C. muncii, art. 41
Modificarea unilaterală a locului de muncă poate avea loc doar prin delegare sau detaşare, executarea contractului de muncă fiind guvernată de principiul stabilităţii în muncă.
în speţă, câtă vreme s-a anulat prin hotărâre judecătorească mutarea salariatului la un alt loc de muncă, ce a fost dispusă la solicitarea beneficiarului şi fără consimţământul salariatului, este nelegală măsura menţinerii acestuia la acelaşi loc de muncă, fiind corect anulată decizia contestată în cauză.
C.A. Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 509/R din 9 februarie 2005, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3530/2004, pronunţată de cătrc Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de către contestatorul F.N. în contradictoriu cu intimatul Corpul Gardienilor Publici al Municipiului Bucureşti, s-a anulat decizia nr. 227 din 4 mai 2004 şi s-a dispus revenirea contestatorului la unitatea Detaşamentul 6; s-a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că locul de muncă al contestatorului a fost determinat concret, respectiv Departamentul 4, ulterior, Departamentul 6, iar mutarea contestatorului la Departamentul 7, fară consimţământul acestuia, reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. muncii.
S-a considerat că formularea refuzului primarului sectorului 6 Bucureşti („a compromis onoarea şi demnitatea de gardian public prin ocupaţii incompatibile cu această calitate”) este generică, nefiind individualizate şi redate în concret incompatibilităţile, la fel ca şi motivare deciziei de menţinere a contestatorului la Detaşamentul 7 pentru asigurarea unui climat optim de muncă.
S-a reţinut că modificarea unilaterală a locului de muncă poate avea loc doar prin delegare sau detaşare, executarea contractului de muncă fiind guvernată de principiul stabilităţii în muncă.
S-a ţinut seamă că dispoziţia tribunalului în dosarul nr. 3669/LM/2003 a fost aceea de anulare a deciziei prin carc contestatorul a fost mutat fară consimţământ la Departamentul 7, fiind emisă nelegal de către intimat decizia contestată în cauză (nr. 227 din 4 mai 2004) prin carc contestatorul a fost menţinut la Detaşamentul 7.
împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către intimatul Corpul Gardienilor Publici al Municipiului Bucureşti.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, curtea a reţinut următoarele: intimatul-contestator a fost încadrat în muncă în Corpul Gardienilor Publici al Municipiului Bucureşti pe o perioadă nedeterminată, începând cu 16 martie 1994, în funcţia de instructor I A gr. 1, Detaşamentul 4, în baza contractului individual de muncă nr. 784 din 4 mai 1994, ulterior fiind mutat, cu consimţământul său, la Detaşamentul 6, la data de 15 martie 1997, unde şi-a desfăşurat activitatea până la emiterea deciziei nr. 119 din 10 martie 2003, prin care s-a dispus mutarea sa la Detaşamentul 7.
Prin sentinţa civilă nr. 3246 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei nr. 119/2003, reţinându-se că petentul nu şi-a dat acordul pentru mutarea sa la Detaşamentul 7, fiind încălcate astfel prevederile art. 41 alin. (3) C. muncii raportat la art. 264 alin. (2) C. muncii.
Intimatul-recurent nu s-a conformat dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti amintite şi a emis decizia nr. 227 din 4 mai 2004, contestată în cauză, prin care se menţionează că, din data de 4 mai 2004, contestatorul, instructor-adjunct şef detaşament din cadrul Detaşamentul 7, va desfăşură în continuare activitatea specifică subunităţii.
Prima instanţă a apreciat corect probele dosarului şi a constatat judicios că prevederile art. 41 C. muncii au aplicabilitate în cauză, câtă vreme, prin decizia nr. 227/2004, a fost modificat unul dintre elementele esenţiale ale contractului de muncă, anume locul muncii, contrar atât alin. (1) din textul legal amintit, care prevede că modificarea contractului de muncă poate avea loc doar prin acordul părţilor, cât şi hotărârii judecătoreşti nr. 3246/2003, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, care a statuat cu putere de lucru judecat că mutarea de la Detaşamentul 6 la Detaşamentul 7, în baza deciziei nr. 119/2003, s-a făcut fară respectarea dispoziţiilor legale referitoare la modificarea contractului individual de muncă.
In mod legal s-a dispus reintegrarea contestatorului în cadrul Detaşamentul 6 al recurentului, câtă vreme s-a apreciat că măsura mutării la Detaşamentul 7 a fost nelegală, fiind lipsit de relevanţă faptul că nu a operat un transfer.
Prima instanţă nu s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că decizia nr. 227/2004 modifică locul de muncă al intimatului, întrucât prin aceasta se confirmă continuarea activităţii contestatorului în Detaşamentul 7, deşi anterior, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, s-a stabilit că mutarea contestatorului de la Detaşamentul 6 la Detaşamentul 7 s-a făcut nelegal, în lipsa consimţământului contestatorului prevăzut de art. 41 C. muncii.
împrejurarea că decizia nr. 119/2003 nu a avut un caracter sancţio-nator nu poate fi analizată în prezenta contestaţie, care vizează o altă decizie (nr. 227/2004), cunoscut fiind faptul că o hotărâre judecătorească, cum este cazul sentinţei civile nr. 3246/2003 a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată contra deciziei nr. 119/2003, poate fi desfiinţată doar în căile de atac expres prevăzute de lege contra sa, iar nu pe cale de excepţie într-un proces separat, cum se tinde în prezenta cauză.
In speţă, câtă vreme s-a anulat prin hotărâre judecătorească mutarea contestatorului la Detaşamentul 7, dispusă la solicitarea beneficiarului, apare ca fiind nelegală măsura menţinerii contestatorului la acelaşi Detaşament 7, fiind corect anulată decizia contestată în cauză.
