De îndată ce este numită o comisie de evaluare, rolul acesteia trebuie să fie acela de a efectua evaluarea profesională, cu tot ce presupune aceasta: elaborarea subiectelor, a baremelor, a răspunsurilor la teste, inclusiv administrarea acestora, corectarea să se facă de către comisie. Constatarea necorespunderii profesionale a reclamantului fundamentată pe activitatea de evaluare în lipsa unui membru al comisiei de evaluare stabilite, urmată de adoptarea hotărârii de o comisie în altă componenţă decât cea care a luat parte la evaluare, este contrară regulamentului intern al angajatorului şi, implicit, nelegală.
Secţia I-a civilă, Decizia nr. 4236 din 9 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 452 din 16.03.2012 a Tribunalului Maramureș, a fost admisă contestația formulată de reclamantul S.C.T. împotriva hotărârii comisiei de evaluare profesională nr. 1019 din 22.11.2011 emisă de pârâta SC E.E.P. SRL Sârbi și, în consecință s-a anulat această hotărâre.
A fost respinsă cererea de suspendare a efectelor hotărârii atacate ca rămasă fără obiect.
A fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Evaluarea profesională a salariatului se realizează, așa cum reiese din cuprinsul art. 63 alin. (2) C.muncii , conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Reclamantul și-a fundamentat contestația inclusiv pe prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2011-2014, însă acest contract colectiv nu a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru a deveni aplicabil în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii lui, respectiv în conformitate cu actualele dispoziții ale art. 144 alin. (1) Legea nr. 62/2011.
Pentru anul 2011 nu există contract colectiv de muncă la nivel de ramură pentru industria prelucrătoare căreia îi aparține pârâta corespunzător obiectului de activitate CAEN 2712 și nici nu s-a susținut existența unor contracte colective de muncă la nivel de grup de unități, sector de activitate sau la nivelul unității pârâte care să-și găsească aplicabilitatea în speță.
în consecință, conform art. 63 alin. (2) C.muncii , evaluarea profesională a reclamantului urma a se realiza potrivit procedurii stabilite prin regulamentul intern, așa cum susține și pârâta.
Potrivit actului adițional la regulamentul de ordine interioară al SC E.E.P. SRL nr. 897 din 17.10.2011 demararea procedurii de evaluare profesională a angajaților care nu lucrează în acord, cum este și cazul reclamantului, se face pe baza referatului întocmit de șeful ierarhic cu propunerea de examinare, examinarea având ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului salariatului în cauză și tot ce duce la îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.
Art. 11 din Regulamentul de ordine interioară astfel cum a fost modificat prin actul adițional menționat cuprinde și o exemplificare a cazurilor în care poate fie întocmit un asemenea referat:
– îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu
– producerea de rebuturi în mod repetat
– pierderea încrederii în persoana salariatului
– absența oricărei preocupări legate de perfecționarea pregătirii profesionale, cu urmări negative asupra îndeplinirii sarcinilor de serviciu
– săvârșirea în timpul sau în afara serviciului a unor fapte incompatibile cu locul de muncă
– atitudinea refractară față de sugestiile și indicațiile primite și desfășurarea activității numai potrivit opiniilor proprii, etc.
La data de 20.10.2011, superiorul ierarhic al reclamantului, dl. A.M., a înaintat conducerii pârâtei referatul nr. 907/20.10.2011 prin care a sesizat-o că date/informații și lucrări conform fișei postului furnizate de dl. S.C. nu au corectitudinea și calitatea așteptată și apar din ce în ce mai des probleme în efectuarea sarcinilor pe care acesta trebuie să le execute: nu a manifestat deschidere pentru ajutorul colegilor din schimbul 1 la problemele sau intervențiile apărute; a oprit un echipament pentru a-i efectua mentenanța fără a se consulta cu operatorul și cu maistrul de proces pentru a vedea dacă sunt urgențe la comenzi, a avut un comportament nesociabil cu colegii, folosind expresii care nu se încadrează în codul etic, provocând tensiune în echipă, nu a finalizat sarcinile primite în decursul unui schimb, dar nici nu le-a comunicat șefilor de schimb pentru a cunoaște situație și a transmite informațiile pentru schimbul următor.
