Prin sentinţa civilă nr. 5865/28.11.2007 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâţii C.H., C.T.D. şi C.B.E. şi în consecinţă s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.T., dec. în anul 1947, se compune din cota de ½ parte din imobilul casă de locuit, situat în loc. C. nr. 17, com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş.
S-a constatat că moştenitori ai defunctului C.T. sunt următorii: 1. defuncta C.A., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă parte din masa succesorală de ¼; 2. defunctul C.A., în calitate de descendent de gradul I (fiu), cu o cotă parte din masa succesorală de 3/8; 3. defunctul C.G., în calitate de descendent de gradul I (fiu), cu o cotă parte din de 3/8.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C.A., decedată în anul 1986, se compune din cota de 5/8 parte din imobilul casă de locuit, situată în loc. C., nr. 17, com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş, iar unic moştenitor al defunctei C.A., este defunctul C.A., în calitate de descendent de gradul I (fiu).
Valoarea totală a imobilului casă de locuit, situată în loc. C., nr. 17, jud. Maramureş, este de 15.300 lei (RON).
S-a constatat că masa succesorală după defunctul C.A., dec. la data de 03.12.2000, se compune din următoarele bunuri imobile: – cota de 13/16 din imobilul casă de locuit, situată în loc. C., nr. 17, com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş, în valoare de 12.431,25 lei; – cota de ½ parte din imobilul şură, situat în loc. C., nr. 17, com. Dumbrăviţa, în valoare de 1450 lei; – cota de ½ parte din imobilul teren, din categoria de folosinţă pădure, cuprins în Titlul de proprietate nr. 60129/22/12.10.1994, eliberat de Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în suprafaţă totală de 4200 mp, situat în locul denumit „La Stâni”, în valoare totală de 42.000 lei; – cota de ½ parte din imobilele terenuri situate pe teritoriul satelor C. şi C., în suprafaţă totală de 4 ha şi 5824 mp, cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 51181/18/12.10.2000, eliberat de Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, după cum urmează:
1.Imobilele terenuri situate în extravilan, în hotarul loc. Chechiş, astfel: – „Mocira”, în suprafaţă de 5999 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, în valoare de 89.985 lei; -„Secări”, în suprafaţă de 6313 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, în valoare de 6313 lei; -„Buciumi”, în suprafaţă de 4309 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, valoare de 64.635 lei; -„Sub Secări”, în suprafaţă de 2223 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, în valoare de 2.223 lei.
2. Imobilele terenuri situate în hotarul loc. C., astfel: -„Vf. Gornii”, situat în extravilanul loc. C., în suprafaţă de 6200 mp, din categoria de folosinţă „fânaţe”, în valoare de 12.400 lei; -„Vf. Gronii”, situat în extravilanul loc. C., în suprafaţă de 7000 mp, din categoria de folosinţă „alte bunuri” neagricole”, în valoare de 7000 lei; -„La Arie”, situat în intravilanul loc. C., în suprafaţă de 400 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, în valoare de 12.000 lei; -„Pustă” situat în intravilanul loc. C., în suprafaţă de 2.380 mp, din categoria de folosinţă „fâneţe”, în valoare de 71.400 lei; -„Acasă”, situat în intravilanul loc. C., în suprafaţă de 8400 mp, din categoria de folosinţă, „fâneţe”, în valoare de 252.000 lei; -„Acasă”, situat în intravilanul loc. C., în suprafaţă de 1000 mp, din categoria de folosinţă „curţi construcţii”, în valoare de 30.000 lei; -„La Arie”, situat în intravilanul loc. C., în suprafaţă de 1600 mp, din categoria de folosinţă „alte terenuri”, în valoare de 48.000 lei.
S-a constatat că unic moştenitor al defunctului C.A. este reclamanta C.I., în calitate de soţie supravieţuitoare.
S-a constatat că pârâtului defunct C.G., dec. la data de 18.11.2003, îi revine cota de ½ parte din imobilele terenuri cuprinse în Titlurile de proprietate nr. 60129/22/12.10.1994 şi nr. 51181/18/ 12.10.2000, imobile identificate mai sus.
Total valoare masă partajabilă: 653.256 lei.
S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor conform convenţiei încheiată între acestea la data de 13.05.2006 şi denumită „proces verbal”, care constituie şi varianta nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar ing. Ardelean Alexandru.
