Încadrarea activităţii în grupa I de muncă a personalului care a lucrat în condiţii de risc radiologic


Anexa I pct.17 la Ordinul comun nr.125 din 05 mai 1990, emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii

 

Activitatea desfăşurată în unităţi nucleare cu risc radiologic III şi IV a fost încadrată în grupa I de muncă în vederea pensionării persoanelor care au lucrat în aceste condiţii după martie 1990, potrivit anexei I pct.17 la Ordinul comun nr.125 din 05 mai 1990, emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii.

Riscul radiologic  de grad III şi IV din unităţile nucleare în care s-a desfăşurat activitatea este suficient pentru încadrarea personalului angajat în grupa I de muncă.

(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr.1114 din 23 iunie 2014)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A., la data de 14.09.2012, reclamantul Z. N. E. a chemat în judecată pe pârâta R. A. P. A.N. – S. D. C. N. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a desfăşurat activitate în grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului CNCAN nr. 40/1990, pentru toată perioada lucrată anterior datei de 01.04.2001 şi să fie obligată pârâta să îi emită o adeverinţă potrivit modelului specific din HG nr. 257/2011.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, ocupând posturile de electronist, inginer şi operator reactor, toate în incinta Reactorului nuclear TRIGA, ceea ce înseamnă că şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă cu risc radiologic III şi IV, conform prevederilor Ordinului CNCAN nr.40/1990. Iar unităţile nucleare de gradul III şi IV atrag încadrarea activităţii în grupa a I-a de muncă potrivit Ordinului nr.125/1990 Anexa 1, pct.17. Or, angajatorul i-a recunoscut această grupă de muncă prin carnetul de muncă numai pentru anumite perioade, iar pentru celelalte i-a acordat grupa a II-a în baza pct.93 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, deşi a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii pe toată perioada angajării. 

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere disp.art.268 alin.2 C.muncii, care prevăd un termen de 3 ani de la data naşterii dreptului pentru exercitarea acţiunii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că nu poate elibera nicio adeverinţă, întrucât faptele atestate trebuie să rezulte din evidenţele sale, iar potrivit carnetului de muncă al reclamantului acesta este deja încadrat în grupe speciale de muncă, încadrare pe care salariatul nu a contestat-o până la acest moment.

La data de 28-10-2013, tribunalul a luat act de schimbarea denumirii pârâtei, ca urmare a reorganizării sale în baza OUG nr. 54/2013, în prezent numindu-se R. A.T. P. E. N..

Prin sentinţa civilă nr.381/17.03.2014 a fost admisă cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a constatat activitatea desfăşurată de către reclamant, în perioada 25.09.1986 – 01.04.2001, ca fiind una încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

Potrivit menţiunilor din carnetul său de muncă, reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu data de 25-09-1986 şi până la data de 25-10-2005, activitatea acestuia fiind încadrată atât în grupa a I-a de muncă, cât şi în grupa a II-a, iar după 1-04-2001 i   s-au recunoscut condiţii deosebite de muncă.

Însă pentru perioada anterioară datei de 1-04-2001, reclamantul este nemulţumit de faptul că, deşi a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, angajatorul nu i-a recunoscut pentru toată perioada grupa a I-a de muncă.

În vederea clarificării acestui aspect, în cauză a fost desemnat un expert în specialitatea protecţia muncii, care a concluzionat că reclamantul a lucrat întreaga perioadă a angajării în acelaşi loc, respectiv în cadrul Secţiei a II-a reactor, unitate ce este încadrată, potrivit prevederilor Ordinului CNCAN nr.40/1990, în gradul de risc radiologic III.

Faţă de acest grad de risc, activitatea desfăşurată direct în instalaţiile întreprinderii nuclear-electrice de către reclamant trebuie încadrată, susţine expertul cauzei, în grupa a I-a de muncă în procent de 100% în temeiul art.93 din Anexa 1 la Ordinul MM nr.50/1990 şi al art.17 din Anexa 1 la Ordinul MM nr.125/1990.

Având în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză, instanţa va constata că reclamantul a desfăşurat în perioada 25.09.1986-1.04.2001 activitate în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%.

Într-adevăr, astfel cum arată şi expertul cauzei, la art.93 din Anexa 1 a Ordinului MM nr.50/1990, ce reglementează condiţiile de încadrare a locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale în grupele I şi II de muncă pentru perioada de după 18-03-1969, se regăsesc unităţile nucleare încadrate în gradul III şi IV de risc radiologic.

Aceleaşi unităţi nucleare se regăsesc şi la art.17 din Anexa 1 la Ordinul MM nr.125/1990, ordin prin care au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.

Toate aceste prevederi legale au fost abrogate începând cu data de 1-04-2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, ce a prevăzut alte condiţii de încadrare în grupe superioare de muncă, reclamantul limitându-şi pretenţiile însă până la această dată.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat pârâta, în temeiul art.40 alin.3 lit.hC.muncii, să elibereze reclamantului o adeverinţă, conform Anexei 14 la HG nr. 257/2011, cu privire la activitatea desfăşurată în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 25.09.1986-1.04.2001. De asemenea, instanţa aluat act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat în esenţă că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul muncii, atunci când a soluţionat excepţia prescripţiei extinctive.

De asemenea, la încadrarea activităţii reclamantului în grupa I de muncă, nu a respectat dispoziţiile art.2 din anexa 1 la Ordinul 50/1990, privind locurile de muncă ce se încadrează în grupa I, în sensul că sunt aplicabile numai personalului muncitor care lucrează în instalaţii tehnologice ale centralelor nucleare.

Reclamantul nu a desfăşurat activitatea în astfel de instalaţii, ci în incinta lor, fiind încadrată prestată în grupa a II-a.

Prin întâmpinare, reclamantul – intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia nr.1114 din 23 iunie 2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a respins recursul ca nefondat.

Sunt supuse termenului general de prescripţie de trei ani, drepturile de creanţă cu un conţinut patrimonial care se nasc în baza raporturilor juridice de muncă potrivit dispoziţiilor art.268 din Codul muncii.

Cererea reclamantului de a se constata că activitatea pe care a desfăşurat-o în calitatea lui de salariat al pârâtei în grupa I de muncă nu are ca obiect un drept cu un conţinut patrimonial pentru exercitarea căruia să se impună manifestarea de voinţă a titularului într-un interval de timp determinat de lege sub sancţiunea prescripţiei extinctive.

Fiind un drept cu un conţinut nepatrimonial, titularul său îl poate exercita oricând, caracterul imprescriptibil având ca efect respingerea excepţiei prescripţiei extinctive în mod corect de către prima instanţă.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul că munca desfăşurată de către intimat nu se putea încadra în grupa I, în procent de 100%, pentru că locul de muncă nu era prevăzut în art.2 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990.

Potrivit pct.17 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.125/05.05.1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990, activitatea desfăşurată în unităţile nucleare de grad III şi IV se desfăşoară în grupa I de muncă.

Constatarea activităţii desfăşurate de către reclamantul – intimat într-o unitate nucleară încadrată în gradul III şi IV de risc radiologic era suficientă pentru a se încadra munca desfăşurată în grupa I, potrivit textului evocat din Ordinul nr.125/1990, riscul radiologic fiind criteriul determinant pentru o astfel de operaţie juridică.

Faţă de toate aceste argumente, Curtea a păstrat soluţia primei instanţe, respingând recursul ca nefondat, în baza art.312 Cod procedură civilă.