În contextul în care contestatorul luând cunoştinţă de convocarea angajatorului, a participat la cercetarea disciplinară prealabilă, nu se poate conchide că ar fi viciată procedura îndeplinită pentru considerentul că ar fi avut loc imediat după terminarea cursei trenului condus de contestator, neputându-se aprecia că s-ar fi încălcat dreptul la odihnă în sensul reclamant de contestator.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., sent. nr. 1423/F/24 martie 2010)
Prin contestaţia înregistrată sub nr.de mai sus, formulată în contradictoriu cu intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR – SA – Sucursala Iaşi, contestatorul MC a solicitat instanţei în principal să constate nulitatea deciziei de concediere nr. IB/1617 emisă de intimară la data de 14 iulie 2009, lipsirea de efecte juridice a măsurii de desfacere a contractului individual de muncă şi repunerea contestatorului în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă; să fie obligată intimata să efectueze menţiunile corespunzătoare, în carnetul de muncă, începând cu data de 14 iulie 2009 şi până la reintegrarea efectivă, în sensul ca perioada respectivă să fie considerată vechime în muncă fără întrerupere; să fie obligată intimata la plata tuturor drepturilor salariale pe întreaga perioadă de la desfacerea contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă de care ar fi beneficiat contestatorul în calitate de salariat; cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, să fie obligată intimata să emită o nouă decizie, prin care să înlocuiască sancţiunea aplicată cu o altă măsură de sancţionare, respectiv una din măsurile prev.la art.264 alin.1 lit.a-e Codul muncii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Contestatorul MC, angajat al intimatei din anul 1989,a ocupat postul de mecanic locomotive-automatic în anul 2009, în care calitate a fost sancţionat disciplinar prin Decizia de sancţionare disciplinară nr.I.B./1617/14.07.2009, ce face obiectul cercetării judecătoreşti.
Prin actul contestat s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art.264 alin.1 lit.f din Codul Muncii, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea următoarelor fapte ce constituie abateri disciplinare conform art.263 pct.2 din Codul Muncii, respectiv: după gararea trenului nr.,55075 remorcat în data de 13.07.2009 de locomotiva DA 1364 deservită de echipa de locomotivă compusă din mecanic locomotivă MC şi mecanic locomotivă VM (comandat mecanic ajutor conform foii de parcurs seria 6 V nr.1267) a fost surprins de Poliţia TF când s-a dat jos de pe locomotivă cu 4 canistre cu motorină având capacitatea de 20 litri fiecare; a transportat pe locomotivă obiecte străine feroviare (4 bidoane cu 80 l motorină), contravenind prevederilor Instrucţiunilor pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr.201 art.12 (1) lit.c); a părăsit locomotiva pe momentul transportului bidoanelor de la locomotiva lângă clădirea nr.430438/14.07.2009 a Poliţiei TF Ilva Mică, contravenind prevederilor Instrucţiunilor pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr.201 art.12(1) lit.e; a avut alte preocupări în timpul serviciului, contravenind prevederilor instrucţiunilor pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr.201 art.12 (a) lit.i; nu a completat corespunzător fişa de bord a locomotivei DA 1364, contravenind prevederilor instrucţiunilor pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr.201 instrucţiuni 201 art.9 (1) lit.h; nu a avizat şeful ierarhic superior, a contravenit Ordinul de serviciu nr.3/2001.
Se mai reţine că s-a contravenit prevederilor din Codul Muncii art.39 alin.2 lit.a şi c, Regulamentului Intern art.27 pct. n, t, v şi fişei postului şi că în timpul cercetării prealabile toate argumentele aduse prin răspunsurile din nota de relaţii sunt combătute de faptele evidente menţionate şi în adresa Poliţiei T.F.Ilva Mică nr.430438/4.07.2009.