S-a atribuit reclamantei C.I. următoarele bunuri imobile: -casa de locuit situată în loc. C., nr. 17, com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş, în valoare de 15.300 lei; – suprafaţa de 4500 mp, din terenul situat în locul denumit „Vf. Gornii” (în suprafaţă totală de 6200 mp), în valoare de 9000 lei; – suprafaţa de 7000 mp, teren situat în locul denumit „Vf. Gornii”, în valoare de 7000 lei; – suprafaţa totală de 2000 mp, teren situat în locul denumit „La Arie” (400 mp + 1600 mp), în valoare de 60.000 lei; – suprafaţa de 9400 mp, teren situat în locul denumit „Acasă”, (8400 mp + 1000 mp), în valoare de 282.000 lei; – suprafaţa de 2100 mp, din totalul celei de 4200 mp, teren situat la locul denumit „La Stâni”, în valoare de 21.000 lei.
Total valoare lot atribuit reclamantei C.I.: 394.300 lei.
S-a atribuit pârâţilor C.H., C.T.D. şi C.B.E. următoarele bunuri imobile: – suprafaţa de 5999 mp, teren situat în locul denumit „Mociră”, în valoare de 89.985 lei; – suprafaţa de 6313 mp, teren situat în locul denumit „Secări”, în valoare de 6313 lei; – suprafaţa de 4309 mp, teren situat în locul denumit „Buciumi”, în valoare de 64.635 lei; – suprafaţa de 2223 mp, teren situat în locul denumit „Sub Secări”, în valoare de 2223 lei;- suprafaţa de 2380 mp, teren situat în locul denumit „Pustă”, în valoare de 71.400 lei; – suprafaţa de 1700 mp din totalul de 6200 mp, teren situat în locul denumit „Vf. Gorni”, în valoare de 3.400 lei; – suprafaţa de 2100 mp, ½ din totalul celei de 4200 mp teren situat în locul denumit „La stâni”, în valoare de 21.000 lei.
Total valoare lot atribuit pârâţilor: 258.956 lei.
A fost obligată reclamanta C.I. să le plătească pârâţilor suma de 62.890,75 lei cu titlu de sultă, iar pârâţii, în solidar, au fost obligaţi să-i plătească reclamantei suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că numiţii C.T. şi C.A., au fost soţi, C.T. decedând în anul 1947, iar C.A., în anul 1986, iar din căsătoria celor doi, s-au născut doi copii: numiţii C.A. şi C.G. în prezent, ambii fiind decedaţi. După nici unul dintre defuncţii C.A. şi C.T., nu a fost dezbătută succesiunea rămasă ca urmare a decesului acestora.
Imobilul, în natură casă de locuit, situat în loc. C., nr. 17, jud. Maramureş, solicitat a fi introdus la mas succesorală după defuncţii C.A. şi Codre Todor, a fost proprietatea acestora, aşa cum rezultă şi din depoziţiile martorilor.
Aceiaşi martori au mai declarat că cei doi fraţi, C.A. şi C.G., descendenţii defuncţilor C.A. şi C.T., au locuit împreună, în acelaşi imobil, cu părinţii lor, până la data la care pârâtul defunct C.G. s-a căsătorit, şi împreună cu soţia sa C.H., respectiv în anul 1965 , s-au mutat într-o altă localitate. În casa părintească au rămas să locuiască în continuare celălalt fiu, C.A. cu soţia sa, reclamanta C.I. se numea C.A., deoarece între timp decedase soţul acesteia, C.T..
Faţă de această împrejurare, raportat la data decesului defunctului C.T., anul 1947, instanţa de fond a constatat că la acea dată, C.G., care este născut la data de 22.04.1935, avea vârsta de 12 ani.
Prin urmare, s-a considerat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei, în sensul că defunctul C.G. este străin de succesiunea rămasă de pe urma tatălui său, C.T., prin neacceptare, câtă vreme, C.G. la data decesului acestuia era minor, şi în aceste condiţii fiind o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit art. 19 din Decretul nr. 32/1954 se consideră că acceptarea succesiunii după tatăl său, respectiv după defunctul C.T. este socotită ca fiind făcută sub beneficiu de inventar.
