Prin Sentinţa civilă nr. 2127/18.02.2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de reclamanţii B.D. şi B.E. în contradictoriu cu pârâţii M.G. şi M.D. şi în consecinţă:
S-a dispus stabilirea traseului real dintre proprietatea reclamanţilor – imobil înscris în CF nr. 23979 Cluj cu nr. topo 14964 şi cea a pârâţilor – imobil înscris în CF nr. 12448 Cluj cu nr. topo 14963, conform Variantei 2- propunere de stabilire a mejdiei raportat la transpunerea mas. Topo actuale peste planul CF- ediţia 1941 din raportul de expertiză întocmit de ing. G.T., ce face parte integrantă din prezenta, mejdie materializata pe plan prin linia B-D intre pct. A-B-D-42-41-40-39-E.
S-a dispus ca limitele actuale ale parcelelor să se mute astfel:
-din pct. Actual 38 (limita de vest la str. T.) cu 0,48 ml in pct.E
-din pct. Actual 42 (limita de est la str. T.) cu 10,07 ml in pct.D
-mejdia dintre cele 2 proprietati data de linia B-D trece pe langa casa paratilor M. de la nr. 21 la 0,22ml.
S-a dispus ca fronturile actuale rezultate să fie:
-nr.top 14964-19,67 ml intre pct.E-D
-nr.top 14963-18,06 ml intre pct.D-47
S-a dispus ca suprafeţele rezultate să fie:
-nr.top 14964-1014 mp intre pct. A-B-D-42-41-40-39-E
-nr.top 14963-940 mp intre pct. D-B-C-89-90-84-85-86-47-46-45-44-43-D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
In fapt, reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1000 mp, înscris în CF nr. 23979 nr. topo 14964, iar pârâţii al imobilului înscris în CF nr. 12448 nr. top 14963, conform extraselor de cf de la filele 4-12.
Petenţii au contestat limitele exterioare dintre proprietatea lor situată pe str. T. nr. 19 şi proprietatea pârâţilor de pe str. T. nr. 21, solicitând să se dispună stabilirea traseului real dintre proprietatea reclamanţilor şi să fie obligat pârâtul la desfiinţarea gardului dintre cele două proprietăţi vecine.
Văzând concluziile de specialitate ale expertului judiciar desemnat în cauză, instanţa şi-a însuşit varianta 2-propunere de stabilire a mejdiei raportat la transpunerea mas. Topo actuale peste planul CF-editia 1941, apreciind că aceasta este cea justă şi că ea corespunde cel mai bine situaţiei evidenţiate în vechiul plan din anul 1941, mult mai elocvent decât cel din anul 1970, chiar dacă ulterior au intervenit modificări şi edificări de noi imobile în zonă.
Pentru materializarea acestei variante s-a întocmit plan de situaţie, anexa 6, scara 1:500, pe care s-au materializat construcţiile existente in teren (si colturile construcţiei vecine de la nr.17), limitele fata de vecinii exteriori si mejdia dintre cele 2 proprietăţi, conform planului de CF editia 1941, mejdie materializata pe plan prin linia B-D.
In această variantă 2 de stabilire mejdie pt. parcela cu nr. top 14964, a rezultat suprafaţa de 1014 mp, cuprinsă între pct. A-B-D-42-41-40-39-E. Pentru a respecta planul de CF, limitele actuale se vor muta astfel: din pct. Actual 38 (limita de vest la str. T.) cu 0,48 ml în pct.E; din pct. Actual 42 (limita de est la str. T.) cu 10,07 ml in pct.D; mejdia dintre cele 2 proprietăţi dată de linia B-D trece pe lângă casa pârâţilor M. de la nr. 21 la 0,22ml
In aceasta varianta, fronturile actuale rezultate vor fi: nr.top 14964-19,67 ml intre pct.E-D; nr.top 14963-18,06 ml intre pct.D-47.