A avut în vedere angajatorul, la emiterea actului sancţionator, prevederile R.O.F. al S.N.T.F.M. „CFR – Marfă” SA Sucursala CFR Marfă Iaşi, cap.VII, lit.d, pct.8 şi prevederile din fişa postului, precum şi raportul de cercetare întocmit de Serviciul Siguranţa Circulaţiei înregistrat sub nr.I.C./69/2009 din data de 14.07.2009 şi aprobat de conducerea Sucursalei CFR Marfă Iaşi, cu ocazia finalizării cercetării disciplinare a d-lui. MC privind neconformităţile produse în data de 13.07.2009 în remorcarea terenului 55075 pe relaţia Vatra Dornei – Lunca Ilvei.
Documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestată este ataşată la dosar.
Examinând aceste înscrisuri, precum şi probele administrate, se conchide că în cauză nu subzistă niciunul dintre motivele de nulitate absolută reclamate de contestatorul.
Potrivit dispoziţiilor art.267 Codul Muncii (alin.1) sub sancţiunea nulităţii absolute nici o măsură, cu excepţia celei prevăzută la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile (alin.2). În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii (alin. 3). Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute anterior fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării prealabile (alin. 4). În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate prealabile şi motivaţiile pe care le considera necesare, precum şi dreptul de fi asistat, la cererea sa, de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este.
Pe de o parte, acţiunea disciplinară a fost realizată în acord cu prescripţiile textului legal evocat, angajatul fiind convocat în scris pentru cercetarea sa prealabilă, în care sens personal a semnat convocarea, prin care i se aducea la cunoştinţă obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
În cuprinsul actului a înserat personal menţiunea „nu solicit asistenţa sindicatului”. Este astfel de înlăturat aserţiunea contestatorului referitoare la lipsa convocării în privinţa cărei de altfel nu s-a mai insistat pe parcursul soluţionării cauzei, după depunerea documentaţiei şi nici cu ocazia dezbaterilor finale.
Pe de altă parte, în măsura în care nu există o interdicţie legală expresă (generală sau concretă), angajatorul este liber să împuternicească un salariat (delegat) din structura unităţii în vederea exercitării oricăreia dintre atribuţiile sale inclusiv cele de sancţionare disciplinară. În cauză s-a dovedit că persoana care a întreprins acţiunea disciplinară finalizată prin emiterea deciziei contestate, numitul SC nu avea nevoie de un mandat expres în acest sens, fiind în sarcina sa potrivit fişei postului. În calitate de şef al Serviciului Siguranţei Circulaţiei îi revenea atribuţia specifică de a cerceta şi trata abaterile de la reglementările şi actele normative care îi cad în competenţă, sau cele repartizate şi ordonate de organele ierarhic superioare (pct.6.1.12), având responsabilitatea de a cerceta şi trata abaterile de la reglementările şi actele normative în vigoare (pct.6.8.4).
Documentaţia ce a stat la baza emiterii actului sancţionator probează că în privinţa cercetării prealabile, ascultarea salariatului şi verificarea susţinerilor acestora, anterior sancţionării sale, cerinţa legii a fost satisfăcută. Prevederile legale ale art.267 Codul Muncii au caracterul unei măsuri de protecţie pentru prevenirea aplicării unei sancţiuni disciplinare nejustificate. În contextul în care contestatorul luând cunoştinţă de convocarea angajatorului, a participat la cercetarea disciplinară prealabilă, nu se poate conchide că ar fi viciată procedura îndeplinită pentru considerentul că ar fi avut loc imediat după terminarea cursei trenului condus de contestator, neputându-se aprecia că s-ar fi încălcat dreptul la odihnă în sensul reclamant de contestator.