Totodată, s-a reţinut că raportat la data deschiderii succesiunii după defunctul C.T., care este şi data morţii sale, anul 1947, defunctul C.G. a acceptat succesiunea după tatăl său, în forma prevăzută de lege şi arătată mai sus, având în vedere că era minor, astfel că nu se putea vorbi în această situaţie că defunctul C.G. era străin de succesiunea tatălui său, prin neacceptare.
Astfel, instanţa de fond a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.T. se compune din cota de ½ parte din imobilul casă de locuit situat în loc. C., nr. 17, jud. Maramureş, iar moştenitori ai acestui defunct se constată că sunt: defuncta C.A., soţia supravieţuitoare, cu o cotă parte din succesiune de ¼, şi defuncţii C.A. şi C.G., în calitate de fii, fiecăruia revenindu-i o cotă parte de 3/8 din succesiune, împreună cu cei doi descendenţi având o cotă parte de ¾ din succesiunea defunctului C.T..
În ceea ce priveşte succesiunea defunctei C.A., martorii audiaţi, au declarat că reclamanta C.I. şi defunctul său soţ C.A. au fost cei care au îngrijit-o şi înmormântat-o pe aceasta, reclamanta împreună cu soţul său, până la decesul acestuia şi ulterior, singură, până în prezent, continuând să locuiască în imobilul casă de locuit.
Ca atare, s-a constatat că masa succesorală după defuncta C.A. se compune din cota de 5/8 părţi din casa de locuit situată în loc. C., nr. 17, jud. Maramureş, iar unic moştenitor al acestei defuncte, se va reţine că este fiul său, defunctul C.A..
La data de 18.11.2003 a decedat şi pârâtul C.G., succesorii în drepturi ai acestuia fiind pârâţii chemaţi în judecată aşa cum rezultă din actele de stare civilă.
Prima instanţă a mai arătat că în cauză s-a solicitat de către reclamantă, a se dezbate succesiunea şi după defunctul său soţ, C.A., decedat la data de 03.12.2000, în masa succesorală a acestuia urmând a fi cuprinsă cota de 13/16 din imobilul casă de locuit situată în loc. C., nr. 17, jud. Maramureş (3/8 din cota de ½ a tatălui său, C.T., şi 5/8, cota parte cuvenită mamei sale, C.A. şi intrată în patrimoniul defunctului C.A., după decesul acesteia).
Martorii audiaţi la solicitarea reclamantei, prin reprezentantul său, au declarat că reclamanta C.I. împreună cu defunctul său soţ C.A., în timpul căsătoriei lor, au construit o şură, la aceeaşi adresă din loc. C., nr. 17, urmând astfel, a se constata că în masa succesorală după defunctul C.A., este cuprinsă şi cota de ½ parte din acest imobil.
Prin titlurile de proprietate nr. 60129/22/12.10.1994 şi nr. 51181/18/12.10.2000, emise de Comisia Judeţeană Maramureş s-a reconstituit dreptului de proprietate asupra terenurilor celor doi fraţi C.A. şi C.G., urmând ca în masa succesorală după defunctul C.A. să fie reţinută şi cota de ½ parte din aceste terenuri, restul cotei cuvenindu-i-se celuilalt coproprietar, respectiv defunctului pârât C.G..
Instanţa de fond a apreciat că moştenirea defunctului C.A. urmează a fi culeasă în integralitate, de către reclamanta C.I., în calitate de soţie supravieţuitoare, în favoarea căreia defunctul a testat întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, aşa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 6267/27.10.2000.
Cum reclamanta a fost desemnată legatar universal al succesiunii soţului său defunct, C.A., instanţa de fond a menţionat că fratele acestuia, respectiv pârâtul defunct C.G., în calitate de colateral privilegiat este înlăturat astfel de la moştenire.
Potrivit art. 728 C. civ., „nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune”.
Procedând la efectuarea propriu-zisă a partajului între părţi, instanţa de fond a dispus conform dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, reclamantei C.I. i s-a atribuit imobilul în natură casă de locuit, situat în loc. C., nr. 17, com. Dumbrăviţa, având în vedere că la această adresă îşi are domiciliul reclamanta, unde locuieşte şi în prezent.
