1. în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, angajatorul are obligaţia să dispună reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, neputând practic să fie dispusă concedierea din acest post, fără ca acesta să fie, în prealabil, reintegrat în mod legal.
2. Atâta timp cât salariatul nu ocupă o anumită funcţie, contractul său de muncă nu poate să înceteze pentru această funcţie.
3. Nu se poate vorbi despre o desfiinţare efectivă, din cauze reale şi serioase, a locului de muncă al salariatului, atâta timp cât, din înscrisul ce cuprinde lista cu personalul Serviciului Marketing -Mers tren în luna iunie 2008, conform statului de funcţii aprobat cu nr. 1/1100/2008, şi lista cu personalul Serviciului Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, conform statului de funcţiuni aprobat cu nr. 1/2280/2008, rezultă că în cele două servicii există identitate de funcţii şi salariaţi.
4. Deşi s-a invocat ca motiv de concediere a salariatului faptul că s-ar fi desfiinţat funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren din cadrul Regionalei, în realitate, din analiza aceloraşi înscrisuri se desprinde concluzia că, deşi Serviciul Marketing – Mers tren a fost desfiinţat, în niciun moment nu s-a pus problema ca ocupantul acestui post să fie concediat în luna iunie 2008, conform listei de personal, ci acesta a rămas în continuare şef al noului serviciu.
5. Nu se poate considera că, în cazul unui salariat, desfiinţarea locului de muncă, respectiv şef Serviciu Marketing – Mers tren, a condus la modificarea raporturilor de muncă, iar în cazul recurentului, desfiinţarea aceluiaşi post constituie un motiv de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
6. Pentru încheierea valabilă a unor astfel de acte adiţionale la
contractul de muncă este necesar ca manifestarea de voinţă a
părţilor în sensul modificării funcţiei, locului muncii şi salariului,
elemente esenţiale ale contractului, să se realizeze anterior emiterii » 7 deciziei de concediere.
7. Decizia de încetare a contractului de muncă trebuie emisă doar în ipoteza în care nu se ajunge la un acord privind ocuparea postului vacant oferit de unitate. în cazul în care salariatul acceptă noul post, se poate încheia, într-adevăr, un act adiţional valabil de modificare a locului de muncă al acestuia.
8. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) C. muncii, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le modifice, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, decizia de concediere neputând fi calificată ca având un asemenea caracter.
C.A. laşi, s. lit. muri. şi asig. soc., dec. nr. 186 din 6 martie 2009, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1720/31.10.2008, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1/2175/4.07.2008 şi acţiunea formulată de reclamantul B.S. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 1/2175 din 04.07.2008, S.N. a dispus concedierea salariatului B.S. în temeiul art. 55 lit. c), coroborat cu art. 65 alin. (1) C. muncii, având în vedere faptul că s-a desfiinţat locul de muncă ocupat, respectiv şef Serviciu Marketing – Mers tren, ca urmare a
reorganizării activităţi. In decizie, angajatorul a menţionat că i se propune un nou loc de muncă salariatului, respectiv şef secţie I la Staţia P., R.T.F.C. Iaşi. Prin hotărârea nr. 6/30.06.2008, Adunarea Generală a
Acţionarilor a aprobat structura organizatorică a S.N. In anexa 2b la hotărârea A.G.A. nr. 6/2008 nu este prevăzut Serviciul Marketing -Mers tren. Prin urmare, acest serviciu fiind desfiinţat, a fost desfiinţat şi postul de şef serviciu ce a fost ocupat de contestator. Prima instanţă a mai reţinut că prin fraudă la lege se înţelege acea operaţiune care constă în folosirea la încheierea unui act juridic a anumitor dispoziţii legale, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative.