Suprafeţele rezultate vor fi: nr.top 14964-1014 mp intre pct. A-B-D-42-41-40-39-E; nr top 14963-940mp intre pct. D-B-C-89-90-84-85-86-47-46-45-44-43-D.
Prin urmare, cererea de faţă a fost admisă în întregime.
Prin decizia civilă nr.681 din 10.12.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de apelanţii pârâţii M.G. şi M.D. schimbându-se în totalitate hotărârea atacată, în sensul stabilirii traseului real dintre proprietatea reclamanţilor – imobil înscris în CF 23979 Cluj, nr. top. 14964 şi cea a pârâţilor – imobil înscris în CF 12448 Cluj, nr. top. 14963, conform variantei 1 (unu) din expertiza topografică, mejdia materializată pe plan prin linia 42-66-65-64-62-95-93-B, iar cele două parcele învecinate au rezultat următoarele suprafeţe:
-parcela cu nr. topo. 14964 în suprafaţă de 1001 mp între punctele de contur J-A-B-93-95-62-64-65-66-42-41-40-39-J;
-parcela cu nr. topo. 14963 în suprafaţă de 995 mp între punctele de contur B-C-89-90-84-85-86-47-46-45-44-63-42-66-65-64-62-95-93-B.
Intimaţii au fost obligaţi la plata către apelanţi a sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că judecătorul fondului a apelat la o singură probă din paleta celor enunţate de dispoziţiile Codului de procedură civilă , respectiv expertiza tehnică în specialitatea topografie , însuşindu-şi varianta II a acestui raport cu motivarea că linia de mejdie astfel statuată este ce justă şi ea corespunde cel mai bine situaţiei evidenţiate în vechiul plan din anul 1941 , mult mai elocvent decât cel din anul 1970 , chiar dacă ulterior au intervenit edificări de imobile noi în zonă apreciind că nu se mai impune administrarea altor probe , care eventual să fie coroborate cu concluziile raportului de expertiză.
Procedând în acest fel în soluţionarea prezentei pricini prima instanţă încălcat dispoziţiile art. 129 alin 5 C pr civ, judecătorii au îndatorirea să stăruie să stăruie , prin toate mijloacele legale , pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză , pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii , în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale , putând în acest sens ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare , chiar dacă părţile se împotrivesc.
Prim prisma caracterului devolutiv în integralitatea sa a căii de atac a apelului, în apel s-a suplimentat probaţiunea fiind efectuată cercetarea la faţa locului , ocazie cu care s-a administrat şi probaţiunea testimonială , astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor de la filele 40 , 42 din dosar.
Astfel , prin depoziţia sa martorul S.V. a relevat faptul că în perioada anilor 1983 , când s-a efectuat construcţia din spatele grădinii a fost demolat gardul existent care se afla exact pe locul gardului existent în prezent .
Acelaşi martor invederează faptul că anterior edificării gardului existent , gardul ce delimita cele două proprietăţi era construit din scânduri de lemn paralele cu orizontul , precizând că acel gard din lemn urma acelaşi traseu cu cele existent în prezent format din plasă de sârmă fixat pe stâlpi din fier.
În continuarea depoziţiei sale martorul precizează că are cunoştiinţă de aceste elemente întrucât a locuit în imobilul de la nr. 21 , fiind ginerele proprietarului , începând din anul 1961 pentru o perioadă de 28 de ani , relevând faptul că el a fost cele care va edificat cel de-al doilea gard din lemn întrucât dl P. tatăl intimatei era decedat la acea dată , arătând de asemenea faptul că urmare a exproprierii efectuate în zonă fronturile stradale ale celor două proprietăţi limitrofe nu au suferit modificări.
Un element esenţial relevat de acest martor este faptul că, arată că gardul vechi , cu scânduri orizontale se afla la o distanţă de 1-1,5 m de casa de la nr. 21 , fronturile stradale ale celor 2 proprietăţi având aproximativ aceeaşi lungime de 19,40 mp.