La data de 13.05.2006, cu ocazia deplasării expertului la faţa locului, în scopul identificării imobilelor terenuri supuse împărţelii, între părţile din litigiu, în prezenţa expertului, a intervenit o înţelegere privind partajarea terenurilor în litigiu, înţelegere ce a fost materializată prin înscrisul sub semnătură privată, denumit „proces-verbal”, încheiat de expert cu acea ocazie.
Considerând că această convenţie exprimă voinţa reală a părţilor, având caracterul unei tranzacţii, instanţa de fond a procedat la împărţirea terenurilor în litigiu, conform celor consemnate în cuprinsul înscrisului de mai sus, această înţelegere a părţilor constituind de altfel şi prima variantă de lotizare a raportului de expertiză.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată să le plătească şi sulta corespunzătoare cotei părţi ce le revine acestora din imobilele supuse împărţelii.
Căzând în pretenţii pârâţii au fost obligaţi să-i plătească reclamantei suma de 2000 lei, reprezentând parte din cheltuielile făcute de aceasta cu procesul.
Prin decizia civilă nr. 192/A/28.10.2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis apelul declarat de apelanta C.I. împotriva sentinţei civile nr. 5865/28.11.2007, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, care a fost schimbă în parte, în ceea ce priveşte valoarea bunurilor partajabile, după cum urmează:
S-a constatat că valoarea partajabilă a imobilului în natură casă de locuit din localitatea C. nr. 17 (nr. nou 34) este de 7.941 lei ron.
S-a constatat că valoarea totală a terenurilor partajabile este de 174.724 lei ron.
S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, prin formarea şi atribuirea de loturi, în natură, conform completării la lucrarea de expertiză, efectuată de expert Popoviciu Cornel, la data de 8.06.2010, astfel:
S-a atribuit reclamantei C.I. următoarelor bunuri imobile: casa de locuit situată în C. nr. 17 (nr. nou 34), în valoare de 7.941 lei; – Teren „Acasă-C.”, curţi construcţii, în suprafaţă de 1000 mp, în valoare de 12.600 lei; – Teren „Acasă-C.”, fâneaţă, în suprafaţă de 8.054 mp, în valoare de 84.567 lei; – Teren „La Arie”-C., fâneaţă, în suprafaţă de 400 mp, în valoare de 4.200 lei: – Teren „La Arie”-C., neagricol, în suprafaţă de 1.600 mp, în valoare de 8.400 lei: – Teren „Gornii 1”-C., fâneaţă, în suprafaţă de 3.738 mp, în valoare de 4.710 lei; – Teren „Gornii 2”-C., neagricol, în suprafaţă de 7.000 mp, în valoare de 5.880 lei; – Teren „La Stâni”-C., pădure, în suprafaţă de 1874 mp, în valoare de 2.361 lei.
Valoarea totală a lotului atribuit reclamantei C.I. este de 130.659 lei.
S-a atribuit pârâţilor C.H., C.T. şi C.E. (succesorii defunctului C.G.), următoarele bunuri imobile: – Teren „Pustă”-C., fâneaţă, în suprafaţă de 2.380 mp, în valoare de 24.990 lei; – Teren „Mocira”-Chechiş, fâneaţă, în suprafaţă de 5.245 mp, în valoare de 6.609 lei; -Teren „Secări”-Chechiş, fâneaţă, în suprafaţă de 6.313 mp, în valoare de 7.954 lei; – Teren „Buciumi”-Chechiş, fâneaţă, în suprafaţă de 4.309 mp, în valoare de 5.429 lei; – Teren „Sub Secări”-Chechiş, fâneaţă, în suprafaţă de 2.000 mp, în valoare de 2.520 lei; – Teren „Vârfu Gornii 1”- C., fâneaţă, în suprafaţă de 1.700 lei, în valoare de 2.142 lei; – Teren „La Stâni”-C., pădure, în suprafaţă de 1.874 mp, în valoare de 2.361 lei. Valoarea totală a lotului atribuit pârâţilor este de 52.006 lei
A fost obligată reclamanta C.I. la plata către pârâţi a sumei de 36.844,93 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus întăbularea în CF a dreptului de proprietate al părţilor, cu titlu de moştenire şi partaj, ulterior întocmirii documentaţiei cadastrale aferente, respectiv ulterior întăbulării titlului de proprietate. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Au fost obligaţi intimaţii C.H., C.T. şi C.E., în solidar, la plata către apelanta C.I. a sumei de 1.733 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că masa bunurilor de împărţit în prezenta cauză este alcătuită din casa de locuit situată în loc. C. nr. 17 (nr. nou 34) şi terenurile cuprinse în Titlu de proprietate nr. 51181/18/12.X.2000. Cu privire la casa de locuit, tribunalul a considerat că valoarea care trebuie avută în vedere la partaj este cea din 1956, anterior efectuării îmbunătăţirilor de către reclamantă şi soţul ei (îmbunătăţiri valorificate separat, în dosarul xx/182/2005 al Judecătoriei Baia Mare – ataşat).
