C. muncii, art. 78
Salariatul concediat prin desfacerea contractului individual de muncă poate ataca în justiţie decizia de concediere şi poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a concedierii.
împrejurarea că s-a dispus transferul salariatului la un alt angajator determină imposibilitatea instanţei de judecată de a dispune reintegrarea salariatului la vechiul angajator. Acest aspect are relevanţă şi asupra acordării daunelor morale, deoarece nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire la dreptul său la muncă ce ar fi trebuit reparată, pentru asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, prin repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor băneşti, conform art. 78 alin. (1) C. muncii.
I.C.C.J., s. civ. şi de propr. irit., decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2010,
Prin contestaţia înregistrată la data de 18 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, contestatorul D.I. a chemat în judecată pe intimata D.S.V. SA Mehedinţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie anulată decizia nr. 40/5.04.2006 de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata D.S.V. SA Mehedinţi, reintegrarea pe postul de şef al C.V.S. Orşova – controlul alimentelor şi asistenţă sanitar veterinară, acordarea de daune morale în cuantum de 7 miliarde lei, plata drepturilor salariale aferente, precum şi cheltuielile de judecată.
In motivare, contestatorul a arătat că, în urma deciziei civile nr. 1319/24.09.2001, emisă de Tribunalul Timiş, a fost reîncadrat pe postul de Şef C.V.S. Orşova – controlul alimentar şi asistenţă sanitar veterinară, stabilindu-se şi daune cominatorii către contestator în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi întârziere, această decizie fiind atacată de către intimată, iar prin dispoziţia nr. 25/24.04.2005, s-a dispus în final reintegrarea contestatorului de către intimata D.V.S., avându-se în vedere deciziile anterioare pronunţate de Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara, precum şi Tribunalul Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 592/18.04.2007, Tribunalul Dolj, Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte contestaţia precizată formulată de contestator; a anulat decizia nr. 40/05.04.2006, emisă de intimată; a respins capetele de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti şi a respins cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, precum şi a daunelor materiale şi morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire la dreptul său la muncă, ce ar fi trebuit reparată, pentru asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, prin repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor băneşti, conform art. 78 alin. (1) C. muncii.
împotriva acestei sentinţe, contestatorul D.I. a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 04.07.2007.
Prin decizia civilă nr. 957/18.04.2008, Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că decizia civilă nr. 346/17.02.2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a stabilit, cu putere de lucru judecat, că raporturile de muncă ale reclamantului-recu-rent cu pârâta D.S.V. Mehedinţi au încetat în anul 1999, în momentul în care s-a transferat la P. Orşova şi că nu se mai putea dispune reintegrarea acestuia în funcţie, astfel că această decizie a înlăturat efectele deciziei nr. 1319/2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, de care se prevalează reclamantul, solicitând reîncadrarea în funcţie.
împotriva hotărârilor pronunţate în dosarele nr. 3643/30/2006 şi nr. 565/59/2008, recurentul-reclamant D.I. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi recurs, la care nu s-a indicat temeiul de drept.
Prin decizia civilă nr. 3349/19.11.2008, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul şi contestaţia în anulare declarate de contestatorul D.I., reţinând, în esenţă, că, în ceea ce priveşte contestaţia în anulare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., deoarece acesta a fost prezent la soluţionarea dosarului nr. 565/59/2008, formulând cereri în
probaţiune şi punând concluzii orale în şedinţa publică din 14 august 2008 şi că nici celelalte motive invocate nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Totodată, cu privire la cererea de recurs s-a reţinut că aceasta este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile.
împotriva deciziei nr. 2472/14.08.2008 a declarat recurs con testatorul D.l. care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 564/59/2009.
Prin încheierea civilă nr. 1057/19.06.2009, Curtea de Apel Timişoara
a scos cauza de pe rol şi a trimis-o, spre soluţionare, înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată sub nr. 564/59/2009.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate,
înalta Curte a constatat că recursul este inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