Șeful ierarhic superior a apreciat că nivelul citit/scris/vorbit al limbii engleze nu se ridică la nivelul la care e nevoie, feedback-ul referitor la activitatea reclamantului de la departamentele cu care are contact este unul negativ.
Urmare acestui referat și a referatelor 906/18.10.2010 și 908/20.10.2010, la aceeași dată, 20.10.2011, prin decizia nr. 909 s-a stabilit componența comisiei pentru evaluarea profesională a performanțelor profesionale individuale ale angajaților menționați în referate, din care urmau a face parte:
E.Z. -Manager al sistemelor de management al calității
D.I.Ș. -administrator bază date
Ș.L. -inspector resurse umane
C.C. -profesor de engleză
T.D., reprezentantul sindicatului.
Reclamantul a fost convocat la evaluare profesională prin înscrisul nr. 915/21.10.2011 pentru data de 14.11.2011 ora 9:00 fiind înștiințat că evaluarea se va face prin probă scrisă și interviu, examinarea având ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului.
Așa cum rezultă din procesul verbal de evaluare profesională nr. 967/14.11.2011, deși prin decizia nr. 909/20.10.2011 angajatorul stabilise componența comisiei de evaluare, evaluarea efectivă s-a realizat de o comisie din care nu a făcut parte T.D., reprezentantul sindicatului, ci N.N., manager resurse umane.
Astfel, angajatorul nu numai că a nesocotit propria sa decizie, dar a încălcat prevederile art. 11 din regulamentul intern modificat prin actul adițional din 17.10.2011 în care prin voință unilaterală a stabilit obligativitatea participării reprezentantului sindicatului la evaluarea profesională prealabilă concedierii pentru necorespundere profesională.
Totuși, ulterior, hotărârea nr. 1019/22.11.2011 contestată în cauză, a fost emisă de comisia de evaluare profesională în alcătuirea corespunzătoare deciziei nr. 909/20.10.2010, incluzându-l pe reprezentantul sindicatului T.D., care nu a participat efectiv la evaluarea reclamantului, deși rolul său în comisie era acela de a apăra drepturile și interesele profesionale ale angajatului examinat.
în condițiile în care constatarea necorespunderii profesionale a reclamantului s-a fundamentat pe activitatea de evaluare desfășurată la data de 14.11.2011 conform procesului verbal nr. 967/14.11.2011, adoptarea hotărârii de o comisie în altă componență decât cea care a luat parte la evaluare este contrară regulamentului intern al angajatorului și, implicit nelegală.
Totodată instanța a constatat că la stabilirea necorespunderii profesionale a salariatului S.C.T. comisia a avut în vedere, pe lângă rezultatele evaluării necontestate în termen, și activitatea anterioară a salariatului care reiese din recomandarea nr. 919 din 24.10.2011 a șefului ierarhic A.M.
La această recomandare nr. 919 din 24.10.2011 „care cuprinde date despre activitatea profesională anterioară a salariatului” face referire și directorul general al societății pârâte care, prin hotărârea nr. 1074 din 12.12.2011, a respins contestația reclamantului formulată împotriva hotărârii nr. 1019/722.11.2011 prin care s-a constatat necorespunderea sa profesională.
Pârâta a confirmat și prin întâmpinare că rezultatele testelor au fost coroborate cu recomandarea șefului ierarhic și cu toate acestea nu a fost în măsură să depună la dosar acest înscris pentru a dovedi temeinicia hotărârii contestate.
Față de aceste considerente, constatând că evaluarea reclamantului s-a realizat de o altă comisie decât cea desemnată de angajator în acest scop, că la examinarea salariatului nu a participat reprezentantul sindicatului a cărui prezență era impusă chiar de regulamentul de ordine interioară al pârâtei, încălcându-se prevederile art. 63 al. 2 C.muncii și că pârâta nu a dovedit activitatea anterioară deficitară a reclamantului, deși a avut-o în vedere la stabilirea necorespunderii profesionale a acestuia, instanța a apreciat că hotărârea nr. 1019/22.11.2011 este nelegală și netemeinică și, în consecință, a anulat-o.
