Inadmisibilitatea modificării unilaterale a cuantumului salariului


C. muncii, art. 165, art. 166

Modificarea unilaterală a contractului de muncă cu privire la cuantumul salariului nu este opozabilă salariatului.

Semnarea statelor de plată şi încasarea efectivă de către salariat a unui salariu mai mic decât cel la care avea dreptul conform contractului individual de muncă nu dovedeşte faptul că acesta a consimţit la modificarea salariului şi că a renunţat la drepturile sale salariale.

în termenul de prescripţie de 3 ani, salariatul este îndreptăţit a solicita obligarea angajatorului la plata diferenţei dintre sumele reprezentând salariul derivând din contractul individual de muncă semnat de către acesta şi cel efectiv încasat.

C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., miri. şi fam., decizia civilă nr. 114 din 17 ianuarie 2008, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 1035 din Ol. 10.2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul R.E. împotriva pârâtei SC U. – Farm SRL E., aceasta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1.409 lei, reprezentând salariul aferent perioadei aprilie-august 2006.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că între reclamant şi pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la 1TM Maramureş sub nr. 5043/B/l0.01.2005. Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată, reclamantul urmând să presteze muncă în calitate de şofer, durata programului de lucru fiind stabilită la 8 ore pe zi, iar cea a concediului anual de odihnă la 20 de zile.

Cu privire la salariul negociat, instanţa a reţinut că în copia contractului individual de muncă depus de reclamant este menţionat salariul de bază brut lunar, de 450 lei, iar în copia contractului individual de muncă comunicată instanţei de 1TM Maramureş, la aceeaşi rubrică s-a tăiat peste 450 lei şi s-a înscris 310 lei, în dreptul acestei înscrieri aplicându-se ştampila societăţii pârâte şi semnătura angajatorului.

Din statele de plată s-a constatat că plata salariului lunar s-a făcut la nivelul sumelor înscrise în contractul depus la ITM Maramureş, iar, prin semnarea statelor de plată şi încasarea efectivă a salariului, la nivelul arătat, reclamantul şi-a dat consimţământul cu privire la această clauză contractuală.

S-a apreciat că solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să-i plătească drepturile salariale la nivelul sumei de 450 lei lunar este nefondată.

Pârâta, nedovedind că ar fi achitat salariul reclamantului pentru perioada aprilie-august 2006, a fost obligată la plata sumei de 1.409 lei, cu titlu de salariu.

împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală.

In motivarea recursului se arată că, anterior încheierii contractului de muncă nr. 5043/B/l 0.01.2005, reclamantul a semnat cu pârâta un alt contract de muncă, cu începere din 01.09.2004.

La data încheierii contractului de muncă salariul negociat a fost de 450 lei, iar menţiunea privind salariul de 310 lei este una făcută de administratorul societăţii pârâte în luna septembrie 2007, fiind deci falsă.

Prin decizia nr. 114 din 17.01.2008, Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, analizând materialul probator, a reţinut următoarele:

Contractul individual de muncă încheiat de părţi a stipulat un salariu de 450 lei lunar. Legat de această clauză a contractului, se poate aprecia că, în privinţa acestui salariu, părţile şi-au dat consimţământul, avându-se în vedere că la finele contractului, acesta poartă semnăturile angajatorului şi a salariatului.

Prima instanţă a apreciat greşit că reclamantul ar fi consimţit la modificarea salariului prin semnarea statelor de plată şi încasarea efectivă a unui salariu mai mic, respectiv corespunzător celui de 310 lei lunar, care apare în contractul individual de muncă înregistrat la ITM Maramureş.

Şi copia contractului depusă de reclamant în susţinerea acţiunii poartă menţiunea înregistrării acestuia la ITM Maramureş sub nr. 5043/B/l0.01.2005, însă în aceasta nu apare nicio modificare referitoare la cuantumul salariului.

Dacă între părţi ar fi intervenit un acord privind modificarea salariului, atunci menţiunea privitoare la cuantumul acestuia, şi anume, nu de 450 lei, ci de 310 lei lunar, ar fi trebuit să poarte şi semnătura reclamantului, pentru că, în caz contrar, se poate vorbi de o modificare unilaterală a contractului de muncă, ce nu-i este opozabilă acestuia.

Nu s-ar putea susţine că prin încasarea unui salariu mai mic decât cel la care avea dreptul conform contractului individual de muncă, recla-

mântui ar fi renunţat la drepturile sale. In termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 166 C. muncii, reclamantul este îndreptăţit a solicita obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre sumele reprezentând salariul derivând din contractul individual de muncă şi cel efectiv încasat.

In temeiul art. 312 alin. (l)-(3) C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamant şi a fost modificată în parte sentinţa, obligându-se pârâta să plătească reclamantului diferenţele salariale neachitate, aferente perioadei 03.01.2005 – 31.03.2006, corespunzătoare salariului de bază brut de 450 lei, precum şi salariul aferent perioadei 01.04.2006 -31.08.2006, corespunzătoare aceluiaşi salariu lunar brut de 450 lei.