Martorul propus de către intimaţi , A.I. a invederat instanţei de judecată faptul că la data mutării sale pe str. T. , nr. 17 , în urmă cu 25 de ani exista un gard de lemn format din scânduri care delimita cele două proprietăţi , precizând că după aprecierile sale gardul existent în prezent urmează aceeaşi linie de demarcaţie cu vechiul gard din lemn cu scânduri în plan vertical.
Cu ocazia administrării probei cercetării la faţa locului , tribunalul a constatat următoarele aspecte relevate în soluţionarea prezentei pricini :
Martorul S.V. precizează că via din spatele casei apelanţilor M. , din spatele ferestrei de la cămară era plantată de socrul său , această vie amplasată lângă ţeava de gaz existând în momentul în care s-a mutat în acest imobil.
Acelaşi martor a prezentat instanţei urmele rădăcinilor unui prun despre care a susţinut că era plantat în grădina socrului său , amplasamentul exact fiind aproape de colţul casei , în aproprierea gardului de plasă existent în prezent , reiterând de asemenea că distanţa dintre peretele casei şi gardul de plasă e aceeaşi care era şi faţă de gardul de beton.
Din partea intimaţilor s-a depus în probaţiunea un set de fotografii de familie , din verificarea cărora tribunalul poate concluziona că distanţa dintre vechiul gard din lemn cu scânduri aşezate în plan orizontal şi casa apelanţilor este mai mare de 22 cm astfel cum s-a statuat în varianta II a raportului de expertiză întocmit în faţa instanţei de fond .
Împotriva acestei decizii reclamanţii B.D. şi B.E. au declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanţii au arătat că apelul pârâţilor a fost admis chiar dacă hotărârea instanţei de fond are la bază hărţi cadastrale cu măsurători şi repere fixe din arhiva Oficiului de din anul 1941 şi 1970, în acest context nu mai rămâne nimic de probat prin martori şi neputând fi combătută expertiza efectuată.
În decizia atacată instanţa de apel a constatat în mod greşit că harta din 1941 a fost făcută la scara 1:1880 care în realitate este 1:2880, aspect care este relevant deoarece 1 mm pe hartă este aproape 3 metri în realitate, astfel încât frontul imobilul de la nr.19 este de 20 metri iar frontul imobilului de la nr.20 este de 18 metri.
Proba testimonială administrată în faţa instanţei de apel pe lângă faptul că nu era necesară într-un proces de grăniţuire este subiectivă şi inexactă motiv pentru care recurenţii solicită înlăturarea ei.
Astfel, martorul S. este soţul d-nei S.M. (fostă J.), cea care a înstrăinat intimaţilor întreaga suprafaţă de 1000 mp. teren chiar dacă la acea dată erau expropriaţi 570 mp., pentru care s-a încasat şi despăgubirea de la stat.
Familia S. alături de pârâţi sunt părţi în dosarul aflat pe rolul Î.C.C.J., care are ca obiect tocmai revendicarea suprafeţei de teren expropriată.
Declaraţiile martorului S. sunt inexacte cu privire la distanţa dintre casă şi gard deoarece acesta a declarat că ar fi de 1-1,5 m, ori litigiu se poartă pe 80-90 cm de-a lungul terenului.
În prezent sunt 1,5 m ceea ce nu reprezintă realitatea de la data cumpărării imobilului de la nr.19. Practic, cele două hărţi cadastrale menţionate de recurenţi sunt anulate printr-o declaraţie aproximativă a martorului S.V., care este de rea credinţă deoarece a refăcut personal gardul fără măsurători cadastrale, fără autorizaţie şi fără prezenţa vecinilor pe o altă mejdie decât cea reală.
În mod greşit martorul A. a afirmat că drumul de acces pentru şantierul din spatele caselor s-a făcut exclusiv pe terenul recurenţilor iar gardul refăcut unilateral de martorul S. era din leţuri verticale şi era amplasat la marginea bordurii ori, în acest context recurenţii îşi pun întrebarea de ce a fost necesară demolarea gardului dintre proprietăţi.
