Legea nr. 188/1999, art. 35, art. 84 lit. c), art. 842 alin. (1) lit. d)1)
în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât la iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Cum reclamantul nu şi-a manifestat iniţiativa în sensul încetării raportului de serviciu între cele două părţi, actul administrativ este nelegal, reclamantul aflându-se în concediu medical.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 948 din 19 februarie 2009, www.scj.ro
Prin sentinţa civilă nr. 768 din 14 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea conexă formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale înalţilor funcţionari publici, a anulat ca nelegal raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale, pentru perioada 1 decembrie 2004 – 1 decembrie 2005; a anulat ordinul din 26 iulie 2006, emis de pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; a obligat pârâtul să emită un nou ordin prin care reclamantul să fie repus în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat şi să-i acorde drepturile salariale aferente funcţiei deţinute pe perioada în care raporturile de serviciu au încetat până la reintegrarea efectivă şi, totodată, a respins capetele de cerere privind nulitatea ordinului şi acordarea de daune morale, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin ordinul emis la data de 26 septembrie 2006 de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor s-a dispus, începând cu data de 26 august 2006, încetarea raportului de serviciu între această autoritate publică centrală şi reclamantul P.G., prin eliberarea din funcţia publică de director general al Direcţiei Generale Sanitar Veterinare, ca urmare a obţinerii calificativului nesatisfacător la evaluarea performanţelor profesionale individuale.
Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, prin raportul de evaluare întocmit la data de 11 iulie 2006, i-a acordat reclamantului calificativul final al evaluării „nesatisfacător” pentru anul 2005.
Instanţa a mai reţinut că măsura eliberării din funcţia publică a reclamantului nu s-a dispus ca o sancţiune disciplinară, în urma săvârşirii unei abateri disciplinare, care ar fi atras aplicabilitatea procedurii statuate de H.G. nr. 1210/2003, ci este o modalitate distinctă de încetare a raportului de serviciu al funcţionarului public, în temeiul art. 842 alin. (1) lit. d) raportat la art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi actualizată, „în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât la iniţiativa funcţionarului public în cauză”.
In raport de dispoziţiile imperative prevăzute de textul de lege şi cum reclamantul nu şi-a manifestat iniţiativa în sensul încetării raportului de serviciu între cele două părţi, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ este nelegal, reclamantul aflându-se în concediu medical.
S-a mai arătat că presupusa „rea-credinţă” invocată de pârât privind momentul obţinerii în cursul zilei de 26 iulie 2006 a actului medical nu este probată, fiind irelevant faptul că certificatul medical a fost emis în ziua menţionată la orele 16,30, după terminarea programului de lucru.
In ce priveşte daunele morale solicitate de reclamant, instanţa de fond a considerat că nu se poate pronunţa în lipsa unor dovezi cu privire la natura valorilor nepatrimoniale ce au fost lezate, la dimensiunea suferinţelor morale, neputându-le deci cuantifica.
împotriva acestei hotărâri reclamantul P.G. şi pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând, înalta Curte a constatat că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, după cum se va arăta în continuare: fară a nesocoti/nega că prin emiterea celor două acte administrative individuale ce au făcut obiectul cauzelor conexe soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti s-a adus atingere reputaţiei şi recunoaşterii profesionale a recurentului P.G. în calitatca sa de înalt funcţionar
public, în opinia înaltei Curţi, anularea celor două acte nelegale reprezintă o măsură care prin ea însăşi este de natură a oferi recurentului o reparaţie echitabilă, în sensul în care şi C.E.D.O. s-a pronunţat în mod constant. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, urmare a înlăturării efectelor raportului de evaluare prin care s-a acordat recurentului calificativul „nesatisfăcător” pentru anul 2005 şi a efectelor ordinului din 2006, autoritatea pârâtă A.N.S.V.S.A. a fost obligată la emiterea unui ordin prin care cel vătămat să fie repus în funcţia deţinută anterior (director general al D.G.S.V.) şi la acordarea drepturilor salariale aferente până la reintegrarea efectivă. In acest context, în mod just judecătorul fondului a constatat că nu este posibilă o dimensionare a suferinţelor morale pretinse de reclamant şi a respins, în consecinţă, cererca privind acordarca de daune morale.
Aspectele expuse în cererea de recurs nu pot înlătura caracterul nelegal al celor două acte administrative anulate de instanţa de fond; sub acest aspect, rezumativ, pot fi enumerate aspectele legate de nemcnţionarca termenului legal de contestare şi instanţa competentă, nenumerotarea raportului de evaluare examinat în speţă, precum şi toate cele expuse deja.
Recurenta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a insistat, şi cu ocazia judecării căii de atac, ca şi în faţa instanţei de fond, cu afirmaţia că „reaua-credinţă a recu-rentului-reclamant este evidentă”, întrucât certificatul medical prezentat de acesta este emis după terminarea programului de lucru (ora 16,30), în aceeaşi zi cu cea în care a fost emis şi ordinul de eliberare din funcţie – 26 iulie 2006.
In acest fel, se ignoră un principiu fundamental al dreptului civil, potrivit căruia buna-credinţă se prezumă; ca o consecinţă, reaua-credinţă trebuie dovedită, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, astfel că este pertinent şi acest raţionament expus în considerentele sentinţei recurate.