In legătură cu acest aspect, contestatorul nu a precizat prin încheierea cărui act juridic s-a încercat încălcarea dispoziţiilor imperative ale Codului muncii. Susţinerea contestatorului, potrivit căreia scopul angajatorului a fost obţinerea definitivă a rezultatului atins doar temporar prin decizia nr. 1/1284/21.04.2008, este neîntemeiată, în speţă facându-se dovada că a fost modificată structura organizatorică a tuturor regionalelor T.F.C., nu numai a celei din Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Actele adiţionale la contractul individual de muncă nr. 1/142/07.05.2008 şi
nr. 1/2000/24.06.2008 au fost semnate de salariat. Aceste acte privesc prestarea de către contestator a activităţilor specifice funcţiei de şef staţie I.
Pentru aceste considerente, s-a reţinut că cererile privind anularea şi constatarea nulităţi actelor adiţionale sunt neîntemeiate.
împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul B.S., considerând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul a fost angajat cu contract individual de muncă, în funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren, în cadrul R.T.F.C. Iaşi. La data de 21.04.2008, societatea angajatoare a emis decizia nr. 1/1284, act prin care a modificat în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi salariul.
Prin sentinţa civilă nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi a fost anulată această decizie şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de şef serviciu la Serviciul Marketing – Mers tren, deţinută
anterior emiterii acestei decizii, sentinţă ce a rămas irevocabilă. In ziua următoare pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti, angajatorul a întocmit o notă de fundamentare având ca obiect reorganizarea activităţii Serviciului Marketing – Mers tren la nivel central S.N. şi în cadrul R.T.F.C. Iaşi, în vederea implementării studiului efectuat de H.G. Ltd. Recurentul a mai arătat că, deşi activitatea de marketing a angajatorului se realiza exclusiv prin serviciile de marketing de la nivel central şi de la nivel regional, deşi prin studiul făcut în vederea eficientizării activităţii s-a subliniat insuficienţa numerică a acestui serviciu, comparativ cu numărul total de angajaţi ai intimatei şi cu toate că în raportul ce a stat la baza notei de fundamentare nu se propunea ca soluţie desfiinţarea serviciilor de marketing, ci eficientizarea acestora, angajatorul a folosit prilejul de a scăpa de ocupantul postului de şef serviciu la Serviciul Marketing – Mers tren din cadrul R.T.C.F. Iaşi, inserând în nota de fundamentare propunerea desfiinţării acestui serviciu, concomitent cu reorganizarea activităţii sectorului de marketing.
Astfel cum rezultă din actul înregistrat sub nr. 601/1/1931 din
02.10.2008, Serviciul Marketing – Mers tren de după reorganizare are aceleaşi posturi, ocupate de aceleaşi persoane ca anterior. De altfel, intimata, prin răspunsul la întrebarea nr. 6, a confirmat faptul că reorganizarea sectorului de marketing s-a concretizat prin mărirea numărului de posturi normate pentru această activitate, în limita posturilor vacante existente. Prin urmare, recurentul a arătat că desfiinţarea locului său de muncă nu este efectivă, că în strategia de marketing a angajatorului nu există ca obiectiv reducerea personalului, ci, dimpotrivă sporirea numerică a acestuia, odată cu luarea unor măsuri organizatorice concrete şi
mai diversificate decât în trecut pentru eficientizarea serviciilor oferite clienţilor de angajator.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit Tribunalul a reţinut că postul recurentului a dispărut odată cu desfiinţarea Serviciului Marketing – Mers tren, fară a observa că prin acelaşi act a fost înfiinţat un nou serviciu de marketing, atât la nivel central, cât şi la nivel regional, serviciu ce are în toate regionalele aceleaşi posturi ca şi serviciul de marketing anterior, posturile fiind ocupate de aceleaşi persoane. Aceasta a fost situaţia şi la Regionala Iaşi, postul fiind ocupat de persoana cu care fusese înlocuit recurentul în Serviciul Marketing – Mers tren, cu denumirea anterioară hotărârii A.G.A. nr. 6/2008. Recurentul a arătat, astfel, că desfiinţarea postului nu a fost efectivă şi a avut un scop imoral şi ilicit, respectiv obţinerea definitivă a rezultatului atins doar temporar prin decizia nr.’1/1284/21.04.2008.
