Funcţionar public. Mutare definitivă în cadrul altui compartiment. Restructurare, Reorganizare


Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr.8359/cont./10.08.2006 reclamantul Jianu Petre a chemat în judecată Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Mehedinţi solicitând anularea deciziei nr.116/11.07.2007 emisă de directorul executiv al intimatei, Răceanu Ştefan, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că anterior, prin decizia nr.2 din 12.01.2006 emisă de pârâtă a fost mutat temporar, pe o perioadă de 6 luni, în temeiul art.79 alin.3 din Legea nr.188/1999, modificată, fără consimţământul său din cadrul compartimentului Resurse Umane,la compartimentul Stimularea Organizării Profesionale şi Patronale, grupuri de producători din cadrul DADR Mehedinţi, iar începând cu data de 11.07.2006 , când durata mutării temporare, deşi pârâta avea obligaţia să-l treacă pe reclamant, ope egis, în cadrul , compartimentului ,,Resurse Umane’’, aceasta printr-un artificiu tehnic a emis decizia nr.116/11.07.2006 prin care a fost mutat definitiv în funcţia publică de execuţie – consilier I superior, treapta I la compartimentul Organizare Filiere şi Grupuri de producători din cadrul DADR Mehedinţi (funcţie pe care fusese mutat temporar), conform noi organigrame şi a statutului nominal de funcţii aprobat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR).

Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a respectat dispoziţiile art.36 din Legea nr.188/1999 modificată care prevăd obligaţia instituţiilor publice de a asigura condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să ocrotească sănătatea şi integritatea psihică şi fizică, în condiţiile în care pârâtul este bolnav cronic cu nefrită balcanică, cu program de 3 hemodialize pe săptămână începând cu luna martie 2002 aşa cum rezultă din ,, Referatul medical,, nr.41/18.01.2006 emis de Centrul de Hemodializă şi Dializă Peritoneală din cadrul Spitalului Judeţean Dr.Tr.Severin, întocmit de dr.Florin Mărgineanu, medic primar nefrolog, şeful CHD.

Reclamantul a arătat că, în cadrul compartimentului Resurse Umane, atribuţiile de serviciu îi permit să se îngrijească de starea de sănătate, întrucât este un mediu mai puţin tensionat şi presupune un efor fizic acceptabil, nefiind obligatorie deplasarea sa în tren în mediul rural.

Intimata DAPDR Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, invocând legalitatea deciziei nr.116/11.07.2006 emisă de intimată, arătând că această măsură corespunde satisfacerii interesului instituţiei şi interesului public şi asigură o eficientizare a activităţii potrivit prevederilor art.75 lit.a şi b din Legea nr.188/1999, modificată prin Legea nr.251/2006.

Mutarea reclamantului în cadrul compartimentului organizare filiere şi grupuri de producători , s-a făcut în urma aprobării structurii organizatorice de către MAPDR şi a funcţiilor publice de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Public (ANFP) în condiţiile art.75 alin.3 din Legea nr.251/2006.

Anterior, Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr.109 din 22.03.2006 pronunţată în dosarul cu nr.435/CAF/2006 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat decizia nr.2/12.01.2006 emisă de pârâtă, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.587 din 30 mai 2006 pronunţată în dosarul cu nr.7125/54/2006, a casat sentinţa tribunalului şi a menţinut decizia emisă de intimată.

Prin sentinţa nr.1738 din 15.11.2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul cu nr.8359/2006, s-a admis acţiunea reclamantului Jianu Petre şi s-a anulat decizia cu nr.116/11.07.2006 emisă de DADR Mehedinţi prin care reclamantul a fost mutat definitiv în cadrul compartimentului Organizare Filiere şi Grupuri de Producători, cu consecinţa repunerii reclamantului în postul avut anterior de consilier I superior, treapta I în cadrul compartimentului management Resurse Umane.

S-a reţinut că, instanţa de control judiciar nu a analizat motivele de fond ale contestaţiei, referitoare la încălcarea prevederilor art.36 alin.1 şi 2 din Legea nr.188/1999 republicată şi nici prevederile Codului muncii privind asigurarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor.

Avându-se în vedere starea precară a sănătăţii reclamantului, care suferă de o boală cronică severă, aflată în stadiul terminal, instanţa a apreciat că mutarea reclamantului la un alt loc de muncă este de natură să-l expună la stress, efort fizic şi psihic sporit şi la deteriorare accentuată a sănătăţii pe fondul agravării boli de care suferă.

În preambulul deciziei contestate se face referire la reorganizarea serviciilor şi a compartimentelor, deşi această ,, pretinsă’’ reorganizare a menţinut în organigrama valabilă la 1.05.2006 compartimentul management Resurse Umane în care a lucrat reclamantul, cu un număr de 2 posturi, precum şi Compartimentul pentru Stimularea Organizării Profesionale şi Patronale – Grupuri de Producători, care şi-a schimbat numai denumirea în Compartimentul Organizare, Filiere şi Grupuri de Producători, unde a fost mutat reclamantul, iniţial, în mod temporar, pentru o perioadă de 6 luni, prin decizia nr.2/12.01.2006, iar apoi pe o perioadă nedeterminată prin decizia nr.116/11.07.2006.