Analizând expertiza efectuată în dosarul nr. xx/182/2005, tribunalul a constatat că valoarea stabilită de expertul judiciar la nivelul anului 1956 este de 7.941 lei. Această expertiză este opozabilă părţilor fiind efectuată în dosarul în care s-a valorificat dreptul de creanţă al reclamantei în contradictoriu cu pârâţii intimaţi din prezenta cauză.
În acest sens s-a constatat că în cauza de faţă, în mod greşit prima instanţă a avut în vedere valoarea actuală a imobilului casă de locuit, la partaj impunându-se a se avea în vedere valoarea din momentul deschiderii succesiunii.
În privinţa terenurilor cuprinse în Titlul de proprietate instanţa de apel a avut în vedere expertiza efectuată de ing. P.C.G., respectiv completarea lucrării efectuate la data de 8.06.2010. În privinţa lucrării de expertiză topografică sus menţionată, nici una din părţi nu a formulat obiecţiuni, confirmând constatările expertului, împrejurare consemnată în încheierea de şedinţă din 14.X.2010.
Conform constatărilor expertului, valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 174.724 lei ron. Raportat la această valoare, tribunalul a apreciat că reclamantei apelante i se cuvin valoric terenuri în valoare de 87.362 lei şi intimaţilor li se cuvin terenuri în valoare tot de 87.362 lei.
Instanţa de apel a constatat că se impune o nouă lotizare a terenurilor ţinându-se seama de principiul împărţirii în natură, de folosinţa şi locaţia bunurilor şi de noile valori stabilite în apel. În consecinţă, s-a procedat la o nouă lotizare cu atribuirea în favoarea apelantei a casei de locuit şi a terenurilor propuse de expert în completarea raportului de expertiză şi atribuirea în favoarea intimaţilor a terenurilor propuse în aceeaşi lucrare a expertului, Iar pentru echilibrarea valorică a loturilor şi aducerea lor în concordanţă cu cota cuvenită se impune ca apelanta să plătească intimaţilor cu titlu de sultă suma de 36.844,93 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta C.I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii unei alte modalităţi de partajare.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea recurată este nelegală deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
A mai menţionat reclamanta că un singur lucru esential a cerut instanţei de apel, respectiv stabilirea unei modalităţi de partajare a terenurilor astfel încât loturile să fie aproximativ egale valoric pentru ca recurenta să nu fie obligată la plata unei suite exagerat de mari (raportat la veniturile care le are recurenta de 520 lei lunar si vârsta acesteia de peste 70 ani).
Pe de altă parte, reclamanta a susţinut că în apel a arătat că la stabilirea variantei de partajare instanţa de fond a avut ca unic criteriu de împărţeală procesul-verbal încheiat la data de 13.06.2006 de către expertul Ardelean pe care l-a apreciat ca având valoarea unei tranzacţii. Acest proces-verbal nu poate fi considerat tranzacţie câtă vreme reclamanta, ulterior, a revenit asupra modalităţii de partajare arătând că nu mai este de acord cu acel proces-verbal (încheierea din 28.06.2006- fila 219), instanta de apel nepronunţându-se în niciun fel asupra acestui aspect.
Apoi, în expertiza efectuata in apel de expert Popoviciu Cornel, pe lângă faptul ca s-au reevaluat terenurile, reclamanta menţionează că a solicitat o lotizare a terenurilor si din punct de vedere valoric pentru o noua împărţeală. Acesta le-a împărţit conform variantei din sentinţă (asa cum a facut si instanta de apel) si la punctul 7.3 din raportul de expertiza depus la 03.12.2009 si la finalul completării la raportul de expertiza depus la data de 10.06.2010, arată si modalitatea de a egaliza loturile din punct de vedere valoric, asa cum a solicitat, şi anume, suprafaţa echivalenta pentru suma de 37037 lei este de 3527 mp. din terenul numit „Acasă”, identificat si delimitat in expertiză să fie atribuit intimatilor pentru egalizarea loturilor, fără a fi obligată vreo parte la plata de sultă.