S-a mai arătat că, în realizarea aceluiaşi scop, angajatorul l-a determinat pe contestator să semneze actele adiţionale din 09.07.2008 şi
14.07.2008, acte având ca obiect schimbarea funcţiei de şef al Serviciului Marketing – Mers tren, cu cea de şef staţie I. Recurentul a mai arătat că a solicitat în scris angajatorului executarea sentinţei civile nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, iar reacţia acestuia a fost schim-
barea formală a structurii sale organizatorice. In acest context, recurentul a primit răspunsul din data de 07.07.2008, prin care angajatorul îşi exprima acordul în ceea ce priveşte punerea în a hotărârii judecătoreşti doar în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale cuvenite, potrivit acesteia.
Recurentul a primit şi decizia contestată în cauză şi după două zile, silit de împrejurări şi de presiunea exercitată de angajator, a semnat primul act adiţional la contractul individual de muncă, după care, în urma unor discuţii privind data intrării în vigoare a acestuia, înscrisă iniţial ca fiind 01.05.2008, i s-a prezentat spre semnare un nou act adiţional, cu menţiunea că acesta intră în vigoare de la data de 01.07.2008. Modalitatea în care a acţionat angajatorul în raporturile juridice cu contestatorul începând cu luna aprilie 2007, când i-a modificat contractul individual de muncă, a condus la crearea unei continue presiuni asupra psihicului recurentului, pentru a obţine formal acordul de modificare a raporturilor de muncă. S-a mai susţinut că în mod greşit angajatorul a încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă şi nu un nou contract de muncă pentru noul post.
Recurentul a mai susţinut că repunerea sa în situaţia anterioară, respectiv obligarea intimatei de a-1 reintegra în funcţia de şef al unui serviciu care a fost reorganizat sub o nouă denumire, „cercetare piaţă, vânzări, mers de tren”, se impune întrucât numai astfel s-ar atinge scopul judecăţii, respectiv reparaţia echitabilă a vătămării pe care angajatorul
i-a provocat-o cu vinovăţie angajatului prin actele ce fac obiectul prezentei contestaţii.
Analizând recursul formulat de reclamantul B.S., prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 171011/21.03.2003, recurentul a ocupat, începând cu data de 24.03.2003, funcţia de şef de Serviciului Marketing – Mers tren în cadrul R.T.F.C. Iaşi. Prin actul adiţional nr. 171884/30.05.2007 la contractul individual de muncă, începând cu data de 01.06.2007, recurentului i s-a majorat salariul de bază la care era îndreptăţit, în calitate de şef al Serviciului Marketing -Mers tren, prin acordarea unei indemnizaţii de conducere de 30%, ce atestă faptul că activitatea sa în această funcţie a fost apreciată de conducerea societăţii intimate. La data de 21.04.2008, societatea angajatoare a emis decizia nr. 1/1284, act prin care a modificat în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, în ceea ce priveşte funcţia şi salariul.
Prin sentinţa civilă nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, rămasă irevocabilă, a fost anulată decizia nr. 1/1284 din 21.04.2008 emisă de
S.N. SA şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de şef serviciu la Serviciul Marketing – Mers tren, deţinută anterior emiterii acestei decizii. S-a reţinut în acest sens că modificarea unor elemente esenţiale ale contractului individual de muncă al contestatorului s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 C. muncii.
La data de 04.07.2008, prin decizia nr. 1/2175, recurentul B.S., „având funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren (…) în cadrul R.T.F.C. Iaşi”, a fost concediat în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. c), coroborat cu art. 65 alin. (1) C. muncii, pe motivul desfiinţării locului său de muncă, avându-se în vedere hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008 şi nota nr. 20/1 l/a/776/19.06.2008. La data de 07.07.2008, a fost comunicată recurentului adresa nr. 1/2120/2008, prin care intimata a răspuns cererii acestuia de executare a sentinţei nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, în sensul că îi vor fi acordate doar despăgubirile la carc era îndreptăţit, reintegrarea sa nefiind posibilă, având în vedere faptul că, prin hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008, Serviciul Marketing – Mers tren a fost desfiinţat.