Instanța a respins cererea reclamantului de suspendare a efectelor hotărârii atacate ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin decizia nr. 1079/12.12.2011 s-a dispus concedierea reclamantului, iar la data de 18.01.2012 contractul individual de muncă al acestuia a încetat.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța, în baza art. 274 C.proc.civ., a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând în principal casarea sentinței și, rejudecând cauza, respingerea contestației formulate, cu cheltuieli de judecata, iar în subsidiar casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
în motivare s-a arătat, în esență, că prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția inadmisibilității contestației, raportat la prevederile art. 11 din Regulamentul de ordine interioara, modificat prin actul adițional nr. 897 din 17.10.2011, unde se prevede că hotărârea comisiei de evaluarea se atacă în zece zile la conducerea societății, nefiind prevăzuta alternativa atacării la instanță.
Nu se pune problema unei îngrădiri a dreptului reclamantului de a apela la justiție întrucât, în cazul în care conducerea societății nu admite contestația, decizia emisă poate fi atacată la tribunal, ceea ce a și făcut în dosarul nr. … suspendat din 27 aprilie 2012 în temeiul art. 244 punct 1 C.proc.civ., până la soluționarea contestației ce face obiectul prezentului dosar.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocata și nici nu a pus-o în discuția părților, deși era o excepție de fond, peremptorie.
La termenul din 12 martie 2012 când s-au pus concluziile pe fondul cauzei s-a referit recurenta și la excepția invocată, însă nici atunci instanța nu a înțeles sa o pună în discuția părților.
Potrivit art. 137 alin. (1) instanța era obligată să o soluționeze cu prioritate, înainte de a se intra în fondul cauzei sau imediat după invocarea ei. Instanța nici nu a unit excepția inadmisibilității cu fondul, nefăcând mențiune asupra aplicării prevederilor art. 137 alin. (2) C.proc.civ. în cuprinsul sentinței.
în ceea ce privește fondul cauzei, arată că a respectat toți pașii procedurii de evaluare profesională, începând de la referatul înregistrat sub nr. 907 din 20.10.2011 prin care superiorul ierarhic al reclamantului, constatând deficiențe în activitatea profesionala a acestuia, a propus evaluarea sa profesională.
La 20.10.2011 conducerea societății a numit comisia de evaluare profesionala, comisie care respecta ca și componență prevederile ROI al societății, din comisie făcând parte și un reprezentant al sindicatului, dl. T.D.
în data de 21.10.2011 s-a făcut convocarea la evaluare profesionala, pe care salariatul a primit-o și a semnat de primirea acesteia în aceeași zi.
Analizându-se rezultatele testelor dar și întreaga activitate a salariatului, având în vedere și recomandarea sefului ierarhic comisia de evaluare profesionala a emis hotărârea ce este atacata, hotărâre care eventual poate fi atacata la instanța competenta o data cu atacarea deciziei de desfacere a contractului individual de munca, și nu separat.
Dosarul nr. …/2012 are ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere nr. 1079/12112/2011.
Instanța de fond reține ca din comisia de evaluare nu a făcut parte un reprezentant al sindicatului, însă este de reținut ca prin decizia 909 din 20.10.2011 a fost numit în comisie dl. T.D. ca reprezentant al sindicatului, N.N. fiind doar persoana care a supravegheat angajații în cursul testărilor competențelor profesionale. T.D. nu avea de ce să semneze procesul verbal de evaluare câtă vreme nu este cel care a examinat efectiv angajatul, ci doar cel care, ca reprezentant al sindicatului s-a asigurat ca angajatului ii sunt respectate drepturile (prin studierea bibliografiei, verificarea testelor etc.). Procesul verbal cuprinde doar prevederi referitoare la desfășurarea efectiva a evaluării, mențiuni cu privire la ora la care a avut loc, faptul ca este interzisă folosirea telefoanelor mobile, ca nu s-a solicitat de către persoana evaluata pauza între probele susținute, respectiv toate constatările făcute pe parcursul susținerii testelor. De asemenea acest proces verbal cuprinde mențiunea referitoare la eventualele solicitări ale persoanei evaluate. în procedura de evaluare nu apare nici o clipa mențiunea ca reprezentantul sindicatului trebuie sa fie prezent timp de 2 sau 3 ore sa asiste angajatul pe perioada cât răspunde testelor de specialitate.
