, în cuantum de 10% s-a acordat şi pe perioada în care funcţionarii publici se aflau în delegaţii.

Potrivit prevederilor art.16 din O.G. nr. nr.2/2006 şi ale art.16 din O.G. nr. nr.6/2007, de acest spor beneficiază funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă. Constată că prin textele de lege menţionate mai sus s-a stabilit regula, potrivit căruia acest spor se acordă exclusiv pe perioada prezenţei funcţionarului public în instituţie, doar în acea perioadă fiindu-i afectată capacitatea de muncă şi sănătatea.

Prin urmare, pârâta consideră nefondată şi netemeinică aprecierea instanţei potrivit căreia acest spor se acordă şi pe perioada delegării, din moment ce, deşi, prin act administrativ, ordonatorul de credite avea posibilitatea de a stabili în mod concret faptul că acest spor se acordă şi pe perioada delegării, a ales, în mod indirect, să nu-l acorde, nefăcând nicio menţiune în acest sens în cuprinsul actului administrativ prin care l-a acordat, respectiv prin Dispoziţia nr.93/2006.

În urma controlului şi ca urmare a refuzului reclamantului de a restitui suma acordată necuvenită, s-a emis Dispoziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Sălaj nr.20/2009, prin care s-a decis reţinerea sumei de 36 lei de la reclamant.

În mod eronat, instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că, potrivit prevederilor art.84 lit.b din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarului public, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sumele acordate necuvenit trebuie restituite.

Pârâta mai precizează că nici nu era nevoie să se dovedească existenţa culpei, întrucât nu se află în faţa unei răspunderi civile delictuale clasice.

Consideră că în cazul prevăzut la art.84 lit.b este vorba despre plata lucrului nedatorat, despre necesitatea repunerii patrimoniului instituţiei în situaţia anterioară.

Aşadar, principiul îmbogăţirii fără just temei este cel care naşte în sarcina celui care a primit plata, obligaţia de a restitui.

III. Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 16 aprilie 2010 reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Examinând recursul declarat în cauză Curtea reţine următoarele:

Problema de drept care antamată în recurs şi care a făcut obiect de analiză şi în faţa instanţei de fond este aceea de a şti dacă şi în ce circumstanţe sporul pentru condiţii vătămătoare poate fi acordat funcţionarului public în perioada în care acesta se află în delegaţie.

Curtea reţine că prin Dispoziţia nr. 93 din 8 iunie 2006 emisă de recurent a fost acordat începând cu luna iunie 2006 un spor pentru condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază, respectiv indemnizaţie pentru personalul din cadrul aparatului propriu al Consiliului Judeţean Sălaj precum şi preşedintelui şi vicepreşedintelui acestei autorităţi.

Curtea constată că emiterea acestei dispoziţii a fost generată de aplicarea dispoziţiilor OG nr. 2/2006.

Astfel, conform art. 16 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006 care reglementează regimul acestui spor se reţine că:

Sporul pentru conditii vatamatoare, de pana la 10% din salariul de baza, se acorda functionarilor publici care desfasoara activitate in autoritatile si institutiile publice in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa, statii de bruiaj.

(2) Categoriile de functionari publici, cuantumul sporului prevazut la alin. (1) si conditiile de acordare se stabilesc, in limitele prevazute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu incadrarea in cheltuieile de personal prevazute in bugetul aprobat.

(3) Locurile de pentru care se acorda sporul prevazut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de catre autoritatile abilitate in acest sens.

Acelaşi regim estre consacrat şi de art. 16 din OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007.

Din economia acestor dispoziţii legale se poate trage concluzia că sporul respectiv este determinat de condiţiile vătămătoare de la locul de muncă al funcţionarului public şi cât timp ori salariatul se află la muncă în perimetrul acelui loc.

Conform art. 43 din Legea nr. 43/2003 privind Codul muncii delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Această instituţie este opozabilă şi aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 87 alin. 2 lit. a), corelat cu art. 88 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Aşa fiind, nu se poate reţine cu temei aserţiunea conform căreia sporul în cauză ar putea fi acordat şi pe perioada delegării de vreme ce acordarea acestuia este în legătură strict cu un anumit loc ce este expus anumitor condiţii vătămătoare. Se poate admite însă acordarea sporului dacă se dovedeşte că salariatul ori funcţionarul public a prestat activitate în afara locului de muncă dar care ar putea prin premisă să fie la fel de expus ca şi locul de muncă obişnuit şi dacă angajatorul ar decide să extindă astfel acordarea sporului şi în această situaţie.

Cum în ceea cel priveşte pe reclamant o atare împrejurare şi condiţie nu a fost dovedită pe durata în care s-a aflat în delegaţie, teza conform căreia sporul poate fi acordat şi pe perioada delegării nu poate fi reţinută ca fondată.

Este real că din economia dispoziţiilor art. 3 şi 8 din HG nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului pe perioada delegării se menţin drepturile de natură salarială dar tot atât de adevărat este că drepturile de natură salarială, sporuri ori alte compensaţii, ce sunt acordate în legătură cu specificul prestării muncii într-un anumit loc de muncă nu pot fi acordate dacă munca respectivă se desfăşoară în alte condiţii.

Legea nr. 188/1999 instituie răspunderea civilă a funcţionarului public care se angajează în trei situaţii prevăzute expres de lege în art. 84. Între altele, conform art. 84 lit. b) răspunderea civilă a funcţionarului public poate fi atrasă pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit iar repararea unei astfel de pagube aduse autorităţii publice se poate efectua prin emiterea unei dispoziţii de imputare de către conducătorul autorităţii publice păgubite conform art. 85 din Legea nr. 188/1999.

Din economia acestor dispoziţii legale, într-o astfel de ipoteză pentru atragerea răspunderii civile a funcţionarului public nu este necesară dovada culpei acestuia ci doar împrejurarea că acesta a beneficiat de sume de bani acordate necuvenit şi pe care nu le-a restituit în termenul legal.

Toate considerentele expuse mai sus converg spre concluzia că motivele de recurs sunt apreciate ca fondate, sentinţa instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică motiv de recurs prev. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

De altfel, instanţa de fond placă de la o premisă greşită atunci când face analiza dispoziţiilor art. 3 şi 8 din HG nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, căci aşa cum am arătat o anume diferenţiere de salariu ori indemnizaţie poate fi stabilită între munca prestată la locul de muncă şi locul în care se desfăşoară munca pe durata delegării dat fiind că unele sporuri sunt acordate strict în virtutea particularităţii locului statornic de muncă al funcţionarului public care nu se pot strămuta de drept în afara acestuia chiar şi prin efectul delegării.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 20 alin. 3 corelat cu art. 29 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 urmează a admite recursul pârâtului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii de contestare a Dispoziţiei nr. 20 emisă de pârât la data de 10.02.2009.