Prin cererea înregistrată la societatea intimată sub nr. 1/2304/11.07.2008, recurentul a precizat că desfiinţarea serviciului i-a fost adusă la cunoştinţă doar la momentul când a primit decizia de concediere, deşi nota de fundamentare fusese emisă la data de 30.06.2008 şi în ipoteza în care nu i s-ar fi modificat în mod unilateral contractul de muncă, ar fi fost admisibil în funcţia de şef al noului serviciu creat prin hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008, serviciu care are acelaşi obiect de activitate ca
şi cel desfiinţat. A mai precizat că a luat cunoştinţă de propunerea de a ocupa un alt loc de muncă vacant pe unitate – şef staţie I. – Staţia P., funcţie pe care consimte să o exercite pentru a nu fi pus în situaţia de a-i înceta contractul de muncă.
Prin actul adiţional nr. 1/1422/07.05.2008, semnat de recurent la data de 09.07.2008, recurentul a fost trecut în funcţia de şef staţie I. – Staţia P., începând cu data de 01.05.2008. Prin actul adiţional nr. 1/2000/24.06.2008, semnat de recurent la data de 14.07.2008, s-a majorat salariul cuvenit recurentului, pentru funcţia de şef staţie I. – Staţia P., începând cu data de 01.07.2008.
Curtea a reţinut că în mod greşit prima instanţă a constatat legalitatea şi temeinicia decizici de concediere, pentru următoarele motive:
S-a reţinut că, în executarea sentinţei civile nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nelegale, angajatorul avea obligaţia de a-1 reintegra pe contestator în funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren, începând cu data de 21.04.2008, ca şi când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată modificate, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii şi practica judiciară în domeniu şi nu începând cu data pronunţării hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Or, astfel cum rezultă din organigrama depusă la dosarul de fond, această funcţie a continuat să existe după data de 21.04.2008, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 6/30.06.2008 s-a aprobat noua structură organizatorică a regionalelor de transport feroviar de călători, „cu aplicare de la data de 01.07.2008”.
Prin urmare, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, angajatorul avea obligaţia să dispună reintegrarea recurentului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, neputând practic să fie dispusă concedierea sa din acest post fară ca acesta să fie în prealabil reintegrat în mod legal.
De altfel, contradictorie este în acest sens şi poziţia angajatorului, care, pe de o parte, răspunde recurentului la cererea de executare a sentinţei civile nr. 926/18.06.2008 că nu poate dispune reintegrarea, întrucât a fost desfiinţată funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren, dar, pe de altă parte, prevede chiar în decizia contestată că, la data de
04.07.2008, data emiterii deciziei, acesta deţinea funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren în cadrul R.T.F.C. Iaşi.
Este logic că, atâta timp cât recurentul nu ocupa o anumită funcţie, contractul său de muncă pentru această funcţie nu putea să înceteze.
Pe lângă acest prim motiv de nelegalitate a deciziei, s-a mai reţinut că în mod greşit prima instanţă a constatat faptul că angajatorul ar fi dovedit în speţă că desfiinţarea locului de muncă al recurentului ar fi fost efectivă şi că ar fi avut o cauză reală şi serioasă. Astfel, la data de
19.06.2008, la o zi după pronunţarea sentinţei civile nr. 926/2008 de Tribunalul Iaşi, angajatorul a întocmit nota de fundamentare nr. 20/1 l/a/776/19.06.2008.
Prin această notă, întocmită în urma studiului efectuat de H.G. Ltd., s-a concluzionat că personalul de marketing reprezintă doar 4,2% din totalul angajaţilor care lucrează în domeniul administrativ C. Călători, astfel încât resursele umane din cadrul departamentului de marketing au posibilităţi reduse de dezvoltare eficientă a proiectelor promoţionale şi a structurilor de preţuri pe lângă activitatea principală de proiectare a mersului trenurilor.
