Prin sentinţa civilă nr.1108 din 3 iunie 2008, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, a Primarului Municipiului Tg-Mureş, a Consiliului local al municipiului Tg-Mureş, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii VT, DM, SE, prin reprezentant legal Sindicatul „Spiru Haret” Tg-Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Grădiniţa cu Program Prelungit „Rază de Soare” Tg-Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Primarul municipiului Tg-Mureş, Consiliul local al municipiului Tg-Mureş, şi drept consecinţă:
-a obligat în solidar pârâţii la calcularea şi la plata în favoarea fiecărei reclamant a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 – 20.07.2007.
– a dispus ca despăgubirile mai sus menţionate să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe salariale şi până la data plăţii efective a debitului.
– a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie invocată de chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor.
– a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor.
– a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de Municipiul Tg-Mureş în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu referire la excepţiile invocate.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 şi art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, art.2, art.31 alin.2 şi art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învăţământ preuniversitar de stat pe judeţul Mureş, deoarece acest pârât are atribuţii specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plăţii drepturilor băneşti ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 şi art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din O.U.G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin H.G nr.2192/2004 şi art.167 alin.3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c şi alin.4 din Legea nr. 215/2001 şi art. 20 alin.1 şi alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplineşte funcţia de ordonator de credite în privinţa sumelor solicitate de reclamanţi.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt încadraţi la unitatea şcolară pârâtă, în funcţia de cadru didactic în învăţământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 a O.G. nr. 11/2007, au fost stabiliţi coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 a O.G. nr. 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificaţi coeficienţii de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învăţământul preuniversitar, fără a se modifica şi prevederile art. 9 din O.G. nr. 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadenţe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivităţii nu se pune. Acelaşi mecanism legislativ se întâlneşte şi în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetăţeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor şi actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare („facta praeterita”) constând în faptul prestării muncii şi în actul juridic al plăţii salariului pe perioada ianuarie – iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o „facta pendentia” şi o „facta futura”, constând în situaţia juridică nouă recunoaşterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) şi a scadenţei acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienţi de multiplicare salarială stabiliţi iniţial de Guvern.
Însă, pârâţii au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând şi prevederile art. 154 – 155, art.161 – 164 alin.1 şi 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Tg.Mureş prin Primar, invocând prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În esenţă recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în sensul în care între reclamanţi şi pârâţii Primarul Municipiului Tg-Mureş şi Consiliul local al municipiului Tg-Mureş nu există raporturi de muncă. Pe de altă parte au fost invocate prevederile Legii nr.84/1995 şi HG 2192/2004.
Recursul declarat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.20 din Legea 215/2001 comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale. Potrivit art.1 lit.d şi e din aceeaşi lege, autorităţile deliberative sunt reprezentate de consiliile locale, consiliile judeţene etc, iar autorităţile executive de primarii comunelor, oraşelor, municipiilor etc.
Din definiţiile mai sus enunţate precum şi din economia dispoziţiilor art.21 din Legea 215/2001, rezultă că unităţile administrativ teritoriale (comunele, oraşele, municipiile şi judeţele) sunt persoane juridice distincte de autorităţile administraţiei publice care se organizează şi funcţionează în cadrul lor, au capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, acestea putând fi reprezentate în justiţie de primar sau respectiv preşedintele consiliului judeţean.
În prezenta cauză reclamanţii au înţeles să cheme în judecată Primarul Municipiului Tg-Mureş şi Consiliul local Tg-Mureş în calitatea lor de autorităţi ale administraţiei publice locale, autorităţi care sunt organizate şi funcţionează în unitatea administrativ teritorială. Prin hotărârea atacată instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de Primarul Municipiului Tg-Mureş şi Consiliul local al municipiului Tg-Mureş. Excepţiile astfel soluţionate au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr.215/2001, Legii nr.500/2003, Legii nr.273/2006, OUG nr.32/2001 şi HG nr.2192/2004 precum şi dispoziţiile Legii nr.84/1995 avându-se în vedere textele legale incidente în vigoare în perioada în litigiu (01.09.2004 – la zi).
Potrivit dispoziţiilor art.316 C.pr.civ., raportat la dispoziţiile art.294 C.pr.civ., calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în prima instanţă este rezervată persoanelor care au avut calitatea de părţi la judecata cauzei în fond.
Din actele şi lucrările dosarului precum şi din cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, rezultă fără putinţă de tăgadă, împrejurarea că în prezenta cauză unitatea administrativ teritorială, persoană juridică distinctă, respectiv Municipiul Tg-Mureş, nu a avut calitatea de parte în proces şi ca atare, nu putea formula recurs în prezenta cauză.
Având în vedere cele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art.316 rap. la art.294 C.pr.civ., curtea apreciază ca inadmisibil recursul declarat de persoana juridică Municipiul Tg-Mureş reprezentat prin Primar, împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