Există o continuitate a proprietăţii recurenţilor atât din punct de vedere a suprafeţei cât şi din punct de vedere a frontului stradal întrucât imobilul a rămas în familie, pe linie de filiaţie, nefiind înstrăinat în favoarea altor persoane. Frontul stradal nu a putut fi modificat nici prin exproprierea făcută deoarece aceasta a avut ca obiect terenul din spatele grădinilor iar calea de acces pentru maşinile de mare tonaj s-a făcut exclusiv pe proprietatea reclamanţilor, lucru confirmat şi de martorii audiaţi în cadrul cercetării la faţa locului.
Instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză, urmând ca la pronunţarea deciziei în recurs să cântărească importanţa hărţilor cadastrale în raport de probele testimoniale care reprezintă o probă subiectivă şi inexactă.
Din aceste hărţi rezultă fără dubii frontul proprietăţii recurenţilor de 20 mp şi frontul proprietăţii pârâţilor intimaţi de 18 m. Gardul a fost amplasat greşit încă de la început şi nu reprezintă mejdia celor două terenuri. Primul gard din 1959 a fost din scânduri orizontale şi a fost demolat în anul 1982. In anul 1983 martorul S., ginerele familiei J., în mod unilateral a amplasat în favoarea imobilului său, fără autorizaţie şi fără acordul vecinilor gardul nou, refăcut din leaţuri verticale micşorând frontul stradal al recurenţilor.
Al treilea gard a fost refăcut de d-l M. pe amplasamentul greşit al celui anterior, aproximativ între anii 1992-1994, perioadă când pârâtul nu era încă proprietar şi fără să aibă acordul vecinilor.
Recurenţii solicită şi analizarea setului de fotografii depus în probaţiune, din care rezultă clar distanţa dintre gardul vechi şi casa de la nr.21 precum şi faptul că via nu a depăşit limita de înălţime a primului gard, astfel încât afirmaţia martorilor cu privire la gard este mincinoasă.
Nu s-a dat o explicaţie logică de ce dl.S. foloseşte în prezent 640 mp., în condiţiile în care din suprafaţa de 1.000 mp., i-au fost expropriaţi 570 mp., aspect care rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză precum şi din anexa la Decretul de nr.32/1983.
Aşadar, în realitate recurenţii folosesc cu 210 m, mai mult teren care rezultă din mutarea gardului nou pe proprietatea recurenţilor.
Pârâtul intimat M.G. prezent personal în şedinţa publică din 07.05.2010, a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Pârâta intimată M.D. deşi legal citată nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare prin care să îşi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia atacată cu prioritate prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu, precum şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, reclamanţii B.D. şi B.E. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr.23979 Cluj, A+1, nr.top.14964 constând în teren situat în str. T. nr.19, cu suprafaţa de 278 stjp şi construcţii.
Pârâţii M.G. şi M.D. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr.12448 Cluj, A+1, nr.top.14963 constând în teren situat în str. T. nr.21 cu suprafaţa de 278 stjp cu construcţii.
Prin încheierea de carte funciară nr.12131/01.08.1997 s-a notat respingerea cererii înaintată de Consiliul Local al mun.Cluj Napoca pentru întabularea dreptului de proprietate asupra: 770 mp teren în CF nr.23979 Cluj, sub B+12 şi 570 mp. teren în CF nr.12448 Cluj, sub B+14, în baza Decretului de expropriere nr.32/1983 şi partajarea imobilului în baza tabelului centralizator.
Aşa cum rezultă din Decretul de expropriere nr.32/1983 şi a tabelelor anexă, în scopul construirii unui număr de 1231 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, în zona de locuinţe „Axa est-vest Mărăşti” din mun.Cluj Napoca, s-a expropriat şi s-a trecut în proprietatea statului : de la reclamanta B.D. şi antecesorii ei P.Z. şi Petracovichi Adrian, suprafaţa de 770 mp. teren situat în Cluj Napoca, str. T. nr.19 iar de la numiţii J. E., S.M., J. L., J. L., suprafaţa de 570 mp teren situat în Cluj Napoca, str. T. nr.21.
Conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert G.T. necontestat de părţi, iniţial cele două imobile ale părţilor au reprezentat „loturi de reformă agrară” şi au avut în CF suprafeţe egale, câte 1000 mp fiecare. În prezent, cele două imobile şi-au modificat configuraţia deoarece partea din spate a acestora a fost afectată de expropriere nemaiexistând un semn vechi de hotar. Suprafaţa folosită în prezent de reclamanţi este de 571 mp iar suprafaţa folosită de pârâţi este de 640 mp.
Art.584 C.civ. statuează că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
Instanţa de apel a stabilit traseul real dintre proprietatea reclamanţilor – imobilul înscris în CF nr.23979 Cluj, nr.top.14964 şi proprietatea pârâţilor – imobilul înscris în CF nr.12448 Cluj, nr.top.14963, conform variantei 1 din expertiza topografică, mejdie materializată pe plan prin linia 42-66-65-64-62-95-93-B rezultând că parcelele cu nr.top.14964 a reclamanţilor are suprafaţa de 1001 mp. iar parcela cu nr.top.14963 a pârâţilor are suprafaţa de 995 mp.
Procedând în acest fel instanţa de apel a ignorat faptul că din terenul reclamanţilor s-a expropriat suprafaţa de 770 mp. iar din terenul pârâţilor s-a expropriat suprafaţa de 570 mp., chiar dacă statul român nu şi-a întabulat în cărţile funciare dreptul de proprietate asupra terenurilor expropriate întrucât potrivit art.26 din Decretul Lege nr.115/1938 „drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere” reglementare care a fost menţinută şi prin art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996 republicată.
Prin urmare, linia de hotar a fost stabilită între cele două proprietăţi învecinate şi pentru porţiunea de teren care a fost expropriată de Statul Român, în condiţiile în care acesta nu a fost chemat în judecată, cu încălcarea art.584 C.civ., fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.3 teza II C.pr.civ., pentru justa şi legala soluţionare a cauzei fiind necesară efectuarea unei completări la raportul de expertiză care să cuprindă o variantă de stabilire a mejdiei între terenurile aflate în proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâţilor, cu luarea în considerare a suprafeţelor efectiv rămase în proprietatea acestora după exproprierea realizată prin Decretul nr.32/1983.
Din expunerea de motive a recursului, Curtea constată că se supun atenţiei instanţei de recurs chestiuni care privesc reaprecierea probelor şi reanalizarea stării de fapt, aspecte care în realitate nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, ci netemeinicia acesteia.
Recursul este reglementat ca şi o cale de atac extraordinară care nu are un caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l, lucru care este firesc cât vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speţă apelul.
Ori, câtă vreme cauza a fost supusă controlului instanţei de apel, fiind analizată sub toate aspectele de fapt, recurenţii nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, instanţa de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate.
Având în vedere că art.304 pct.10 şi pct.11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art.I pct.1111 şi pct.112 din OUG nr.138/2000, motivele de recurs invocate de reclamanţi referitoare la reaprecierea stării de fapt pe baza hărţilor cadastrale din anul 1941 şi 1970, a reevaluării declaraţiilor de martori şi a fotografiilor imobilului reclamanţilor sunt apreciate de Curte ca fiind inadmisibile în recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 şi alin.3 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 şi art.306 alin.2 C.pr.civ., va admite recursul reclamanţilor, va casa în întregime decizia atacată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului pe fond la aceeaşi instanţă, Tribunalul Cluj.
În rejudecare, instanţa de apel va dispune completarea raportului de expertiză tehnică topografică cu o variantă de stabilire a liniei de hotar dintre terenurile aflate în proprietatea reclamanţilor şi în proprietatea pârâţilor cu luarea în considerare a suprafeţelor efectiv rămase în proprietatea acestora după exproprierea realizată prin Decretul nr.32/1983.