După cum rezultă din nota de fundamentare, acestea sunt concluziile pe baza cărora s-a hotărât desfiinţarea Serviciului Marketing – Mers tren la nivel central şi a Serviciului Marketing – Mers tren la nivel regional, deşi, astfel cum am precizat anterior, studiul efectuat de H.G. Ltd. a reţinut tocmai procentajul redus al personalului de marketing din cadrul societăţii, caracterul real şi serios al desfiinţării funcţiei recurentului nefiind dovedit de intimat, cu probele administrate în cauză.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin aceeaşi notă s-a decis ca la nivel regional activitatea de marketing să fie definită de Serviciul Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, cu un necesar de personal de maxim 6 posturi care, la nivelul Regionalei Iaşi, au rămas exact aceleaşi ca în vechiul serviciu.
S-a mai reţinut că, analizând comparativ activităţile ce reveneau vechiului serviciu cu cele ale noului serviciu, acestea nu sunt modificări de esenţă, motiv pentru care au şi fost păstrate în noua schemă de personal toate funcţiile existente anterior, ocupate de aceiaşi salariaţi.
Astfel, nu se poate vorbi despre o desfiinţare efectivă, din cauze reale şi serioase a locului de muncă al recurentului, atâta timp cât, din înscrisul depus la dosarul de fond, ce cuprinde lista cu personalul Serviciului Marketing – Mers tren în luna iunie 2008, conform statului de funcţii aprobat cu nr. 1/1100/2008, şi lista cu personalul Serviciului Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, conform statului de funcţiuni aprobat cu nr. 1/2280/2008, rezultă că în cele două servicii există identitate de funcţii şi salariaţi.
Chiar dacă, astfel cum a reţinut prima instanţă, prin anexa 2b la această hotărâre a A.G.A. nr. 6/30.06.2008 s-a aprobat noua organigramă, în care apare doar Serviciul Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, acesta a preluat de fapt principalele atribuţii ale Serviciului Marketing -Mers tren, dar ceea ce este esenţial, în speţă, a preluat integral toate posturile din vechiul serviciu, care sunt ocupate de aceleaşi persoane.
S-a mai reţinut din cuprinsul aceluiaşi înscris că şeful Serviciului Marketing – Mers tren, în luna iunie 2008, era S.I., care ocupa în luna iulie 2008 aceeaşi funcţie, în cadrul serviciului reorganizat, denumit
Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren. De aici se desprinde cu certitudine concluzia că desfiinţarea funcţiei de şef Serviciu Marketing -Mers tren în cadrul R.T.F.C. Iaşi nu a fost reală şi serioasă, nefiind impusă de necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.
Astfel, deşi s-a invocat ca motiv de concediere a recurentului faptul că s-ar fi desfiinţat funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren în cadrul R.T.F.C. Iaşi, în realitate, din analiza aceloraşi înscrisuri depuse la dosar de către angajator, se desprinde concluzia că, deşi Serviciu Marketing – Mers tren a fost desfiinţat, în niciun moment nu s-a pus problema ca ocupantul acestui post să fie concediat în luna iunie 2008, conform listei de personal depuse la dosar, ci acesta a rămas în continuare şef al noului serviciu.
Nu se poate considera, în cazul unui salariat, că desfiinţarea locului de muncă – şef Serviciu Marketing – Mers tren – a condus la modificarea raporturilor de muncă, iar în cazul recurentului, desfiinţarea aceluiaşi post constituie un motiv de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
De altfel, acest aspect aduce în discuţie din nou nelegalitatea deciziei contestate, având în vedere faptul că recurentul B.S. a fost conccdiat din funcţia de şef Serviciu Marketing – Mers tren fară a fi în prealabil reintegrat pe acest post, funcţie pe care o ocupa însă, la data desfiinţării acestui serviciu, S.I.