De altfel, aceasta procedura a evaluării a urmat pas cu pas procedura prevăzuta în actul adițional la regulamentul de ordine interioara.
După afișarea rezultatelor examinării, având în vedere ca reclamantul-intimat nu le-a contestat în termen, aceeași comisie a întocmit hotărârea nr. 1019/22/1112011.
Așa cum se prevede în Regulamentul de ordine interioara, aceasta hotărâre se poate ataca la conducerea societății în termen de 10 zile, fapt pe care salariatul l-a și realizat, însă în paralel a trimis aceeași contestație și Tribunalului Maramureș – contestație ce face obiectul speței de față.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 septembrie 2012, reclamantul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
S-a arătat în motivare, în esență, că a luat la cunoștință despre excepția invocată de pârâta recurentă din întâmpinare depusă la termenul din 13.02.2012, iar la termenul din 27.02.2012 s-a pronunțat asupra excepției oral, în fața instanței dar și în scris prin concluzii. A arătat ca prin dispoziții interne salariatul nu poate fi lipsit de dreptul de a se adresa cu contestație instanței judecătorești, posibilitate ce rămâne deschisa în termenul legal de acțiune.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului pentru motivele reținute de instanța de fond adică: evaluarea contestatorului sa făcut de o alta comisie decât cea desemnata de angajator; la examinare nu a participat reprezentantul sindicatului; pârâta nu a dovedit activitatea anterioara deficitara a reclamantului, deși a avut-o în vedere la stabilirea necorespunderii profesionale a acestuia.
în completarea deficiențelor constatate mai subliniază lipsa interviului, proba importanta în cadrul căreia angajatorul poate înțelege mai bine motivațiile angajatului iar evaluatul ar fi avut posibilitatea să-și expună punctul de vedere cu privire la ceea ce i se reproșează. Din convocarea la evaluare rezulta ca evaluarea se face prin „proba scrisa și interviu”, dar interviul nu a mai avut loc.
Din comisia de verificare a rezultatelor evaluării au făcut parte aceleași persoane care au fost numite pentru evaluarea contestatorului; prin hotărârea nr. 1074/12.12.2012 directorul intimatei a menținut hotărârea nr. 1019/22/11.2012 de necorespundere profesionala, referindu-se strict la recomandarea nr. 919/24.10.2011 care nu a fost depusa niciodată la fond, ci doar anexată recursului și care reprezintă o reiterare a celor susținute în referatul nr. 907/20.10.2011, acte care nu sunt susținute de nici o proba de la dosar.
Dimpotrivă a depus adresa nr. 2692/21.09.2011 emisa de recurenta, din care rezulta ca contestatorul s-a implicat în proiecte privind benzile de transport și aparataj electric și a îndeplinit multe alte sarcini extra celor trasate în obiectivele pe anul în curs „iar calificativul pentru depusa va fi unul pe măsura ținând cont ca ați îndeplinit multe alte sarcini extra celor trasate deja în obiectivele pentru acest an”.
Recurenta nu a făcut dovada comunicării legale a rezultatelor evaluării către contestator, deși instanța de fond a solicitat de mai multe ori aceasta dovadă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
în primul rând, raportat la excepția inadmisibilității contestației, raportat la dispozițiile art. 11 din Regulamentul de ordine interioara, unde se prevede că hotărârea comisiei de evaluarea se atacă în zece zile la conducerea societății, Curtea observă, dincolo de orice discuție referitoare la legalitatea unei astfel de dispoziții din regulamentul intern în raport de imperativul respectării dreptului de acces la instanță al cetățenilor, că încă de la data comunicării cererii introductive cu pârâta, care este data de 13.12.2011, nu se mai putea invoca această excepție, având în vedere că anterior, la data de 12.12.2011, directorul general al societății respinsese contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii comisiei de evaluare nr. 1019/22.11.2011, prin hotărârea nr. 1074, situație în care se constată că fusese acoperită lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta recurentă practic înainte ca aceasta să ia cunoștință de ea.