Instrucţia 201 la art.9 pct.3 stabileşte că personalul de locomotivă trebuie să răspundă la orice chemare în legătură cu serviciul, după ce i s-a asigurat odihna necesară, precum şi în cazuri excepţionale cum ar fi: calamităţi, accidente şi evenimente feroviare, inclusiv pentru înlăturarea urmaşilor acestora. În cauză cercetarea disciplinară, la care contestatorul a participat, s-a desfăşurat imediat ce acesta a ajuns la destinaţie, la terminarea programului de lucru în timpul căruia, concomitent cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu a desfăşurat şi activităţi prohibite depozitarea şi transportarea a altor obiecte cu locomotiva, părăsirea locomotivei pentru a adăposti canistrele cu motorină nelegal transportate de la locomotivă la locuinţa sa). Singura condiţie instituită de legiuitor, şi a cărei încălcare este sancţionabilă cu nulitatea, este aceea a desfăşurării cercetării prealabile anterior sancţionării. În cauză cercetarea prealabilă s-a desfăşurat în 13 şi 14.07.2009, ascultarea salariatului făcându-se în dimineaţa zilei de 14.07.2009 la Subunitatea Vatra Dornei, iar sancţiunea a fost aplicată la sediul angajatorului, Iaşi, la sfârşitul zilei, astfel încât este în afara oricărei discuţii, aspectul ordinii temporale, de altfel necontestat, angajatorul aflându-se în termenul prevăzut de art.268 alin.1 în cazul sancţiunii aplicate şi fiind respectată voinţa legiuitorului de a asigura protecţia salariaţilor.
Cercetarea prealabilă se putea desfăşura chiar în situaţia neprezentării salariatului la convocare. În condiţiile în care posibilitatea acordată de a se apăra nu înseamnă obligaţie pentru cel în cauză, salariatul care participă la cercetarea prealabilă fără succes invocă ulterior viciile neconvocării şi desfăşurării acţiunii disciplinare.
Nici celelalte motive de nulitate a deciziei de sancţionare nu pot fi primite.
Starea de fapt relatată în cuprinsul deciziei de sancţionare este confirmată unitar atât de documentaţia ce a stat la baza emiterii actului sancţionator (declaraţiile participanţilor la evenimente, concluziile poliţiştilor TFI consemnate în raportul de cercetare şi celelalte documente, cât şi de cercetările ulterioare (rezultatul expertizării fiind acela că motorina din cisternele transportate de contestator de la locomotivă spre domiciliu este identică), precum şi de probele administrate în faţa instanţei: depoziţia testimonială şi interogatoriu. Astfel, în sarcina contestatorului se impune a fi reţinută săvârşirea tuturor faptelor enumerate şi descrise în decizia de sancţionare. Săvârşirea acestor fapte în timpul serviciului iniţial a fost recunoscută de angajat cu ocazia flagrantului, în faţa poliţiştilor, cât şi cu ocazia ascultării sale de către reprezentantul angajatorului.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, soluţia dată cercetărilor penale întreprinse în legătură cu săvârşirea infracţiunii de delapidare, nu are nicio relevanţă în privinţa sancţionării disciplinare, care a vizat alte aspecte. Este de înlăturat teza contestatorului privind gravitatea faptelor, fiind de apreciat ca suficient de gravă doar fapta de a părăsi în timpul manevrelor locomotiva, chiar dacă există şi ajutor mecanic de locomotivă, pentru ca siguranţa circulaţiei trenurilor să fie pusă în pericol, o atare abatere disciplinară impunându-se a fi sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Cu atât mai mult se impune a fi respinsă cererea contestatorului de aplicare a unei alte sancţiuni disciplinare cu cât părăsirea locomotivei, în timpul serviciului, s-a făcut pentru realizarea unor interese personale în detrimentul angajatorului şi cu cât în cauză au fost săvârşite mai multe fapte sancţionabile fiecare cu aceeaşi sancţiune (a transportat pe locomotivă obiecte străine feroviare (4 bidoane cu 80 l motorină, nu a completat corespunzător fişa de bord a locomotivei ; nu a avizat şeful ierarhic superior, a contravenit Ordinul de serviciu nr.3/2001.), în plus nu se discută despre o primă abatere disciplinară. În contextul săvârşirii concomitente a mai multor fapte prin care se contravine intenţionat, direct sarcinilor de serviciu, încălcându-se flagrant disciplina muncii, pentru considerentele de fapt şi drept expuse, contestaţia formulată va fi respinsă ca nefondată.