In consecinţă, s-a reţinut că, prin modul în care a acţionat, angajatorul a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul legalităţii, astfel încât se impune anularea deciziei nr. 1/2175 din
4.07.2008 emisă de intimata şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor cuvenite recurentului potrivit dispoziţiilor art. 78 C. muncii.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în ipoteza în care nu s-ar fi modificat în mod unilateral contractul individual de muncă în luna aprilie 2008, modificare pe care instanţele au considcrat-o nelcgală, recurcntul, urmărind situaţia pe care a avut-o persoana care l-a înlocuit în funcţie, ar fi fost îndreptăţit să preia funcţia de conducere a Serviciului cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, ce a rezultat în urma restructurării serviciului Serviciu Marketing – Mers tren, fară a interveni vreo modificare în privinţa personalului care era în funcţie la data desfiinţării vechiului serviciu.
Curtea a reţinut astfel că, fară repunerea recurentului în situaţia anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
In ceea ce priveşte actele adiţionale înregistrate sub nr. 1/1422/07.05.2008 şi nr. 1/2000/24.06.2008, s-a constatat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că acestea sunt valabil încheiate, deoarece recurentul şi-ar fi dat consimţământul la modificarea contractului său de muncă.
Faptul că recurentul nu a fost de acord cu modificarea contractului său de muncă sub aspectul funcţiei, locului muncii şi salarizării rezultă şi din actul adiţional nr. 1/1285/21.04.2008, pe care angajatorul a încercat să îl încheie cu acest salariat şi care nu a fost semnat de contestator.
Curtea a reţinut faptul că aceste acte adiţionale au fost semnate însă de recurent la datele de 09.07.2008 şi 14.07.2008. Or, după încetarea contractului său de muncă, la data comunicării deciziei de concediere,
07.07.2008, potrivit art. 75 C. muncii, acesta nu mai avea posibilitatea de a-şi da acordul la modificarea acestuia.
Practic, pentru încheierea valabilă a unor astfel de acte adiţionale la contractul de muncă era necesar ca manifestarea de voinţă a părţilor, în sensul modificării funcţiei, locului muncii şi salariului, elemente esenţiale ale contractului, să se realizeze anterior emiterii deciziei de conccdiere.
Decizia de încctare a contractului de muncă trebuia emisă doar în ipoteza în care nu se ajungea la un acord privind ocuparea postului
vacant oferit de unitate. In cazul în care salariatul accepta noul post, se putea încheia, într-adevăr, un act adiţional valabil de modificare a locului său de muncă.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) C. muncii, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul avea obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţiona să le modifice, obligaţie pe care în speţă intimatul nu şi-a îndeplinit-o, decizia de concediere neputând fi calificată ca având un asemenea caracter. Astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar răspunsul la cererea recurentului de reintegrare în baza sentinţei nr. 926/2008 a Tribunalului Iaşi a fost comunicat ulterior deciziei de încetare a contractului.
In acest context, deşi obligaţia de informare a salariatului se consideră, conform art. 17 alin. (I1) C. muncii, îndeplinită Ia data semnării actului adiţional, se reţine că legiuitorul a avut în vedere în acest caz, desigur, doar actele adiţionale încheiate pc perioada cât contactul de muncă este în fiinţă, şi nu după comunicarea deciziei de conccdierc.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul formulat de reclamant, a modificat în tot sentinţa primei instanţe, a admis contestaţia promovată, a dispus anularea deciziei nr. 1/2175/2008, emisă de intimată şi a actelor adiţionale înregistrate sub nr. 1/1422/07.05.2008 şi nr. 1/2000/24.06.2008 la contractul individual de muncă încheiat între părţi. S-a dispus, totodată, reintegrarea contestatorului în funcţia de şef Serviciu Cercetare piaţă, vânzări, mers de tren, intimata fiind obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.07.2008 şi până la reintegrarea efectivă.