Privind excepția de inadmisibilitate din punctul de vedere al obiectului său, adică din perspectiva interpretării motivului de recurs ca opunându-se admisibilității unei acțiuni judecătorești prin care să se tindă la anularea hotărârii comisiei de evaluare, prin invocarea atacabilității doar a hotărârii date de director în soluționarea contestației îndreptate împotriva acestei hotărâri de evaluare, Curtea constată că nu poate fi primit nici din acest punct de vedere motivul de recurs, întrucât o atare interpretare apare ca excesiv de restrictivă, fiind evident că întrucât respinge contestația împotriva hotărârii comisiei de evaluare, este atacată implicit și hotărârea dată de director în soluționarea acestei contestații, sens în care în mod constant sunt interpretate și aplicate în practică și dispozițiile legii contenciosului administrativ, similare, referitoare la procedura prealabilă.
Deși sentința nu conține dezlegări cu privire la această excepție, este evident că tribunalul a înțeles a o depăși în condițiile în care a pășit la judecarea fondului cauzei, iar cât privește nepunerea în discuția părților a acestei excepții, nu se verifică o atare susținere, excepția fiind invocată prin întâmpinarea depusă la fond, întâmpinare care a fost comunicată cu intimatul, astfel încât în acest mod, ambele părți au fost sesizate cu această excepție și în măsură a se pronunța asupra ei, fără a fi necesar ca instanța să le atragă atenția în mod special asupra posibilității de a pune concluzii în legătură cu aceasta. De altfel, prin concluziile scrise, intimatul și-a exprimat poziția procesuală cu privire la această excepție.
în mod evident, faptul nedezlegării explicite de către tribunal a excepției nu dă loc unei casări cu trimitere, care poate fi dispusă doar în situația în care soluționarea procesului s-a făcut fără a se intra în cercetarea fondului, or excepția de inadmisibilitate invocată premerge fondul, neputând fi confundată cu acesta.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la modul de soluționare a fondului litigiului.
Astfel, tribunalul a concluzionat în sensul nelegalității hotărârii comisiei de evaluare profesională nr. 1019 din 22.11.2011 raportat la faptul că din comisie nu a făcut parte un reprezentant al sindicatului, așa cum stipula art. 11 din regulamentul intern al societății, deși acesta fusese numit prin decizia nr. 909/20.10.2011.
Se arată prin motivele de recurs că în mod neîntemeiat a reținut tribunalul acest fapt ca pe o încălcare a menționatului articol din regulamentul intern, întrucât persoana care a figurat în procesul verbal de evaluare profesională, pe lângă membrii comisiei de evaluare, anume, N.N., a fost doar persoana care a supravegheat angajații în cursul testărilor competențelor profesionale. Cu alte cuvinte, se susține de către recurentă că nu era necesară și nici neprocedurală neparticiparea reprezentantului sindicatului cu ocazia testării, adică a administrării probelor de evaluare, întrucât interpretarea art. 11 din regulamentul intern trebuie făcută în sensul că rolul reprezentantului sindicatului nu era de a examina efectiv salariatul, ci de a se asigura că angajatului ii sunt respectate drepturile (prin studierea bibliografiei, verificarea testelor etc.). Procesul verbal nesemnat de către acest reprezentant al sindicatului cuprinde doar prevederi referitoare la desfășurarea efectivă a evaluării, mențiuni cu privire la ora la care a avut loc, faptul că este interzisă folosirea telefoanelor mobile, că nu s-a solicitat de către persoana evaluată pauză între probele susținute, respectiv toate constatările făcute pe parcursul susținerii testelor.
Curtea constată nefondate aceste apărări, în condițiile în care procesul verbal nr. 967/14.11.2011 încheiat cu ocazia efectuării evaluării profesionale a salariatului cuprinde o rubrică distinctă cu menționarea membrilor comisiei „de evaluare profesională împuterniciți din partea societății, în temeiul deciziei societății”, unde sunt enumerați toți membrii comisiei desemnate prin decizia nr. 909/20.10.2011, mai puțin reprezentantul sindicatului, în schimb, apare o persoană în plus, anume, managerul de resurse umane, N.N.. Toate aceste persoane semnează procesul verbal de evaluare profesională.
