Conditii legale de acordare.
– Legea nr.142/1998
– Ordonanta Guvernului nr.6/2007
Reclamantii au calitatea de functionari publici fiind numiti, în conditiile legii, într-o functie publica. Acestia nu îsi desfasoara activitatea în baza unui contract de munca, ci se afla în raporturi de serviciu care iau nastere din actul administrativ prin care sunt numiti în functie, neavând calitatea de salariati în sensul art.1 din Legea 142/1998.
Reclamantii au calitatea de functionari publici fiind numiti, în conditiile legii, într-o functie publica. Acestia nu îsi desfasoara activitatea în baza unui contract de munca, ci se afla în raporturi de serviciu care iau nastere din actul administrativ prin care sunt numiti în functie, neavând calitatea de salariati în sensul art.1 din Legea 142/1998.
Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, spor pentru vechimea în si suplimente, la care se adauga prime si alte drepturi salariale, în conditiile legii.
Pâna la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.6/2007, probata cu modificari prin Legea nr.232/2007 care nu prevad posibilitatea acordarii tichetelor de masa functionarilor publici.
Pâna la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.6/2007, probata cu modificari prin Legea nr.232/2007 care nu prevad posibilitatea acordarii tichetelor de masa functionarilor publici.
De altfel, art.1 din Legea nr.142/1998 se refera la salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca.
De altfel, art.1 din Legea nr.142/1998 se refera la salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca.
Or, între partile prezentului litigiu nu au fost încheiate contracte individuale de munca, ci s-au stabilit între acestea raporturi de serviciu, reclamantilor fiindu-le aplicabile disp. Legii nr.188/1999, alte reglementari de drept administrativ si numai în completare normele de dreptul muncii, în masura în care nu vin în contradictie cu actele normative ce reglementeaza functia publica.
Or, între partile prezentului litigiu nu au fost încheiate contracte individuale de munca, ci s-au stabilit între acestea raporturi de serviciu, reclamantilor fiindu-le aplicabile disp. Legii nr.188/1999, alte reglementari de drept administrativ si numai în completare normele de dreptul muncii, în masura în care nu vin în contradictie cu actele normative ce reglementeaza functia publica.
Se constata, asadar, ca reclamantii nu pot beneficia de tichete de masa în conformitate cu dispozitiile art.1 din Legea nr.142/1998, dispozitii legale care stabilesc modul de salarizare a functionarilor publici neprevazând posibilitatea acordarii tichetelor de masa.
Se constata, asadar, ca reclamantii nu pot beneficia de tichete de masa în conformitate cu dispozitiile art.1 din Legea nr.142/1998, dispozitii legale care stabilesc modul de salarizare a functionarilor publici neprevazând posibilitatea acordarii tichetelor de masa.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECATIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1237/07.05.2009)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.1759/19.11.2008 pronuntata de Tribunalul Calarasi – Setia Civila a fost respinsa actiunea, asa cum a fost precizata, formulata de reclamantii A. F., B. M., B. M., C. R., C. P., C. N., D. E.a, s.a., împotriva pârâtei Autoritatea de Sanatate Publica a Judetului Calarasi.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca în conformitate cu dispozitiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa “Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrane, acordate sub forma tichetelor de masa, suportate integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Din analiza acestei norme legale, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constate ca acordarea tichetelor de masa nu reprezinta o obligatie legala pentru angajator, deci un drept câstigat pentru angajati, ci doar o facultate a angajatorului, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plati voluntare.
Mai mult decât atât, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si în limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr.142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masa pentru toti salariatii ci, angajatorii, împreuna cu partenerii de dialog social (organizatiile sindicale legal constituite sau reprezentantii salariatilor) au posibilitatea se stabileasca, clauze privind acordarea alocatiei individuale de hrana.
In raport de aceste reglementari, se observe deci, fara echivoc, ca acordarea tichetelor de masa presupune îndeplinirea cumulative a doua conditii: clauzele privind acordarea alocatiei individuale de hrana sub forma tichetelor de mesa sa fit stabilite si sa existe surse de finantare pentru aceste cheltuieli.
Cum in cazul în speta aceste conditii nu sunt îndeplinite, instanta urmeaza pronunta o solutie de respingere a pretentiilor formulate împotriva pârâtei.
In ceea ce priveste a invocata de catre reclamanti instanta retine ca, întrucât se face referire la categorii de personal bugetar angajat în alte ministere si cum pentru fiecare din aceste ministere s-au alocat sume diferite în functie de prioritatile fiecarui domeniu de activitate, nefiind în discutie aceiasi situatie juridica nu se poate vorbi de o situatie de discriminare in cauza.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantii aratând ca alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa este acordata titularilor unui contract individual de munca si suportata integral de persoana fizica sau juridica ce are calitatea de angajator. Astfel, pârâta era obligata sa le acorde aceasta alocatie, întrucât au încheiat contract individual de munca încheiat cu pârâta, raportul juridic de munca fiind stabilit direct si neconditionat.
Au fost invocate dispozitiile art.269 din Codul muncii, dispozitiile art.53 din Constitutia României si dispozitiile art.14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, apreciindu-se ca s-a retinut în mod neîntemeiat ca refuzul angajatorului de acordare a valorii tichetelor de masa nu reprezinta o discriminare în raport cu alte unitati din sectorul bugetar unde legiuitorul a instituit obligatia angajatorului de plata a acestei alocatii.
Legea nr.142/1998 prevede o norma cu caracter dispozitiv, dar nu determina automat concluzia ca angajatii nu ar fi îndreptatiti la beneficiul sau pentru ca altfel s-ar goli de continut o prevedere legala.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanta de fond ca reclamantii, în calitate de functionari publici, nu sunt îndreptatiti sa obtina alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa sau plata contravalorii acestora.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, spor pentru vechimea în munca si suplimente, la care se adauga prime si alte drepturi salariale, în conditiile legii.
Fata de aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
