Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 3330 din 2 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 754 din 27.02.2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată şi precizată de reclamanta M.M.
împotriva Deciziei nr. 112105/27.07.2011, privind de revizuirea pensiei de serviciu, emisă de pârâta Casa judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.12/F/2011, instanţa analizând decizie prin care s-a recalculat pensia reclamantei în baza legii nr.119/2010 şi s-a sistat pensia de serviciu, s-a pronunţat irevocabil în sensul că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de de serviciu, după intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010, statuările din această hotărâre impunându-se părţilor din prezentul dosar cu putere de lucru judecat în sensul de prezumţie legală, astfel că nu se poate pronunţa o altă soluţie decât una identică cu cea anterioară.
S-a reţinut incidenţa în cauză a Deciziei din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţiu(foste grefiere, pensionate, cărora li s-a recalculat pensia potrivit legii nr.119/2010 şi le-a fost înlăturată pensia de serviciu) împotriva României, publicată n M.Of. la data de 20 decembrie 2012, instanţa europeană a reţinut că deşi articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croaţiei, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, şi Maggio şi alţii c. Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 şi 56001/08, par. 55).
Referitor la stagiul complet de cotizare, s-a reţinut că reclamantei i s-a acordat de serviciu, începând cu data de 01.09.2009 aceasta fiind data la care s-au pus în plată drepturile stabilite prin decizia nr.112105/07.07.2009, privind acordarea pensiei de serviciu.
Este real faptul că, potrivit anexei nr.3 a Legii nr.19/2000, la data de 1 septembrie 2009 data la care reclamantei i-a fost acordată pensia de serviciu(şi nu 3 iulie cum susţine reclamanta), stagiul complet de cotizare era de 27 de ani şi 10 luni (şi nu 27 de ani şi 2 luni), însă reclamanta evită să arate faptul că, pentru aceeaşi dată, în anexa 3 a Legii nr.19/2000, era prevăzută şi vârsta standard de pensionare pe care asiguratul trebuia să o aibă pentru a-i fi incident stagiul complet de cotizare de 27 ani şi 10 luni, vârsta standard prevăzută fiind de 58 ani şi 8 luni.
Or, la data acordării pensiei de serviciu reclamanta nu avea vârsta standard de pensionare, de 58 de ani şi 8 luni, ea având doar 53 de ani, 10 luni şi 14 zile, fiind născută la data de 17.10.1955 astfel că reclamanta nu se încadrează în situaţia de excepţie prevăzută de art.8 alin.3 din metodologia de calcul a pensiei prevăzută de OUG nr.59/2011.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art.8 alin.2 al metodologiei de calcul, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform acestei metodologii, este cel prevăzut în anexa nr. 1, potrivit căreia stagiul complet de cotizare în privinţa reclamantei este de 30 de ani iar conform alin.3, prin excepţie de la prevederile alin.2, la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Pentru a fi incidentă această excepţie se impune ca, la data acordării pensiei de serviciu, să fii fost îndeplinite cumulativ cerinţele pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare.
Or, în speţă, la data acordării pensiei de serviciu(data deschiderii dreptului la pensie) reclamanta nu îndeplinea cerinţa vârstei standard de pensionare pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă astfel că, pentru determinarea punctajului mediu anual, nu i se poate aplica stagiul complet de cotizare de 27 ani şi 10 luni incident doar asiguraţilor care, la data de 1 septembrie 2009, aveau împlinită vârsta standard de pensionare, de 58 ani şi 8 luni.
Se constată că, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.119/2010, pensia de serviciu a reclamantei doar a devenit pensie pentru limită de vârstă, chiar dacă nici la acea dată reclamanta nu îndeplinea cerinţa vârstei standard de pensionare, care era de 58 ani şi 11 luni, conform anexei 3 a Legii nr.19/2000.
La stabilirea punctajului mediu anual pentru pensiile de serviciu devenite pensii pentru limită de vârstă se utilizează stagiul complet de pensionare prevăzut în anexa 3 a legii nr.19/2000, numai dacă la data deschiderii dreptului la pensie (care coincide cu data acordării pensiei de serviciu) beneficiarul pensie de serviciu îndeplinea cumulativ cerinţele prevăzute de Legea nr.19/2000 privind vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, întrucât doar atunci prevederile Legii 19/2000 sunt mai favorabile decât cele din anexa 1 la metodologia de calcul prevăzută de OUG nr.59/2011, care prevede stagiul de cotizare şi vârstă de pensionare în funcţie de anul naşterii şi, în funcţie de aceste elemente, reclamantei i se aplică stagiul complet de cotizare de 30 de ani
În ce priveşte decizia nr.4/2011 a ÎCCJ, pronunţată asupra recursului în interesul legii tribunalul a reţinut că dezlegările date prin această decizie nu privesc situaţii cum este cea din prezenta speţă, cât timp reclamanta nu beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, statuările ICCJ referindu-se la situaţia în care solicitantul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare determinată fie de prestarea activităţii în alte grupe de muncă decât condiţii normale, fie de realizarea stagiului de cotizare în condiţii de handicap, etc.