Aşadar, în cadrul intimatei nu a avut loc o restructurare a activităţii, care să elimine din organigramă compartimentul Resurse Umane – la care lucrează reclamantul, iar compartimentul la care acesta a fost mutat definitiv a existat anterior aprobării organigramei din 1.05.2006, operând numai o reformulare a denumirii acestui compartiment.

Întâmpinarea formulată de intimata DADR Mehedinţi a fost înlăturată, deoarece aceasta nu a respectat prevederile art.75 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, referitor la mobilitatea funcţionarilor publici, care pot refuza aplicarea măsurii prev. de art.75 alin.2 lit.b (detaşarea) şi lit.d (mutarea în cadrul altui compartiment) în cazurile prevăzute de art.77 alin.3 din lege, care la lit.c prevede starea sănătăţii dovedită cu certificat medical.

In cazul dedus judecăţii, intimata DADR Mehedinţi nu a solicitat acordul reclamantului pentru a fi mutat iar reclamantul a făcut dovada că suferă de o boală cronică severă, aflată în stadiu terminal, aşa cum rezultă din referatul medical întocmit de medicul şef al Centrului de Hemodializă şi Dializă Peritoneală din cadrul Spitalului Jud.Dr.Tr.Severin.

Astfel instanţa a constatat că intimata a emis decizia nr.116/11.07.2006 cu încălcarea dispoziţiilor art.75 lit.c din legea nr.188/1999 republicată.

De asemenea, prin emiterea deciziei nr.116/11.07.2006 intimata nu a respectat obligaţiile prevăzute în Legea nr.53/2003 Codul muncii, art.171 alin.2, 173 alin.1 şi 2 şi 177 alin.1.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa de fond s-a limitat să analizeze doar probele invocate de reclamant, ignorându-le pe cele propuse de pârâtă, schimbând natura şi înţelesul actului dedus judecăţii.

Astfel, reclamantul şi-a motivat în drept contestaţia pe dispoziţiile art.78 alin.3 şi art.36 din Legea nr.188/1999, dispoziţii care se referă la instituţia transferului care însă nu este incidentă în cauză, dar şi la faptul că directorul executiv al instituţiei nu ar fi avut în vedere starea de sănătate a reclamantului atunci când l-a numit la un alt compartiment.. Recurenta susţine că, pe de o parte, s-a avut în vedere starea de sănătate precară a reclamantului iar, pe de altă parte, aşa cum reiese din referatele medicale, i s-a pus în vedere acestuia să se prezinte la cabinetul de medicină a muncii pentru a se stabili dacă mai poate exercita funcţia publică sau nu, conf. art. 50 din Legea nr.188/1999, fapt refuzat însă de reclamant.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanţa de fond a constatat în mod greşit faptul că decizia nr. 116/11.07.2006 s-a realizat în mod necorespunzător şi că instituţia publică nu a făcut dovada existenţei unui interes public în luarea măsurii şi nici a eficientizării activităţii acesteia.

În acest context, instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze disp. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc condiţiile în care vor fi numiţi în noile funcţii sau după caz, în alte compartimente. Totodată, trebuiau avute în vedere şi prevederile art. 173 alin.1 şi 2 din Legea nr. 53/2003 în conformitate cu care angajatorul va lua toate măsurile pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor.

Un ultim motiv de recurs vizează greşita aplicare a legii de către instanţa de fond, întrucât s-a reţinut încălcarea art. 75 lit. c din Legea nr. 188/1999 deşi obiectul contestaţiei a fost mutarea în cadrul altui compartiment şi nu transferul.

Recursul este nefondat şi va fi respins în considerarea următoarelor argumente care le vor substitui şi, pe alocuri completa, pe cele ale instanţei de fond.

1. Reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.116/11.07.2006 emisă de DADR Mehedinţi prin care s-a dispus ca reclamantul să îndeplinească atribuţiunile de serviciu stabilite în cadrul Compartimentului Organizare Filiere şi Grupuri de Producători pe considerentul că în cadrul DADR Mehedinţi a avut loc reorganizarea serviciilor şi compartimentelor.

Pentru că autoritatea publică emitentă a indicat generic ca temei legal al emiterii dispoziţiei şi prevederile Legii nr.188/1999, din modul de redactare a acesteia rezultă că raportul de muncă al reclamantului a fost modificat prin mutare în cadrul altui compartiment al aceleiaşi instituţii publice, conform art. 75 lit. c. raportat la art. 79 alin.1 din Legea nr.188/1999.

