Prin sentinţa civilă nr. 672 din data de 26 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia invocată de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DEJ şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea reclamantului SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR PRO LEX, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat împotriva pârâtei, pentru excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DEJ este fondată având în vedere că potrivit prev. art. 77 din Legea nr. 215/2001 ”primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale”.
Totodată, potrivit prev. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 „comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale” iar conform art. 21 alin. 1 teza I din aceeaşi lege „unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”.
Art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 stipulează în mod expres că „în justiţie unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
Codul de Procedură Civilă în art. 41 alin. 1 şi 2 prevede că „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată iar asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere”.
Din coroborarea prevederilor art. 20 alin. 1 cu art. 21 alin. 1 teza I-a din Legea nr. 215/2001, a apreciat instanţa de fond, reiese că unităţile administrativ teritoriale fiind comunele, oraşele, municipiile şi judeţele numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.
Astfel, a concluzionat instanţa de fond, pentru a fi parte în procesul civil atât reclamantul cât şi pârâtul trebuie să îndeplinească şi condiţia existenţei capacităţii procesuale.
Potrivit prev. art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o simplă structură funcţională cu o activitate permanentă alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, oraşului sau municipiului şi din aparatul propriu de specialitate al consiliului local care „duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţilor locale”.
Având în vedere prevederile legale menţionate, instanţa de fond a concluzionat că primăria nu poate fi calificată ca şi persoană juridică, deoarece este definită ca fiind o structură funcţională internă a unităţii administrativ teritoriale iar pe de altă parte nu întruneşte elementele constitutive ale unei persoane juridice neavând un buget şi patrimoniu propriu.
Coroborând ansamblul prevederilor legale expuse, cu prevederile art. 35 din Decr. nr. 31/1954 potrivit cărora numai persoana juridică are capacitate procesuală – exerciţiul drepturilor procedurale – tribunalul a apreciat că pârâta nu are capacitate procesuală de folosinţă şi a dispus admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR PRO LEX, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea legii, deoarece în mod eronat s-a apreciat că pârâta nu are calitate procesuală în cauză, în condiţiile în care art. 77 din Legea nr. 215/2001 reglementează şi defineşte această instituţie ca pe o instituţie cu activitate permanentă, constituită prin primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, respectiv stabileşte raporturile juridice necesare cu terţii.
Pe de altă parte, reclamantul a mai apreciat că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe considerente lipsite de legătură cu excepţia discutată, respectiv a argumentat respingerea cererii sale pe faptul că Primăria Mun. Dej este doar o structură funcţională cu activitate permanentă şi ca atare, nu ar avea personalitate juridică şi nu ar putea sta în instanţă în nume propriu. Or, în opinia reclamantului, aceste argumente sunt de natură să se subsumeze analizei noţiunii de capacitate procesuală şi unei eventuale excepţii a lipsei capacităţii procesuale, dar nu au nicio legătură cu ideea de calitate procesuală pasivă, deoarece această calitate semnifică existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul dedus judecăţii, neavând de-a face cu ideea de existenţă sau inexistenţă a personalităţii juridice.
Pentru toate aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea hotărârii atacate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a actelor ataşate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, este persoana numită, în condiţiile acestui act normativ, într-o funcţie publică. În accepţiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală şi autorităţile administrative autonome.
Raporturile de serviciu, deduse judecăţii în prezenta cauză, se nasc şi se exercită în baza actului administrativ de numire emis în condiţiile legii.
În calitate de autoritate a administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală, primarului îi revine conform art. 63 alin. 5 din Legea nr. 21572001, atribuţia de numire, sancţionare şi suspendare , modificare sau încetare a raporturilor de serviciu pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Potrivit art. 4 alin. 1, din Legea nr. 371/2004, Poliţia Comunitară se înfiintează prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraşelor si comunelor, după caz, şi se subordonează primarilor acestora.
Rezultă aşadar fără echivoc că titulară de obligaţii în raportul juridic dedus judecăţii nu este pârâta Primăria municipiului Dej, care constituie, după cum se prevede în cuprinsul art. 77 din Legea nr. 215/2001, o entitate compusă din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, în mod corect reţinând prima instanţă că aceasta nu justifică legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Împrejurarea că în argumentaţie s-au folosit şi argumente ce exced analizei excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive nu este de natură a infirma legalitatea soluţiei de respingere a acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat şi va menţine sentinţa recurată ca legală şi temeinică, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