Or, în mod evident, rezultă că în interpretarea pe care chiar comisia de evaluare a dat-o articolului 11 din regulamentul intern, s-a considerat necesar ca desfășurarea în sine a administrării testelor ce au compus evaluarea profesională să aibă loc în prezența comisiei de evaluare numită prin decizia societății. Și este firesc să fie așa, întrucât fără a fi necesar a se preciza expres aceasta în regulamentul intern, de îndată ce este numită o comisie de evaluare, rolul acesteia trebuie să fie acela de a efectua evaluarea profesională, cu tot ce presupune aceasta: elaborarea subiectelor, a baremelor, a răspunsurilor la teste, inclusiv administrarea acestora, corectarea să se facă de către comisie.
în plus, ceea ce invocă reclamantul intimat ca motiv de nelegalitate a hotărârii de evaluare profesională este absența acelui membru al comisiei de evaluare care avea rolul de reprezentant al său, ca membru de sindicat, deci un rol favorabil acestuia în cadrul unei comisii a cărei activitate viza chestiuni importante pentru activitatea profesională a reclamantului, anume, competența sa profesională și legat de aceasta, continuarea raporturilor sale de muncă. Or, tocmai acest membru al comisiei nu a fost prezent cu ocazia derulării efective a activității de evaluare, în raport de care moment, reclamantul invocă o serie de critici: faptul că mărimile electrice date ca întrebări au fost formulate imprecis, astfel încât nu se putea elabora un răspuns clar, faptul că întrebările nu au privit activitatea tehnică în care își desfășoară activitatea reclamantul, faptul că nu s-a permis nici un mijloc de informare, având în vedere că pentru rezolvarea problemelor tehnice sunt necesare unele formule de calcul și unele standarde de valori privind numeroasele mărimi folosite în calculele electrice. S-a mai invocat de către reclamant împrejurarea că nu a avut loc și interviul în cadrul evaluării, deși era prevăzut în regulamentul intern, ca și faptul că întrebările la limba engleză nu au privit probleme tehnice, fiind deci nepertinente, vizând chestiuni legate de prietenie și mediu.
Toate aceste contestații privind valabilitatea evaluării profesionale sunt legate de momentul evaluării profesionale efective, astfel încât, așa cum corect a reținut tribunalul, era decisivă, pentru a se putea concluziona în sensul corectitudinii desfășurării procedurii de evaluare, prezența unui reprezentant al sindicatului, autoimpusă prin chiar regulamentul intern, pentru a se da angajatului certitudinea că nu se va abuza de procedeul evaluării profesionale în vederea înlăturării sale de la locul de muncă. Prezența reprezentantului sindicatului ar fi reprezentat o garanție că angajatul are o persoană în comisia de evaluare care să vegheze asupra corectitudinii testelor, asupra compatibilității acestora cu specificul activității reclamantului și în general asupra tuturor chestiunilor potențial discutabile în ceea ce privește evaluarea.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii etc.
Or, printre înscrisurile referitoare la evaluarea profesională a reclamantului intimat, singurul semnat de către reprezentantul sindical este hotărârea comisiei de evaluare profesională nr. 1019/22.11.2011, din conținutul căreia reiese că la data elaborării acesteia, evaluare salariatului luase sfârșit, fără însă ca înscrisurile care stau la baza elaborării sale să ateste participarea reprezentantului sindicatului la lucrările comisiei: elaborarea subiectelor, a bibliografiei, a baremelor, corectarea testelor etc.
Prin urmare, constatând interesul deosebit pe care prezența acestui reprezentant al sindicatului în comisie o avea, din punctul de vedere al angajatului evaluat, ca și faptul nerespectării acestei condiții impuse de art. 11 din regulament, Curtea observă nefondarea motivului de recurs prin care se critică soluția tribunalului sub acest aspect.
Ca atare, fiind suficientă această constatare pentru a concluziona în sensul nelegalității hotărârii comisiei de evaluare, emisă în altă componență decât cea care a efectuat evaluarea efectivă, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenta la plata sumei de 2815 lei în favoarea reclamantului intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