Redactarea defectuoasă a deciziei nr.116/2006 se reflectă şi în ceea ce priveşte perioada de timp pentru care s-a dispus măsura mutării, aşa încât, pentru că autoritatea emitentă nu a prevăzut un termen până la care să opereze această măsură, Curtea reţine că mutarea are caracter definitiv. Că este aşa, o recunoaşte chiar pârâta prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond (fila 12) în care a susţinut că s-a hotărât ca reclamantul să-şi desfăşoare activitatea în cadrul compartimentului nominalizat pentru a nu mai muta din 6 în 6 luni un funcţionar public. Aceasta înseamnă că , instituirea măsurii mutării reclamantului, s-a realizat în considerarea caracterului permanent, definitiv al acesteia.

Or, conform dispoziţiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr.188/1999,   mutarea definitivă în cadrul altui compartiment se aprobă, cu acordul scris al funcţionarului public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.

Dispoziţiile legale enunţate mai sus au caracter imperativ, nerespectarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea.

Angajatorul nu face dovada existenţei acordului scris al reclamantului la mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, aşa încât măsura a fost dispus în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 79 alin.2 din Legea nr. 188/1999.

Întrucât legiuitorul a impus în mod expres existenţa consimţământului funcţionarului public sub forma unui acord scris, angajatorul nu se poate prevala de manifestarea tacită a consimţământului angajatului. Mai mult, în cauză nici nu se poate reţine acordul tacit al reclamantului întrucât acesta a invocat şi a făcut dovada stării de sănătate precare ce nu îi permite realizarea sarcinilor pe care le presupune activitatea în Compartimentul Organizare Filiere şi Grupuri de Producători.

De altfel, anterior emiterii deciziei nr.116/11.07.2006, pârâta DADR Mehedinţi a mai dispus prin decizia nr.2/12.01.2006 mutarea temporară a reclamantului pe o perioadă de 6 luni în cadrul altui compartiment iar potrivit art. 79 alin.3 mutarea temporară nu se poate dispune decât o singură dată într-un an, astfel că, la expirarea perioadei pentru care s-a dispus mutarea temporară, reclamantul a fost mutat definitiv.

2. Interesul public în luarea măsurii mutării şi eficientizarea activităţii, aspecte invocate de pârâta recurentă în justificarea demersului întreprins, deşi sunt de necontestat, nu sunt apte să conducă la eludarea dispoziţiilor imperative conţinute de art. 79 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 căci trebuie asigurat un echilibru între interesul general şi cel individual, iar mobilitatea în cadrul corpului se realizează în condiţiile legii.

Nu întâmplător, în art. 79 alin.6 coroborat cu art. 77 alin.3 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţia şi cazurile în care poate să refuze mutarea, tocmai în considerarea faptului că pot exista circumstanţe, cum ar fi starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, care să facă improprie măsura mutării.

Aşadar, raţiunea unei asemenea reglementări rezidă în aceea că, şi dacă interesul general o impune, modificarea raportului de muncă al funcţionarului public nu poate fi dispusă în orice condiţii şi cu ignorarea normelor legale menite să asigure protecţia acestuia.

3. Critica recurentei referitoare la faptul că reclamantul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 78 alin.3 din Legea nr. 188/1999 ce vizează transferul nu leagă instanţa de judecată căci, pe de o parte, aşa cum am arătat, chiar dispoziţia contestată indică expres textul de lege pe care se întemeiază şi nu individualizează măsura impusă, iar, pe de altă parte, în virtutea rolului activ, instanţa de judecată poate pune în discuţie şi califica temeiul juridic al contestaţiei. Mai mult, Curtea consideră că există o simplă eroare materială în indicarea textului de lege aplicabil, deoarece deşi reclamantul precizează art. 78 alin. 3 se referă la conţinutul art. 79 din Legea nr. 188/1999.

4. Dispoziţii legale cuprinse în Codul muncii referitoare la obligaţia angajatorului de a lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme există dispoziţii similare în art. 36 din Legea nr.188/1999. Potrivit art. 36 autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.

În contextul celor arătate, într-adevăr, pârâta avea obligaţia de a reorganiza activitatea ţinând seama de specificul sarcinilor de serviciu şi de aptitudinile fizice şi profesionale ale fiecăruia dintre angajaţi, astfel încât în noile departamente să li se asigure condiţii normale pentru desfăşurarea activităţii.

5. Cât priveşte motivul de recurs invocat de pârâtă referitor la neanalizarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 84 ind.3 din Legea nr.188/1999, Curtea constată că acesta este nefondat, deoarece aşa cum am arătat, nu s-a pus în discuţie oportunitatea şi necesitarea reorganizării activităţii pârâtei, ci doar a respectării dispoziţiilor legale în aplicarea măsurilor care se dispun în caz de reorganizare.