S-a mai reţinut că în cuprinsul deciziei s-au menţionat motivele de fapt pentru care s-a stabilit cuantumul pensiei de 1249 lei, fiind indicate: stagiul de cotizare realizat, stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, vârsta la data pensionării, vârsta standard de pensionare, condiţiile în care a fost realizat stagiul complet de cotizare, punctajul total realizat, punctajul mediu anual, valoarea punctului de pensie, neimpunându-se expunerea acestor motive şi la rubrica motivare, cât timp ele au fost indicate în cuprinsul deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.M., solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală, fiind interpretate greşit dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi a art. 41 alin.2 şi 4 şi art.77 din Legea nr. 19/2000, întrucât conform art. 2 şi 3 alin. 2 din Legea 119/2010 beneficiarii pensiilor speciale, la data recalculării pensiilor în baza Legii nr. 119/2010 îndeplineau condiţiile de pensionare ale Legii nr. 19/2000 atât în ceea ce priveşte vârsta standard de pensionare cât şi stagiul complet de cotizare astfel cum sunt prevăzute în anexa 3. În consecinţă, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că la data transformării pensiei de serviciu în pensie de
limită de vârstă în sistemul public reclamata nu îndeplinea cumulativ condiţiile vârstei standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare.
Analizând şi coroborând prevederile art.2 art.3 din Legea nr. 119/2010, art.2, art.8 al.3, anexa 1 din metodologia de calcul la această ordonanţă din O.U.G. nr. 59/2011 art. 41 al.2 şi 4, anexa 3 din Legea nr. 19/2000, recurenta consideră că la data transformării pensiei de serviciu în pensie pentru limită de vârstă, îndeplinea în sensul atât art.3 al.2 din Legea nr. 119/2010 condiţia de limită de vârstă pentru pensionare, având un stagiu total de cotizare de 34 ani 8 luni şi 15 zile, faţă de un stagiu complet de cotizare necesar potrivit anexei 3 la Legea nr. 19/2000 de 27 ani şi 10 luni.
S-a mai invocat incidenţa în cauză a Deciziei în interesul legii nr. 4/2011, care chiar dacă priveşte o altă situaţie decât cea în speţă, conţine opinia I.C.C.J referitoare la aplicabilitatea anexei 3 din Legea nr. 19/2000 la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin precizarea înregistrată la data de 31 iulie 2013 recurenta MĂRGINEAN MĂRIA a invocat şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2012, coroborat cu dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 567/2004.
La data pensionării, avea îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu ca şi grefier, respectiv o vechime în serviciu de 34 ani, potrivit art. 68 alin. l din Legea nr. 567/2004. Coroborând acest text cu art.8 alin. 3 din anexa 1 la O.U.G. nr. 59/2012, recurenta apreciază că pensia sa pentru limită de vârstă trebuia calculată prin stabilirea punctajului în raport de stagiul complet de cotizare de 25 de ani, stagiu prevăzut de Legea nr. 567/2004 avut în vedere la stabilirea pensiei mele de serviciu şi care în mod evident este mai favorabil, aşa cum se desprinde şi din considerentele deciziei nr. 60/2012 pronunţată de Curtea Constituţională.
Este evident că legiuitorul a avut în vedere toate situaţiile prevăzute de legile speciale, respectiv şi cea prevăzută de art. 68 alin. 1/1 din Legea nr. 567/2004, în care pensia de serviciu se stabileşte la cerere, fără condiţia limitei de vârstă şi cu îndeplinirea condiţiei vechimii de 25 ani numai în funcţia de grefier, caz în care la aplicarea Legii nr. 119/2010 trebuia considerată ca îndeplinită şi condiţia vârstei standard de pensionare, aspect apreciat în mod nelegal de către instanţa de fond ca fiind neîndeplinit. Având în vedere considerentele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul anulării deciziei nr.112105/2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud şi obligarea intimatei să-i recalculeze pensia prin stabilirea punctajului mediu anual în raport de stagiul complet de cotizare de 25 ani, prevăzută de art.68 din Legea nr. 567/2004 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art.8 alin.3 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 59/2011.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Art. 8 din Anexa (privind Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea 119/2010) la OUG 59/2011 prevede că „(1) Punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare.
(2) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de
pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului”.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Curtea consideră, având în vedere şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la acest aspect în Decizia nr. 60/2012, că stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie ale recurentei îl reprezintă vechimea în specialitate care era necesară pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor conform art. 68 alin. 1 din Legea 567/2004, respectiv 25 de ani.
Recurentei nu i s-a deschis dreptul la pensie în temeiul Legii 19/2000, astfel încât în mod greşit Tribunalul s-a raportat la dispoziţiile acestei legi pentru a determina dacă dispoziţiile art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG 59/2011 sunt aplicabile în cauză, sintagma „legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora”, referindu-se la actele normative care reglementau pensiile speciale, în cazul pensiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor Legea 567/2004. În plus, prevederea legală menţionată anterior se referă la stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie şi nu la cel care putea fi utilizat conform legii care reglementa sistemul public de pensii la data deschiderii dreptului la pensie al recurentei, respectiv Legea 19/2000. În consecinţă, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG 59/2011 nu era necesar ca recurenta să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de Legea 19/2000 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârstă standard de pensionare şi stagiu minim de cotizare).
Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa în cauză a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite în temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinţei civile nr. 754 din 27.02.2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosar nr. 3673/112/2011, care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamantei M.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud, se va anula decizia nr. 112107 din 27.07.2011 emisă de pârâtă şi se va obliga pârâta să recalculeze pensia reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani începând cu data de 01.09.2010.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond, care nu au făcut obiectul prezentului recurs.
