Inadmisibilitatea recursului promovat de o persoană care nu a fost parte judecarea pe fond Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


Prin sentinţa civilă nr. 336/10 martie 2009, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primarului Municipiului Târgu Mureş, a Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureş, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii F. A. şi K. J. în contradictoriu cu pârâţii Grupul Şcolar „C. B.” Târgu Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Primarul Municipiului Târgu Mureş, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi, drept consecinţă:

– a obligat în solidar pârâţii la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţele de drepturi salariale reprezentând creşterea salarială prevăzută de art. 50 alin.1 şi alin. 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 22.01.2006 – 22.01.2009.

– a dispus ca despăgubirile mai sus menţionate să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe salariale şi până la data plăţii efective a debitului.

În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut, cu privire la excepţiile invocate în cauză, următoarele:

Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 şi art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, art.2, art.31 alin.2 şi art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învăţământ preuniversitar de stat pe judeţul Mureş, deoarece acest pârât are atribuţii specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plăţii drepturilor băneşti ale personalului didactic.

Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 şi art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din O.U.G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin H.G nr.2192/2004 şi art.167 alin.3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate de reclamant.

Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin.1 lit. c şi alin. 4 din Legea nr. 215/2001, întrucât acest pârât îndeplineşte funcţia de ordonator de credite în privinţa sumelor solicitate de reclamanţi.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanţii sunt încadraţi la unitatea şcolară pârâtă, în funcţia de cadru didactic cuprins în tranşa de vechime în învăţământ de 30-35 ani.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ.

Pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.

În primul rând, potrivit art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, în cazul abrogării unor dispoziţii legale, acestea trebuie determinate expres, prin menţionarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiţii de formă şi de fond ale abrogării, astfel încât dispoziţiile legale menţionate sunt în vigoare.

De asemenea, art. 10 din Legea nr. 154/1997 nu a abrogat dispoziţiile art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997.

În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr. 154/1997 nu au nicio relevanţă, deoarece prin art. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcţie de anexele introduse în Legea nr. 128/1997, iar nu în funcţie de prevederile Legii nr. 154/1997.

În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispoziţiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziţii speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din acelaşi cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 şi se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege şi avut de cadru didactic anterior trecerii în tranşa de vechime în învăţământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.

Prin urmare este evident şi neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienţii de ierarhizare stabiliţi de lege, şi anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin O.U.G. nr. 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 – 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 a (introdusă prin O.G. nr. 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).

Însă pârâţii au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând şi prevederile art. 154-155, art. 161-164 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispoziţiilor art. 269 Codul muncii.

Pentru considerentele expuse, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul Local Târgu Mureş, ambii prin Primar.

Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş au solicitat, prin recursul promovat, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii privind obligarea Primarului şi a Consiliului Local Târgu Mureş la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susţinând că aceştia nu au calitate procesuală pasivă deoarece reclamanţii nu sunt angajaţii lor.

S-a mai susţinut că, în raport de prevederile art. 167 alin. 14 din Legea nr. 84/1995, obligaţia calculării drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar este responsabilitatea instituţiei de învăţământ preuniversitar de stat, în procesul de întocmire a bugetului acesteia, situaţie în care Primarul Municipiului Târgu Mureş şi Consiliul Local Târgu Mureş nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante, solicitate de reclamant, cu atât mai mult cu cât aceste diferenţe salariale nu au rezultat din neîndeplinirea sarcinilor legale ale celor două instituţii pârâte.

Examinând recursurile deduse judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul declarat de Consiliul Local Târgu Mureş, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit celor relevate în continuare.

Chiar dacă între reclamanţi şi pârâtul recurent nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susţine cu succes că aceştia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care acestea aparţin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din H.G. nr. 538/2001 şi ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.

În plus, faţă de dispoziţiile art. 36 şi 63 din Legea nr. 215/2001, pârâtul este implicat în procedura întocmirii şi aprobării bugetului local, iar în calitate de autoritate administrativă cu organe proprii de conducere, are şi atribuţii specifice legislaţiei finanţelor publice, fiind în mod inerent angrenat în procedura de efectuare către reclamanţi a plăţii diferenţelor salariale obţinute de aceştia prin hotărârea judecătorească supusă examinării.

Faţă de cele expuse, neregăsind în cauză motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi neidentificând din oficiu motive de ordine publică, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Târgu Mureş.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Municipiul Târgu Mureş, prin Primar, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Prin demersul juridic iniţiat, reclamanţii au chemat în judecată pârâţii Grupul Şcolar „C. B.” Târgu Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Consiliul Local Târgu Mureş şi Primăria municipiului Târgu Mureş.

În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu Mureş nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu alte persoane.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de Municipiul Târgu Mureş a fost respins ca inadmisibil, soluţie care nu mai permite examinarea criticilor aduse de acesta hotărârii atacate.