Dispoziţia de preaviz nu poate face obiectul unei contestaţii separate aceleia ce vizează decizia de concediere .
(decizia civilă nr. 81/21.01.2009-Curtea de Apel Ploieşti)
Contestatorul S. I. a formulat contestaţie în contradictoriu cu SC C.SA împotriva preavizului de concediere prin care i se comunica preavizul de concediere, urmând ca din data de 18.08.2008 să înceteze contractul de muncă în baza art. 58 coroborat cu art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare , arătând că acţiunea este nefondată întrucât dreptul de preaviz este prevăzut atât în Codul muncii cât şi în contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, cu termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Prin sentinţa civilă nr.1704 din 23 octombrie 2008 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea formulată de contestator.
Împotriva acesteia a declarat recurs contestatorul , precizând că,în condiţiile în care prin contestaţia formulată a învederat că înţelege a contesta şi decizia de concediere ce nu fusese emisă,ar fi fost justificată respingerea acestei prematură.
Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat,constatând că preavizul ce face obiectul contestaţiei e un act de procedură prevăzut atât de dispoziţiile art. 73 alin. 1 din Codul muncii şi de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ,ce nu produce consecinţe juridice în ceea ce priveşte executarea contractului individual de muncă, validitatea acestuia analizându-se în raport cu condiţiile prevăzute de lege pentru emiterea lui, respectiv în raport cu termenul de preaviz de 20 de zile.Dat fiind că recurentului- contestator i-a fost emis preaviz cu 30 de zile înainte,în mod corect prima instanţă a constatat că nu este niciun viciu în ceea ce priveşte emiterea lui, respingând acţiunea .