Instanta de apel nu s-a pronunţat in niciun fel asupra acestui aspect.
A mai mentionat reclamanta că s-a propus atribuirea către intimati din acest teren numit „Acasă”, deoarece acesta este de valoarea cea mai mare, restul valorilor terenurilor de împărţit fiind la preturi derizorii, astfel încât să se poată ajunge la egalizare valorică.
Intimaţii pârâţi C.H., C.T.D. şi C.B.E.,prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
La termenul de judecată din data de 25.02.2011, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt şi reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanţa de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 şi pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 şi pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepţie care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate.”
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speţă, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanţei de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanţă de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate.
Deşi formal cererea de recurs nu indică temeiul de drept, Curtea în baza art.306 alin.3 C.pr.civ. apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în cele reglementate de art.304 pct.7, pct.9 şi art.312 alin.3 C.pr.civ.
Cu toate acestea, în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Memoriul de recurs conţine şi motive de netemeinicie, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probaţiunii administrate în cauză respectiv a probei privind expertizele tehnice întocmite în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.
Se constată, aşadar, de către Curte că, în cauză, îşi găseşte incidenţa excepţia inadmisibilităţii acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepţie fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conţin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluţiei istoricului cauzei, ale stării de fapt, ale probaţiunii administrate în cauză, etc. care intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 şi 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecinţă, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanţe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părţi, ori care să tindă la o reapreciere a probaţiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanţa de recurs fiind ţinută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanţe şi fiind obligată de a se abţine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Aşa fiind, Curtea constată că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu este fondată în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu consecinţa neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
În privinţa celorlalte motive de recurs care au fost încadrate de instanţa de recurs în cele reglementate de art.304 pct.7, pct.9 şi art.312 alin.3 C.pr.civ., acestea sunt apreciate de Curte ca fiind întemeiate.
Astfel, Curtea constată că prin cererea de apel reclamanta C.I. a criticat hotărârea instanţei de fond invocând mai multe motive de apel printre care şi cele menţionat expres la pct.3 din cerere referitoare la modalitatea de partaj. În susţinerea acestor motive de apel, reclamanta a arătat că la stabilirea variantei de partajare instanţa de fond a avut ca unic criteriu de împărţeală procesul-verbal încheiat la data de 13.06.2006 de către expertul Ardelean pe care l-a apreciat ca având valoarea unei tranzacţii. Acest proces-verbal nu poate fi considerat tranzacţie câtă vreme reclamanta, ulterior, a revenit asupra modalităţii de partajare arătând că nu mai este de acord cu acel proces-verbal.
De asemenea, reclamanta a învederat că nu este de acord cu varianta de partajare pentru că este inechitabil ca reclamanta să fie obligată să plătească o sultă exagerat de mare de 62890,75 lei raportat la veniturile care le are recurenta de 520 lei lunar şi a solicitat stabilirea unei modalităţi de partajare a terenurilor astfel încât loturile să fie aproximativ egale valoric astfel încât în contul sultei pe care reclamanta ar fi obligată să o plătească, pârâţii să primească teren echivalent de la locul numit „Acasă” care are şi cea mai mare suprafaţă şi este cel mai valoros.
Examinând hotărârea recurată Curtea constată că aceasta nu cuprinde niciun considerent de fapt şi de drept, expres sau implicit, prin care tribunalul să răspundă la motivele de apel mai sus arătate ceea ce echivalează cu inexistenţa motivării astfel încât din această perspectivă instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. Nemotivarea hotărârii de către tribunal sub aspectele arătate relevă în mod concret necercetarea motivelor de apel invocate de reclamantă astfel încât instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar asupra deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 304 pct.7, pct.9 şi art.312 alin.3 C.pr.civ. iar în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.312 alin.3 C.pr.civ va admite recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei civile nr. 192/A din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. 5/182/2003, pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de apel va analiza sentinţa primei instanţe sub toate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie invocate prin cererea de apel şi se va pronunţa asupra acestora prin hotărârea ce va o va pronunţa în cauza.
